Relatia dintre
parinti si copii conturata pe parcursul procesului de dezvoltare
personala este precum o floare care o data ce se deschide, devine
din ce in ce mai patrunzatoare, insa pe cat este de patrunzatoare, pe atat
devine mai fragila si usor vulnerabila.
Poate
ca una dintre greselile
parintilor este ca in mod inconstient uneori
ingreuneaza umerii copiilor cu propriile dorinte, uitand sa-i asculte.
Nu
de putine ori am auzit cazurile unor tati care ar fi vrut sa aiba o anumita
profesie, insa viata le-a creat alte drumuri, iar inca din primele luni de
viata ale copilului deja proiectau asupra acestuia ceea ce ei nu au reusit sa
devina. Si nu de putine ori am vazut cazurile unor mame care aveau o parere
negativa despre barbati, parere ce a fost adanc inradacinata in nivelul mental
al copilului, inca de la o varsta frageda.
Procedand
astfel, copiii ajung cu usurinta sa-si judece parintii. Poate ca in loc ca
acestia din urma sa hotarasca sa-i dea la cursuri de pictura de la 4 ani, ar
trebui sa intrebe copilul: ,,Tie ce iti place?”, ,,Tu ce iti doresti
sa faci acum?”. Poate ca acest cuvant, ,,acum” este unul dintre cele mai
importante cuvinte pe care ar trebui sa il inteleaga un parinte. Poate ca
inainte de a hotari ce facultate sa urmeze copilul sau, ar trebui sa il intrebe
care este dorinta lui in momentul prezent deoarece schimbarea ramane o
constanta a vietii inca din primii ani de copilarie.
Parintii
ar trebui sa inteleaga ca propriul copil are tot dreptul de a-si schimba
alegerile pe parcursul vietii si sa il ajute pe acesta sa gaseasca cea mai buna
cale de a cauta in el insusi.
Inainte
de a-l compara cu alti copii, priviti ce doreste sa va exprime acesta. Parintii
a doi copii diferiti pot avea viziuni opuse despre ce este mai bine pentru
copilul lor in functie de propria experienta, asadar inainte de a va judeca
baiatul ca nu este ,,la fel de cuminte” precum un altul sau inainte de a va
compara fata ca ,,nu invata la fel de bine” precum o alta, ganditi-va ce rani
personale se ascund in aceasta comparatie si inainte de a-i
impovara pe cei mici cu ele, amintiti-va ca va puteti rani fiii si fiicele in
mod inconstient, involuntar si din pacate, uneori ireversibil.
Toate
aceste cuvinte exprimate mai sus nu anuleaza existenta unor limite in relatia
dintre parinti si copii. Din contra, acestea sunt binevenite si reprezinta o
modalitate sanatoasa de a interactiona. Ceea ce vreau sa subliniez este ca
parintii sa incerce sa dezgroape resursele interioare care sa-i aduca mai
aproape de propriul copil in loc sa creeze gramajoare de tristete, furie,
frustrare…
Exista
momente in care copilul alege sa se exprime altfel decat un parinte poate
intelege.
El
poate sa se imbolnaveasca sau sa faca din ce in ce mai multe ,,prostii” tocmai
pentru ca isi doreste sa atraga atentia parintilor sai. Sau poate sa tipe
pentru ca are impresia ca nu este auzit atunci cand el vrea sa transmita un
mesaj important. Sau poate sa se ascunda printre jucarii pentru ca nu vrea
sa-si mai auda parintii in timp ce se cearta. Sau poate alege sa stea intr-un
colt in orele petrecute la gradinita tocmai pentru ca ii este teama sa nu se
intample ce se intampla si acasa.
Copilul
alege intotdeauna o modalitate de a se exprima, insa parintii au nevoie de
urechi bine ascutite pentru a intelege mesajul lor. Nu va temeti sa va
intrebati copilul cum se simte, ce isi doreste, ce ii place si ce nu-i place,
cum vede el viata prin prisma ochilor sai, mari si inocenti. Atentia de care
copilul are nevoie nu se exprima numai prin mancare, haine, cadouri si
imbratisari, ci uneori, copilul are pur si simplu nevoie sa fie ascultat…si
poate mai apoi imbratisat…
In
cele ce urmeaza, va prezentam o serie de sfaturi concrete prin care puteti
invata sa va ascultati copilul:
1.
Faceti liniste si ascultati-va copilul. Incercati sa va alegeti
de comun acord un moment al zilei in care sa va impartasiti ceea ce s-a
petrecut in ziua respectiva, in care comunicarea sa devina elementul principal
pentru cateva ore. Vorbind cu el cat mai des, il veti determina sa inteleaga ca
poate vedea in voi un sprijin atunci cand este cazul.
2.
Analizati-i limbajul nonverbal. Incercati sa observati ce va transmite
dincolo de propriile cuvinte. Are capul plecat si evita un contact
vizual sau va priveste fix in ochi? Isi ascunde mainile la
spate, le incruciseaza sau gesticuleaza cu entuziasm? Sta cocosat sau isi
schimba pozitia des? Va atinge in timp ce vorbeste sau pastreaza o distanta?
3.
Nu il intrerupeti. Chiar daca face pauze, vorbeste rapid sau prea lent,
lasati-i libertatea de a se manifesta asa cum isi doreste pentru a reusi sa
trageti o concluzie care sa va si ajute sa descoperiti mai multe despre el si
despre felul in care se raporteaza la situatia pe care v-o povesteste.
4.
Repetati ceea ce va spune. Aceasta este cea mai mare dovada ca il
ascultati, cat si o asigurare ca ati inteles mesajul pe care vi-l transmite, el
avand posibilitatea de a va corecta daca nu ati inteles totul asa cum trebuie.
5.
Folositi fraze care sa il incurajeze sa se deschida in fata voastra:
,,Spune-mi mai mult”, ,,Continua”, ,,Mai departe”, ,,Si ce parere ai despre
asta?”
6.
Incercati sa gasiti o cale de a concluziona prin intermediul
frazelor de tipul: ,,Ce vrei sa se intample mai departe?”, ,,Ce crezi ca se
va intampla daca faci asta?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu