“Inima are taine pe care nicio rațiune nu le poate pătrunde”

Despre durerea iubirii. Și despre durerea singurătății.

“La ce ar folosi să trăiești, dacă n-ai simți puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperită cu o carapace de broască țestoasă sau cu o piele de hipopotam. Fericiți sunt numai aceia care suferă de pe urma senzațiilor lor, care le primesc ca pe niște șocuri și le gustă ca pe niște bunătăți. Pentru că trebuie să ne trecem prin minte toate emoțiile, fericite sau triste, să ne saturăm cu ele, să ne îmbătăm până la cea mai ascuțită bucurie și până la disperarea cea mai dureroasă.

Am fost făcuți să trăim mai mult cu trupul decât cu sufletul; dar tot gândind, s-a creat o disproporție între inteligența noastră dezvoltată și condițiile mereu aceleași ale vieții noastre.

Atunci când iubești nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viața, gândurile, trupul, tot ce ai, să simți că dai și să fii gata să riști totul pentru a da și mai mult.

Te iubesc atât încât îmi doresc să sufăr pentru tine, încât am ajuns să-mi iubesc temerile, chinurile geloziei, durerea pe care-o trăiesc când nu te mai simt lângă mine.

Atunci când iubești o femeie nu poți suporta, fără teamă, chiar și faptul că ea se gândește la altcineva cu o urmă de interes. Simţi atunci nevoia imperioasă de a fi singur pe lume, în faţa ochilor ei. Dorești ca ea să nu vadă, să nu cunoască, să nu aprecieze pe nimeni altul. De îndată ce ea pare pe punctul de a se întoarce pentru a aprecia sau recunoaște pe cineva, te arunci în calea privirii ei și dacă n-o poți abate sau absorbi în întregime, suferi până-n adâncul sufletului.

Marea problemă a existenței noastre vine din faptul că suntem pentru totdeauna singuri și toate eforturile, toate actele noastre nu ilustrează decât tendința de a fugi de această singurătate.

Două făpturi nu se pătrund niciodată până în suflet, până în adâncul gândurilor, merg alături una de alta, îmbrățișate uneori, dar niciodată contopite, ființa morală a fiecăruia dintre noi rămâne veșnic singură în viață.

Inima are taine pe care nicio rațiune nu le poate pătrunde.”

Guy de Maupassant
(5 august 1850 – 6 iulie 1893)

Sorin Tudor

http://webcultura.ro/