A iubi-Honore de Balzac

“A iubi înseamnă a înceta să trăiești pentru tine, a face ca toate sentimentele omenești – teama, speranța, durerea, bucuria, plăcerea – sa nu depindă decât de o singura ființă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limita simțirii, a-ți închina viața unei ființe în așa fel încât să nu trăiești și să nu gândești decât pentru a o face fericită; a turna măreție în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferință și suferință în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicțiile.

Oare izvorul este mai grațios decât fluviul, dorința mai fermecătoare decât desfătarea împlinirii și ceea ce nădăjduim mai atrăgător decât tot ce posedăm?”

Honoré de Balzac

Mircea Eliade spunea…

 

…ca oamenilor le este teama de necunoscut deoarece lucrurile pe care le vor descoperi pot schimba “icoana” pe care si-au creat-o despre ei insisi.

Nu-mi amintesc daca asa suna citatul cu exactitate, insa merita sa reflectam putin asupra acestui subiect.

Daca in copilarie plansetele prelungite ne etichetau drept “suparaciosi”/”rasfatati”, iar racelile tot mai dese si mimica ingrijorata a parintilor ne ofereau amprenta “bolnaviciosului”, pe masura ce timpul trece, noi suntem cei care ne conturam imaginile despre propria persoana.

Poate ca cel mai ironic lucru este faptul ca ne cream singuri propriul pat al lui Procust, iar in momentele in care nu ne mai recunoastem, incepem sa ne taiem parul care depasea conturul cu care eram obisnuiti. Ne ghemuim pentru a nu da “pe dinafara”, iar in acele clipe in care credeam ca imaginea conturata va fi cea stabila, ne defacem larg mainile si picioarele pentru ca patul se mareste incetul cu incetul.

Dialogul cu necunoscutul apare in momentul in care alegem sa parasim patul pentru ca talpile noastre sa atinga pamantul.

De cate ori nu am afirmat despre noi “Eu nu sunt genul care sa vorbeasca in public/ sa ii asculte pe ceilalti/ sa dea ritmul propriei vieti/ sa ia decizii/ sa invete ceva pe cont propriu/ sa locuiasca intr-o garsoniera cu altcineva/ sa aiba grija de propria persoana” (si lista poate continua pentru fiecare in parte), fara ca macar sa ne oferim posibilitatea de a actiona in acest sens?

In momentul in care ne lasam incatusati de propriile proiectii la adresa noastra, uitam sa lasam loc si pentru alternative. Ne inghesuim atat de mult in noi insine incat uitam sa respiram viata care ne tot cheama spre ea…Il imbratisam atat de tare pe “Nu” si inaltam tot mai sus patul lui Procust astfel incat coborarea in realitate devine tot mai greu de realizat…

Cat despre “icoana” de care aminteste Mircea Eliade, consider ca timpul cioplirii ei este cel care ne indeparteaza de adevarata viata. Timpul in care ne intrebam “cum ar trebui” sa gesticulam, gandim sau simtim pentru a da bine in ochii celorlalti sau pentru a ne potrivi cu imaginea pe care noi o avem despre noi insine reprezinta o mare pierdere in fata noastra.

Atunci cand teama de necunoscut intervine, nu avem incotro si renuntam la toate ustensilele de dezoltare personala pe care ni le-am creat pentru a ne proteja. Avem de ales intre a ciopli in continuare o imagine pe care vom dori cu siguranta sa o retusam mai tarziu si a ne avanta in necunoscut pentru a trai dincolo de limitele imaginatiei noastre.

Si chiar daca intalnirea cu cele enigmatice ne poate determina sa ne pierdem controlul, nu se stie niciodata ce vom descoperi. Nu se stie niciodata daca lucrul cel mai de temut nu ascunde, de fapt, darul care astepta sa iasa la iveala…

Voi ce parere aveti?

http://www.damaideparte.ro/

 

10 lectii despre viata pe care oamenii le invata prea tarziu

 

 

Un lucru pe care adesea il invatam despre viata este acela ca mereu ramane ceva de invatat.

Desi suntem obisnuiti cu expresia “Niciodata nu este prea tarziu”, exista momente in existenta noastra in care simtim ca am ratat viata sau daca aceasta afirmatie este prea mareata, am ratat o experienta sau o invatatura. Si desi afirmam plini de certitudine “De data asta chiar mi-am invatat lectia”, exista o serie de concluzii pe care le tragem uneori cand deja nu mai putem schimba ceva. Iata cateva dintre acestea:

1. Acest moment reprezinta viata noastra.

Este important sa ne dam seama despre viata ca traiectoria acesteia nu se regaseste intre nasterea si moartea noastra, ci intre momentul de acum si urmatoarea respiratie. Prezentul – aici si acum – este singura viata cu care putem interactiona. Asadar, prin acest paragraf ne invitam inca o data sa facem tot ce ne sta in puteri folosind resursele pe care le avem acum.

2. O viata intreaga nu este chiar atat de lunga.

Avem adesea tendinta de a amana…o iesire cu prietenii, invatarea unei noi limbi straine, practicarea unui sport, renuntarea la teama…Avem adesea tendinta de a amana…exprimarea iubirii, incercarea de a iesi in fata pentru ceea ce ne dorim, a lupta pentru ceea ce este important pentru noi. Este important sa constientizam ca orice moment de acum ne ofera o alta sansa. Asa ca ce-ar fi sa incepem chiar de astazi ceea ce ne doream sa incepem de mult?

3. Pentru sacrificiile pe care le facem azi, vom fi rasplatiti maine.

Poate ca multi dintre noi nu am renunta la o iesire cu prietenii in favoarea unui ore de sport sau la vizionarea unui film in favoarea participarii la un curs care ne poate schimba viata. Atunci cand vine vorba despre viata sub forma unei lupte pentru care merita sa sacrificam timp si sa ne angajam in ceea ce facem, ar trebui sa ne intrebam: “Sunt dispus sa traiesc cativa ani din viata mea asa cum altii nu ar face-o astfel incat sa-mi petrec restul vietii mele asa cum multi oameni nu pot?”

4. Atunci cand amanam, devenim un sclav al zilei de ieri.

Dar atunci cand suntem activi, ziua de ieri este un prieten care ne mai usureaza greutatea pe care o simtim adesea pe umeri. Asa ca putem face acum ceva pentru care viitorul ne va multumi mai tarziu. Maine vom fi fericiti pentru ca am inceput astazi.

5. Esecul este un alt nume al lectiei.

Se spune ca lucrurile bune vin asupra celor care in ciuda dezamagirii pe care o traiesc, ei continua sa spere. Este destul de dificil sa ne intrebam ce avem de invatat atunci cand suferim, mai ales ca subiectivitatea momentului ne incetoseaza gandirea, insa, dupa ce o perioada de timp trece, putem revedea intamplarea propriu-zisa si o vom interpreta dintr-o alta perspectiva.

6. Tu esti cea mai importanta relatie pe care o ai in aceasta viata.

Ne dorim atat de mult sa ne imbunatatim relatiile cu ceilalti, incat uitam ca suntem proprii judecatori care ne acuza si ne apara in acelasi timp. Desi suna atat de cliseic, este in totalitate adevarat: abia in momentul in care ne impacam cat de cat cu noi insine, ne putem raporta sanatos si la cei din jurul nostru.

7. Actiunile unei persoane aduc in fata adevarul.

Desi exista persoane care par sa rosteasca cuvintele potrivite in momentele potrivite, tot actiunile lor sunt cele care vorbesc despre ei insisi si despre viata pe care o traiesc. Asadar, este necesar sa fim atenti la actiunile celorlalti inainte de a le oferi increderea noastra.

8. Micile actiuni de bunatate pot crea o lume mai buna.

Un zambet poate fi o binecuvantare pentru cei care au o zi grea. Sau o imbratisare venita la timp poate fi mai calda decat cele mai frumoase cuvinte. Bunatatea pare a fi o investitie care nu expira niciodata. Si oriunde exista o fiinta umana, exista posibilitatea unui act de bunatate.

9. In spatele unei vieti frumoase, va exista deseori durere.

Prin natura noastra, cadem pentru a ne ridica la loc, traim si apoi invatam. Suntem umani, nu perfecti. Poate ca am fost raniti, dar suntem inca in viata. Sa ne gandim ce privilegiu este acela de a fi in viata – de a respira, de a gandi, de a ne bucura, de a porni in cautarea lucrurilor pe care le iubim. Cateodata exista tristeti in calatoria noastra, dar nimeni nu poate neglija frumusetea.

10. Experientele si timpul vindeca.

Este important sa intelegem ca oricat de dureroasa este experienta prezenta, in timp poate ca o vom vedea precum o mica lectie dintr-un lung sir de evenimente. Sa nu uitam sa-i dam voie timpului sa ne mangaie si sa ne vindece asa cum numai el stie sa o faca.

http://www.damaideparte.ro/

 

 

 

Mai degraba as vrea sa am fericirea decat sa te am pe tine!

 

„Iubirea adevarata este in afara fricii. Acolo unde este iubire nu sunt nici asteptari, nu sunt cerinte, nu este dependenta. Nu iti cer sa ma faci fericit; fericirea mea nu sta in tine. Daca ma vei lasa, nu am sa imi plang de mila; ma bucur enorm de compania ta, dar nu ma agat de tine”. -- un citat de Anthony de Mello

Anthony de Mello ne arata o cu totul si cu totul alta perspectiva asupra iubirii, ceea ce in realitate, poate fi adevarata sansa a noastra de a iubi pur. In “Constienta – Capcanele si sansele realitatii”, cuvintele lui Anthony de Mello au un sens revelator.

„Egoismul corect, de fapt falsul egoism, pune in discutie propria ta fiinta, decizia de a te iubi pe tine insuti, de a avea grija de tine insuti apoi de aproapele tau”, spune Anthony de Mello.

„Daca nu ai grija de tine, daca nu te iubesti pe tine si nu iti faci binele pe care spui ca il faci pentru celalalt, consideri ca asta te face altruist? Nu faci decat sa te minti si sa te sacrifici pe tine in favoarea celorlalti, crezand astfel ca iubesti oamenii si ai grija de ei, dar de fapt iti hranesti propriul ego, iti alimentezi imaginea buna despre sine, de om bun”.

De fapt... poate ca... voi ‚nu vreti sa fiti fericiti’!

„ Primul pas pe care vreau sa-l intelegeti, daca vreti cu adevarat sa va treziti, este acela ca voi nu vreti sa va treziti”.

Nu vreti sa fiti fericiti. Vreti un mic test? Hai sa incercam. Nu va va lua decat un minut. Puteti sa inchideti ochii in timp ce faceti asta sau puteti sa-i tineti deschisi. Ganditi-va la cineva pe care il iubiti foarte mult, cineva de care sunteti foarte apropiat, cineva care va este foarte drag si spuneti-i acestei persoane in mintea voastra: „Mai degraba as vrea sa am fericirea, decat sa te am pe tine”. Vedeti ce se intampla. „As prefera sa fiu fericit, decat sa te am pe tine. Daca as avea de ales, fara indoiala ca as alege fericirea”.
Oare exista printre voi unii care au simtit ca sunt egoisti, atunci cand au spus asta? Multi, se pare. Vedeti cum ni s-au spalat creierele, incat am ajuns sa gandim: „Cum am putut fi atat de egoist?"

Dar uitati-va la cine e egoist. Imaginati-va pe cineva spunandu-va voua: „Cum ai putut fi atat de egoist, incat sa alegi fericirea in locul meu?” N-ai simti nevoia sa raspunzi: „ Scuza-ma, dar cum ai putut fi tu atat de egoist, incat tu sa imi ceri sa te prefer pe tine in locul fericirii mele?!”

Odata, o femeie mi-a spus ca, in copilarie, varul ei iezuit, a organizat o conferinta in biserica iezuita din Milwaukee. El deschidea fiecare conferinta cu cuvintele: „examenul iubirii este sacrificiul si etalonul iubirii este lipsa egoismului”.

Extraordinar! Am intrebat-o: „ Ai vrea sa te iubesc cu pretul fericirii mele?” „Da”, mi-a raspuns ea.
Nu-i asa ca e nemaipomenit? Nu-i minunat? Ea m-ar fi iubit cu pretul fericirii ei si eu as fi iubit-o cu pretul fericirii mele – si asa am fi avut doi oameni nefericiti…dar, traiasca iubirea!

Oamenii nu vor sa fie fericiti. Ei doresc alte lucruri. Sau, mai exact: nu vor sa fie fericiti in mod neconditionat. „Sunt gata sa fiu fericit, cu conditia sa am asta, ailalta. Dar asta ar insemna, de fapt, sa-i spunem prietenului nostru sau Dumnezeului nostru sau oricui: Esti fericirea mea! Daca nu te am pe tine, refuz sa fiu fericit!

Nu ne putem imagina sa fim fericiti fara acele conditii. Cam asa este. Nu putem concepe sa fim fericiti fara ele. Am fost invatati sa plasam fericirea noastra in ele.

Deci, acesta este primul lucru pe care trebuie sa-l facem, daca vrem sa ne trezim – ceea ce este acelasi lucru cu a spune: daca vrem sa iubim, daca vrem libertate, daca vrem bucurie si pace si spiritualitate.
Ii provoc pe toti sa se gandeasca la ceva mai practic decat spiritualitatea, asa cum am definit-o eu – nu evlavie, nu devotament, nu religie, nu veneratie, doar spiritualitate – sa ne trezim, sa ne trezim!

Priviti la suferinta de pretutindeni, priviti la singuratatea, teama, confuzia, contradictiile din inimile oamenilor, la conflictul launtric, exterior. Sa presupunem ca cineva v-ar oferi o cale de a opri acea teribila scurgere de energie, sanatate, de emotie care vine din aceste conflicte si confuzie. Asta ati vrea? Sa presupunem ca cineva v-ar arata un mod prin care ne-am iubi cu adevarat unul pe celalalt si am fi in pace si iubire. Va puteti gandi la ceva mai practic decat asta? Dar, in schimb, voi aveti oameni ce gandesc ca marile afaceri sunt mai practice, ca politica e mai practica, ca stiinta este mai practica.

„Ce folos avem pe Pamant, trimitand un om pe luna – daca noi nu putem trai pe Pamant?”

din "Constienta", paginile (11-14)

 

http://www.garbo.ro/

 

 

6 temeri din viata fiecaruia

Exista momente in care ne intrebam ce ne impiedica sa mergem mai departe. Exista momente in care desi cunoastem pasii pe care ii avem de facut pentru a ne asigura succesul in drumul nostru de dezvoltare personala, alegem sa ne oprim. Exista intr-adevar momente in care frica isi spune povestea, iar noi o credem in totalitate si ne purtam ca atare.

In articolul de mai jos sunt prezentate 6 temeri care pun stapanire pe emotiile noastre si ne indeamna sa jucam roluri in care nici noi nu ne regasim.

1. Experimentarea

O stare emotionala echilibrata cere o anumita deschidere si dorinta de a imbratisa varietatea si intensitatea experinetelor noastre. Simplul fapt ca detinem un corp, o minte si faptul ca traim in aceasta lume ne pune in circumstanta de a interactiona cu alti oameni, lucruri, evenimente. Suntem construiti in asa fel incat sa detinem un rapsuns fizic si emotional la ceea ce se intampla.

Totusi, ne temem adesea ca putina adrenalina sau experimentarea furiei, fricii, bucuriei, veseliei, incantarii sau mandriei ne pot scoate din zona de confort cu care ne-am obisnuit deja, din taramul previzibilitatii unde suntem in siguranta. Ne temem de anumite senzatii si emotii deoarece ne imaginam ca ne vom pierde simtul controlului sau ca vom fi epuizati de acestea. Atat din punct de vedere fizic, cat si emotional, ne-am obisnuit cu anumite restrictii, insa uitam ca in spatele acestora se ascunde o mare nesiguranta.

Acest comportament poate fi baza unei copilarii in care deschiderea si dorinta de a experimenta se terminau cu pedeapsa. Putem duce aceasta amintire inconstienta pana la varsta maturitatii, avand vaga credinta ca deschiderea catre noi experiente va avea drept rezultat pedeapsa sau umilirea. De asemenea, chiar daca in copilaria noastra nu ne-am confruntat cu asemenea restrictii, fiecare detine anumite frici la un nivel mai mic sau mai mare. Poate ca teama noastra de a experimenta accentueaza alte temeri fundamentale, care sunt simple forme de experienta. Din cauza acestei frici, evitam sa interactionam cu anumite realitati si ne constrangem din punct de vedere emotional, fizic, mental si chiar spiritual.

2. Singuratatea

Ne este teama sa fim singuri. Sa stam singuri intr-o camera pentru o perioada mai lunga de timp, fara televizor, radio, oameni sau chiar o carte ne poate provoca anxietate. Atunci cand suntem doar cu noi insine, suntem predispusi catre a ne conecta la profunzimile noastre interioare, incluzand acele parti pe care le neglijam sau pe care preferam sa le pastram in umbra. Fiind in mod constant printre ceilalti ne permite sa ramanem distrasi de constientizarea trairilor mai profunde. Atata timp cat nu interactionam in mod direct cu aceasta teama, ramanem intr-o stare constanta de evitare a propriei fiinte. Poate ca nu vom fi constienti de aceasta, insa vom actiona mereu de parca ar trebui sa stam cu un pas inainte de noi insine. Putem parea fericiti si sociabili la suprafata, dar in interior situatia sa fie cu totul alta.

3. Intimitatea

A fi om implica provocarea paradoxala de a fi capabili sa imbratisam atat solitudinea, cat si intimitatea. Asa cum putem fi ingroziti sa tamanem singuri, la fel de bine ne poate speria conexiunea fizica sau emotionala cu o alta persoana. Ne este teama ca prin impartasirea celor mai intime ganduri si emotii ne face vulnerabili in ochii celorlalti, ale caror intentii nu le vom cunoaste niciodata. Putem fi tradati, abandonati, raniti,judecati, dominati, constransi sau impovarati. De asemenea, deschiderea noastra catre ceilalti ne face vulnerabili la durerea si suferinta lor, avand responsabilitatea de a ne pasa de eu. Desi multi dintre noi ne gandim ca ar fi mai bine sa nu riscam, o stare emotionala sanatoasa implica atat curajul, cat si abilitatea de a fi intimi cu ceilalti.

4. Responsabilitatea

Din punct de vedere psihologic, este indicat sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul si consecintele noastre. Este mult mai usor sa intram in rolul de victima si sa dam vina pe circumstante sau pe alti oameni pentru suferinta pe care o traim noi. Asumarea resonsabilitatii implica recunoasterea felului in care ne-am creat vietile si aseaza povara faptelor noastre pe umerii nostri. Ceea ce este ingrozitor. Dar daca vrem o viata mai buna, atunci trebuie sa ne gandim cum va arata aceasta si sa actionam in acea directie. De asemenea, responsabilitatea cere sa recunoastem impactul pe care noi il avem asupra celorlalti sau macar incercarea de a nu le cauza probleme prin intermediul acestuia.

O data cu responsabilitatea, putem vorbi si de un anumit grad de autonomie. Atunci cand suntem copii, suntem dependenti de familia noastra, insain timp invatam sa avem incredere in noi. Invatam cum sa ne satisfacem propriile nevoi, sa ne recunoastem sentimentele si gandurile si sa toleream un simt al separarii de ceilalti. Totusi, ideea de a ne asuma responsabilitatea poate provoca anxietate si teroare in randul unora dintre noi. Fara a avea curajul de a ne asuma responsabilitatea, nu vom fi capabili decat sa ramanem intr-o stare de dependenta fata de ceilalti.

Fara aceasta autonomie, vom evita ocaziile in care sa ne exprimam pe noi insine in fata celuilalt, ceea ce ne va cauza disconfort si poate chiar abandonare si dezaprobare din partea lor la un anumit moment. Frica de responsabilitate este asociata cu frica de singuratate, prima referindu-se mai mult la relatia noastra cu ceilalti, in timp ce ultima pune accentul pe relatia cu noi insine.

5. Pierderea identitatii

O stare debine poate fi cu adevarat atinsa abia in momentul in care suntem pregatiti sa ne eliberam de obiceiuri si identificari vechi si daunatoare pentru a face loc noului in viata noastra. Poate parea ca o tranzitie terifianta pentru multi dintre noi. Ne este teama de pierderea identitatii asa cum ne este teama de propria moarte pentru ca, de fapt, aceasta este o forma de a muri. Preferam sa credem ceva concret despre noi decat sa ne lasam pe mana incertitudinii. Ne putem imagina ca obtinerea unei stari de bine ne va stabili un simt al sinelui destul de clar si solid.

Ca atunci vom sti cu siguranta cine suntem si ca acest lcuru nu se va schimba niciodata. Aceasta credinta nu este altceva decat un loc in care egoul sa se simta ca la el acasa. Chiar daca vom experimenta diferite perioade in care ne simtim mai stabili emotional, in final dezvoltarea noastra consta in depasirea anumitor stadii transpersonale, in nasterea si moartea noastra continua pana ce transcedem notiunea de identitatea separata de celelalte.

6. Excelenta

Dintotdeauna ne-am dorit sa ne autodepasim. Reusim sa facem acest lucru prin incercarea de a ne descoperi darurile, talentele si potentialul, dezvoltandu-le si oferindu-le lumii. Dar uneori intampinam doua mari riscuri atunci cand dorim sa facem acest lucru: fie esuam, fie reusim. Daca esuam, ne putem simti umiliti sau rusinati in fata celorlalti, cat si limitati in fata noastra. Daca reusim, ne vor napadi alte asteptari si vom incerca sa crestem standardele dupa care traim. Un angajament in fata excelentei nu este indeplinit de o singura reusita, ci presupune un effort constant. Ceea ce este infricosator.

Astfel, frica noastra ne spune ca e mai bine sa stam deoparte si sa evitam presiunea care este pusa de acele asteptari asupra noastra, presiune care ne va impune o disciplina si ne va indeparta de confortul imediat. Un angajament in fata excelentei ne permite continuu sa crestem, ceea ce in mod garantat va aduce cu sine frustrari si disconfort.

http://www.damaideparte.ro/

Elibereaza-te de frici si redobandeste-ti libertatea!

 

Acest articol iti poate transforma viata cu adevarat. Ramai insa cu inima deschisa si lasa spatiu noilor constientizari sa apara.

Acest articol iti poate transforma viata cu adevarat. Ramai insa cu inima deschisa si lasa spatiu noilor constientizari sa apara.

Teama ne este intotdeauna inamicul cel mai mare in drumul nostru catre libertate si implinire. Teama ca vom fi judecati, teama ca vom esua, teama ca lucrurile nu vor iesi asa cum ne dorim noi, teama de moarte, de singuratate, uneori chiar de iubire sau poate chiar de noi insine.

Ne este teama de absolut tot. Ei bine, aceasta teama pe care o purtam peste tot cu noi ne limiteaza in a ne exprima in afara intr-un mod autentic si implinitor. Ne limiteaza in a ne bucura de spontaneitatea vietii si de a avea incredere in experientele pe care le traversam. Teama ne indeparteaza de noi si de ceilalti si ne tine intr-o postura de inferioritate, de neincredere si de ingrijorare continua.

Nu-i asa ca e epuizant sa traiesti tot timpul cu aceasta rezistenta si sa fii intotdeauna in lupta cu viata?

Stiu ca este si stiu ca simti ca nu asa ar trebui sa arate viata ta. Drept pentru care, te invit sa te relaxezi. Respira profund de cateva ori, pana cand simti ca esti in acum si in aici, pana cand simti ca te-ai luminat, iar in sufletul tau s-a asternut pacea.

Inainte de a merge mai departe, haide sa vorbim putin despre sursa fricilor noastre. De ce ne este intotdeauna atat de teama? De ce suntem atat de ingrijorati tot timpul? De ce nu avem niciun pic de incredere in viata si in ghidarea ei?

Ei bine, intotdeauna frica apare din cauza faptului ca nu ne cunoastem cu adevarat. Nu ne-am oferit timpul de a vedea ce e dincolo de straturile de masti pe care le purtam zilnic in lume. Nu ne-am oferit oportunitatea de a sta de vorba cu noi insine, de a patrunde in interiorul inimilor noastre si de a descoperi Adevarul despre noi si despre viata. I-am lasat pe ceilalti sa ne spuna ce e bine si ce e mai putin bine, cum se traieste viata sau cum nu se traieste viata, care alegeri sunt corecte sau care alegeri nu sunt corecte. Ne-am concentrat intr-atat de mult in afara noastra, incat am uitat de ceea ce este in interiorul nostru.

Lumea exterioara a devenit singura realitate, cand de fapt, Adevarata Realitate este doar aceea din adancul sufletelor noastre.

Am lasat factorii exteriori sa ne calauzeaza prin viata, sa ne influenteze deciziile si sa ne arate calea. Tocmai de aceea ne este intotdeauna atat de teama, pentru ca teama lumii a devenit teama noastra, in loc ca pacea noastra sa devina pacea lumii.

Intotdeauna ajungi sa traiesti in teama atunci cand atentia ta este concentrata spre exterior, pe ceea ce fac altii sau ce spun altii despre tine, in loc sa te concentrezi pe ceea ce este cu adevarat in interiorul tau. In loc sa te asculti, sa vezi ce-ti spune sufletul tau sa faci.

