Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările

26 iunie 2013

Horoscop Cosmic: tu ce responsabilitate karmica ai?


 

Nesfarsitul Univers i-a inmanat fiecarui reprezentant din zodiac o responsabilitate karmica extrem de importanta pentru umanitate pe care nativul trebuie sa o implineasca...

Berbec

Fiind primul semn din zodiac, Berbecul reprezinta primul stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Energia bruta a vietii, care este primul pas spre a face parte din Univers, este evidenta in caracterul si personalitatea nativului Berbec. Ca si responsabilitate karmica, cel nascut sub semnul Berbec trebuie sa inteleaga ca nu este centrul Universului, ci parte a ordinii sociale a omului.

Taur

Taurul, al doilea semn din zodiac, reprezinta al doilea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Primul lucru pe care omul il foloseste este perceptia senzoriala - vazul, auzul, simtul tactil - tocmai de aceea, Taurul are ca responsabilitate karmica conservarea perceptiilor senzoriale pe care le considera esentiale in viata. Ceea ce el vede, aude sau atinge reprezinta realitatea pozitiei sale in lume.

Gemeni

Al treilea semn din zodiac reprezinta al treilea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Geamanul merge mai departe de nevoia Berbecului pentru energia bruta a supravietuirii si cea a Taurului de a experimenta prin simturi lumea materiala. Nativul din aceasta zodie are ca responsabilitate karmica intelectul pe care omul trebuie sa il dezvolte pentru a intelege Universul.

Rac

Fiind al patrulea semn din zodiac, nativul Rac reprezinta al patrulea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Pentru Rac, nevoia nu este cea de supravietuire individuala (precum se intampla la primele trei semne), ci aceea a supravietuirii prin perpetuarea speciei. Ca si responsabilitate karmica, Racul reprezinta simbolul fertilitatii si al iubirii, al protectiei.

Leu

Cel de-al cincelea semn din zodiac, stralucitorul Leu, reprezinta al cincelea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Nevoia sa dominanta este de a dezvolta chemarea creativa a omului. Ca responsabilitate karmica, nativul din aceasta zodie trebuie sa uneasca mintea si sufletul si sa dezvolte armonios individualitatea creativa.

Fecioara

Al saselea semn din zodiac, Fecioara, reprezinta al saselea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Daca nevoia Leului este de a descoperi si dezvolta individualitatea si potentialul creativ, Fecioara are ca responsabilitate karmica gasirea modalitatilor prin care un individ isi poate pune cel mai bine in valoare talentele si abilitatile native.

Balanta

Balanta, al saptelea semn din zodiac, reprezinta al saptelea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Primele sase semne aduc in prim-plan atentia omului asupra intelegerii individualitatii si a dezvoltarii acesteia. Celelalte sase semne din zodiac isi indreapta atentia catre om in raport cu ceilalti, catre umanitate ca un intreg. Ca si responsabilitate karmica, Balanta este mediatorul dintre individ si societate, un simbol al echilibrului in relatii.

Scorpion

Al optulea semn din zodiac personificat prin nativul Scorpion reprezinta al optulea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Astfel, el are ca responsabilitate karmica grija pentru dezvoltarea emotionala a indivizilor in cel mai important colectiv - familia. Scorpionul trebuie sa inteleaga emotiile umane si rolul pe care il joaca in calatoria misterioasa a vietii.

Sagetator

Fiind al noualea semn din zodiac, nativul Sagetator reprezinta al noualea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Asa cum Sagetatorul are ca responsabilitate karmica intelegerea si controlul puterii emotionale, Scorpionul are ca responsabilitate karmica intelegerea si controlul oferite de cunoastere. El este un adevarat simbol al curiozitatii intelectuale.

Capricorn

Capricornul, al zecelea semn din zodiac, reprezinta al zecelea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Pentru ca individul a reusit sa castige putere prin emotii si cunoastere, este responsabilitatea karmica a Capricornului sa il initieze prin controlul autoritatii, iar autoritatea se castiga respectand regulile pe care societatea civilizata trebuie sa le respecte pentru a progresa.

Varsator

Al unsprazecelea semn din zodiac este Varsatorul si reprezinta al unsprazecelea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Daca pentru nativul din zodia Leu, prioritara era individualitatea creativa a unei persoane, Varsatorul are ca responsabilitate karmica integrarea acesteia in societate. Capricornul initiaza regulile si normele din societate, iar Varsatorul ajuta societatea sa functioneze prin oameni.

Pesti

Fiind al douasprazecelea (si ultimul) semn din zodiac, Pestii reprezinta al douasprazecelea stadiu in evolutia omului si a locului sau in Univers. Nativul din Pesti are responsabilitatea karmica de a folosi tot ceea ce a fost invatat si asimilat pentru a crea perfectiunea omului ca individ si ca intreg al umanitatii. Tocmai aceasta perfectiune este cea care ii ofera omului locul sau de drept in Univers.


 

19 ianuarie 2013

6 temeri din viata fiecaruia




Exista momente in care ne intrebam ce ne impiedica sa mergem mai departe. Exista momente in care desi cunoastem pasii pe care ii avem de facut pentru a ne asigura succesul in drumul nostru de dezvoltare personala, alegem sa ne oprim. Exista intr-adevar momente in care frica isi spune povestea, iar noi o credem in totalitate si ne purtam ca atare.
In articolul de mai jos sunt prezentate 6 temeri care pun stapanire pe emotiile noastre si ne indeamna sa jucam roluri in care nici noi nu ne regasim.
1. Experimentarea
O stare emotionala echilibrata cere o anumita deschidere si dorinta de a imbratisa varietatea si intensitatea experinetelor noastre. Simplul fapt ca detinem un corp, o minte si faptul ca traim in aceasta lume ne pune in circumstanta de a interactiona cu alti oameni, lucruri, evenimente. Suntem construiti in asa fel incat sa detinem un rapsuns fizic si emotional la ceea ce se intampla.
Totusi, ne temem adesea ca putina adrenalina sau experimentarea furiei, fricii, bucuriei, veseliei, incantarii sau mandriei ne pot scoate din zona de confort cu care ne-am obisnuit deja, din taramul previzibilitatii unde suntem in siguranta. Ne temem de anumite senzatii si emotii deoarece ne imaginam ca ne vom pierde simtul controlului sau ca vom fi epuizati de acestea. Atat din punct de vedere fizic, cat si emotional, ne-am obisnuit cu anumite restrictii, insa uitam ca in spatele acestora se ascunde o mare nesiguranta.
Acest comportament poate fi baza unei copilarii in care deschiderea si dorinta de a experimenta se terminau cu pedeapsa. Putem duce aceasta amintire inconstienta pana la varsta maturitatii, avand vaga credinta ca deschiderea catre noi experiente va avea drept rezultat pedeapsa sau umilirea. De asemenea, chiar daca in copilaria noastra nu ne-am confruntat cu asemenea restrictii, fiecare detine anumite frici la un nivel mai mic sau mai mare. Poate ca teama noastra de a experimenta accentueaza alte temeri fundamentale, care sunt simple forme de experienta. Din cauza acestei frici, evitam sa interactionam cu anumite realitati si ne constrangem din punct de vedere emotional, fizic, mental si chiar spiritual.
2. Singuratatea
Ne este teama sa fim singuri. Sa stam singuri intr-o camera pentru o perioada mai lunga de timp, fara televizor, radio, oameni sau chiar o carte ne poate provoca anxietate. Atunci cand suntem doar cu noi insine, suntem predispusi catre a ne conecta la profunzimile noastre interioare, incluzand acele parti pe care le neglijam sau pe care preferam sa le pastram in umbra. Fiind in mod constant printre ceilalti ne permite sa ramanem distrasi de constientizarea trairilor mai profunde. Atata timp cat nu interactionam in mod direct cu aceasta teama, ramanem intr-o stare constanta de evitare a propriei fiinte. Poate ca nu vom fi constienti de aceasta, insa vom actiona mereu de parca ar trebui sa stam cu un pas inainte de noi insine. Putem parea fericiti si sociabili la suprafata, dar in interior situatia sa fie cu totul alta.
