Iubirea excesiva: Cand a iubi inseamna a suferi

Cand relatia cu el ne pune in pericol fiinta emotionala, integritatea psihica si poate chiar si cea fizica, dar noi continuam sa ne straduim mai mult, inseamna ca iubim excesiv. Inseamna ca suferim.

Cand a iubi inseamna a suferi

Cand a iubi inseamna a suferi, inseamna ca iubim prea mult. Cand trecem peste granita eu-lui nostru si deja ne vindem sufletul in valvataia a ceea ce noi credem ca este iubire, inseamna ca suferim. Suferim de iubire excesiva, irationala. Cand aproape toate conversatiile noastre cu prietenii se invart in jurul lui – problemele lui, sentimentele lui, gandurile lui, actiunile lui – si aproape toate propozitiile noastre cumva ajung, mai mult sau mai putin subtil, tot la „el”, inseamna ca iubim excesiv. Inseamna ca noi nu mai suntem noi, ci suntem el, ca si cum am fi fost absorbite de un vacuum si nu ne mai putem desprinde fiinta de a lui.

Cand ii gasim scuze pentru indispozitiile, iritarile, indiferenta sau tacerile prelungite, pentru ignorarea si egoismul lui, punandu-le pe toate pe seama unei copilarii nefericite, a unui trecut dificil sau a unui efort sustinut ce l-a depus pentru a-si depasi conditia si incepem sa actionam ca niste terapeuti in loc de iubite, inseamna ca iubim excesiv. Inseamna ca suferim.

Cand nu ne plac comportamentul si caracterul lui, valorile lui, dar le suportam, gandindu-ne ca daca suntem suficient: de atragatoare, de bune, de intelegatoare, de tandre, de saritoare, de generoase, de corecte, de sincere, de harnice, de destepte, de cochete, de sofisticate (sa mai continui?), el va dori sa se schimbe de dragul nostru si va face o exceptie cu noi, inseamna ca iubim excesiv. Insemna ca suferim.

Cand relatia cu el ne pune in pericol fiinta emotionala, integritatea psihica si poate chiar si cea fizica, dar noi continuam sa ne straduim mai mult, inseamna ca iubim excesiv. Inseamna ca suferim.

Contrar durerii si insatisfactiei la care da nastere, o iubire excesiva este atat de comuna la din ce in ce mai multe femei. Ea, durerea, a devenit o obisnuinta incat cele mai multe femei ajung sa creada ca asa trebuie sa decurga o relatie intima. Cauta febrile raspunsuri si solutii panaceu pentru te miri ce situatii de la cele mai nesemnificative, pana la adevarate comportamente problema. Se implica pe forum-uri, blog-uri si citesc articole superficiale din reviste pentru a intelege „cum sa il faca sa raspunda la telefon”, „cum sa il faca sa vorbeasca mai mult”, „ ce sa faca daca a mintit-o”, „ cum sa isi suporte mai bine suferinta pentru ca el a inselat-o si si-a pierdut increderea”, „cum sa-l faca sa miste lucrurile mai repede…sa tina cont de ea… sa ii pese de ce simte ea…sa ii acorde timp…”. Pentru multe femei aceste comportamente se perpetueaza in aceasi relatie, insa pentru si mai multe acestea se transfera dintr-o relatie in alta, iar ele ajung epuizate, dezamagite si fara speranta ca mai pot fi iubite, sau ca mai exista si altfel de barbati. Ce omit aceste femei sa vada este numitorul comun al acestor situatii.

Dependenta este un cuvant care sperie, produce repulsie si respingere. Nu ne place cuvantul si refuzam sa aplicam acest concept relatiei cu barbatii. Dar asemenea altei dependente, atatea femei aflate in cautarea unui barbat care sa le iubeasca par sa gaseasca, inevitabil, parteneri labili, lipsiti de sentimente. Chiar si atunci cand intelegem ca relatia pe care o avem nu este ceea ce doream, ne vine totusi atat de greu sa-i punem capat. Asemenea oricarei alte dependente. Cream obsesii.

Iubind persoane nepotrivite ne cream viduri interioare si, dintr-o iubire normala cu nevoie de dragoste, de a iubi si a fi iubit, totul se transforma in iubire excesiva si dureroasa pentru ca niciodata parca nu ajungem sa ne indeplinim nevoia initiala alaturi de el. Si atunci iubim si mai mult. Atunci se naste si dependenta. Dependenta de iubire este ca o foame, o foame ce nu se stinge niciodata, atat timp cat ea, credem noi, nu poate fi hranita decat din exterior.

Dar orice femeie care a ajuns sa iubeasca excesiv, daca reuseste sa-si depaseasca negarea, v-a observa ca la originea obsesiei ei pentru un barbat, nu este dragostea, ci teama. Femeile care iubesc obsesiv sunt impovarate de teama – teama de singuratate, teama de a nu fi demne de iubire, teama de a nu fi ignorate, abandonate si distruse. Iubim excesiv un barbat, nu din dragoste, ci din dorinta ascunsa – inconstienta – ca el ne va alunga temerile.
Raspunsurile la aceste tipare nu pot fi gasite in reviste, articole si carti. Acestea te pot ajuta sa te informezi, insa pentru a-ti intelege tiparul este nevoie de mai mult. Trebuie sa intelegi ca temerile tale preced orice iubire de moment ai trai tu acum. Si ca tocmai de aceea ai creat o astfel de iubire nepotrivita, pentru a-ti vindeca temerile. In realitate, atragi si alegi inconstient acelasi tipar de persoane care iti vor perpetua toate aceste temeri, asemenea persoanelor alaturi de care le-ai creat initial. Este ca si cum ai incerca mereu si mereu sa repari, sau sa inchei, ceva ce nu a fost terminat, sau a fost nedrept, sau nu ai inteles. Ceva ce te-a facut sa suferi si ai ascuns in inconstientul tau. Ceva la care poate ai asistat si iubeai acele persoane, ceva pe care tu singura nu-l puteai finaliza, pentru ca erai prea mica sau prea vulnerabila.

Sunt si barbati care sufera de iubire excesiva si dezvolta obsesia fata de o femeie, dar sunt mult mai rari. Pur si simplu, datorita unor factori biologici, dar si culturali, femeile sunt cele predispuse la acest tip de suferinta.

Nu este o ironie ca noi femeile, care suntem atat de capabile de compasiune si intelegere la suferinta celor din jur, sa ramanem legate la ochi in fata propriei suferinte? Nu va lasati orbite de suferinta si nu o confundati cu iubirea, cu viata sau cu norocul. Daca suferi emotional, inseamna ca ai temeri si convingeri nedescoperite (sau pe care le negi) si care iti saboteaza accesul la adevaratele sentimente de iubire. Daca ai temeri nerezolvate si convingeri irationale despre tine, despre barbati, despre iubire si relatii, atunci probabil ca ai acumulat si multa furie, frustrare, rusine si chiar apatie.

A iubi si a fi victima nu este acelasi lucru. Nu confunda mila cu iubirea. Si nu, nu ma refer la ceilalti, ci la tine. Cand vei putea separa cele doua concepte in tine, vei reusi sa proiectezi acest lucru si in exterior.

Oana Popescu-Argetoia