Frica iti acapareaza fiinta in momentul in care te indepărtezi de tine si de Divinitate, in momentul in care iti lasi propriile sentimente deoparte in detrimentul parerilor celorlati. Frica apare in momentul in care nu mai esti in aici si in acum, in momentul in care gandurile negative si indoielile incep sa-ti controleze mintea. Acest lucru se intampla pentru ca nu mai esti conectata la adevarul din interiorul inimii tale. Acest lucru se intampla numai atunci cand ii permiti exteriorului sa iti controleze realitatea.

Frica nu este nimic altceva decat o fictiune. Ea nu exista cu adevarat. Ea apare in momentul in care uiti sa te iubesti si sa ai incredere in viata. Daca te-ai cunoaste cu adevarat si ai stii ce salasluieste in profunzimea sufletului tau, atunci n-ai mai avea cum sa mai experimentezi frica, pentru ca ai stii ca totul este perfect exact asa cum este si ai stii ca in momentul in care traiesti in profunda conexiune cu Iubirea Infinita, care reprezinta Sursa Vietii, nimic rau nu ti poate intampla. Ai stii ca esti ocrotita si protejata de Inteligenta Infinita a Universului. Ai stii ca in momentul in care iti activezi iubirea si recunostinta din inima ta, atunci chemi catre tine cele mai minunate experiente, care au menirea de a te inalta.

E momentul sa-ti revendici adevarata libertate. Este momentul sa te cunosti cu adevarat, sa-ti descoperi adevarul inimii si sa lasi Vocea Sufletului sa te ghideze catre Binele Tau cel mai Inalt. E momentul sa-ti oferi cea mai splendida experienta: aceea de a patrunde in altarul fiintei tale interioare, altar unde il vei redescoperi pe Dumnezeu.

Ti-e teama de ceilalti si de parerile lor, doar pentru faptul ca ii vezi separati de tine. Crezi ca iti sunt superiori, dar ei bine, ei nu iti sunt sub nicio forma superiori si nici nu sunt separati de tine. Asta te ajuta adevarata cunoastere de sine sa intelegi: ca tu esti una cu totul si cu Dumnezeu. Cand intelegi acest Adevar Divin, toate problemele si temerile tale dispar, pentru ca in inima ta apare claritatea, apare iubirea suprema si pacea cea de toate zilele.

A venit momentul sa lasi adevarurile lumii deoparte si sa-ti gasesti propriul adevar care sa te implineasca cu adevarat. Un adevar pe care sa il simti ca iti face bine, ca este autentic, venit direct de la Divinitate. Nu-ti fie teama sa-ti urmezi propriul adevar, pentru ca numai asa iti vei putea regasi pacea si iubirea inauntrul inimii tale. Sa nu crezi ca faci lumii un favor ramanand in teama si in indoiala cu privire la cine esti si la cum trebuie sa-ti traiesti viata. In schimb, faci lumii cel mai mare cadou in momentul in care iti oferi oportunitatea de a te cunoaste cu adevarat, de a-l regasi pe Dumnezeu inauntrul tau si de a imbratisa mai apoi lumea cu iubirea si cu darurile tale minunate.

Traieste fara teama, in dragoste si in apreciere pentru viata ta, si fi atenta cum ti se va transforma calatoria vietii tale intr-un Miracol Divin, care iti va mangaia inima si iti va atinge Sufletul.

Sursa fricii este lipsa iubirii. De fiecare data cand ti-e teama revino la Iubire. Iubirea este raspunsul la tot ceea ce te infricoseaza. Iubeste-i pe toti aceia ce iti provoaca teama sau suferinta si imbratiseaza in iubire toate lucrurile care inca te inspaimanta. In prezenta Iubirii, totul se topeste. In prezenta Iubirii, Adevarul apare. In prezenta iubirii, suferinta, teama, singuratatea sau neajunsurile dispar in mod automat. Recunoasterea iubirii inauntrul tau si generozitatea ta nelimitata in iubire iti va reda adevarata libertate.

In urma acestui articol, ramai putin in introspectie. Nu lasa aceste informatii sa treaca pe langa tine. Observa-ti trairea si incepe chiar acum sa iei deciziile care iti fac bine, deciziile care te onoreaza cu adevarat.

Cu dragoste nesfarsita,

Tania Tita!

 http://www.garbo.ro/