3. Intimitatea
A fi om implica provocarea paradoxala de a fi capabili sa imbratisam atat solitudinea, cat si intimitatea. Asa cum putem fi ingroziti sa tamanem singuri, la fel de bine ne poate speria conexiunea fizica sau emotionala cu o alta persoana. Ne este teama ca prin impartasirea celor mai intime ganduri si emotii ne face vulnerabili in ochii celorlalti, ale caror intentii nu le vom cunoaste niciodata. Putem fi tradati, abandonati, raniti,judecati, dominati, constransi sau impovarati. De asemenea, deschiderea noastra catre ceilalti ne face vulnerabili la durerea si suferinta lor, avand responsabilitatea de a ne pasa de eu. Desi multi dintre noi ne gandim ca ar fi mai bine sa nu riscam, o stare emotionala sanatoasa implica atat curajul, cat si abilitatea de a fi intimi cu ceilalti.
4. Responsabilitatea
Din punct de vedere psihologic, este indicat sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul si consecintele noastre. Este mult mai usor sa intram in rolul de victima si sa dam vina pe circumstante sau pe alti oameni pentru suferinta pe care o traim noi. Asumarea resonsabilitatii implica recunoasterea felului in care ne-am creat vietile si aseaza povara faptelor noastre pe umerii nostri. Ceea ce este ingrozitor. Dar daca vrem o viata mai buna, atunci trebuie sa ne gandim cum va arata aceasta si sa actionam in acea directie. De asemenea, responsabilitatea cere sa recunoastem impactul pe care noi il avem asupra celorlalti sau macar incercarea de a nu le cauza probleme prin intermediul acestuia.
O data cu responsabilitatea, putem vorbi si de un anumit grad de autonomie. Atunci cand suntem copii, suntem dependenti de familia noastra, insain timp invatam sa avem incredere in noi. Invatam cum sa ne satisfacem propriile nevoi, sa ne recunoastem sentimentele si gandurile si sa toleream un simt al separarii de ceilalti. Totusi, ideea de a ne asuma responsabilitatea poate provoca anxietate si teroare in randul unora dintre noi. Fara a avea curajul de a ne asuma responsabilitatea, nu vom fi capabili decat sa ramanem intr-o stare de dependenta fata de ceilalti.
Fara aceasta autonomie, vom evita ocaziile in care sa ne exprimam pe noi insine in fata celuilalt, ceea ce ne va cauza disconfort si poate chiar abandonare si dezaprobare din partea lor la un anumit moment. Frica de responsabilitate este asociata cu frica de singuratate, prima referindu-se mai mult la relatia noastra cu ceilalti, in timp ce ultima pune accentul pe relatia cu noi insine.
5. Pierderea identitatii
O stare debine poate fi cu adevarat atinsa abia in momentul in care suntem pregatiti sa ne eliberam de obiceiuri si identificari vechi si daunatoare pentru a face loc noului in viata noastra. Poate parea ca o tranzitie terifianta pentru multi dintre noi. Ne este teama de pierderea identitatii asa cum ne este teama de propria moarte pentru ca, de fapt, aceasta este o forma de a muri. Preferam sa credem ceva concret despre noi decat sa ne lasam pe mana incertitudinii. Ne putem imagina ca obtinerea unei stari de bine ne va stabili un simt al sinelui destul de clar si solid.
Ca atunci vom sti cu siguranta cine suntem si ca acest lcuru nu se va schimba niciodata. Aceasta credinta nu este altceva decat un loc in care egoul sa se simta ca la el acasa. Chiar daca vom experimenta diferite perioade in care ne simtim mai stabili emotional, in final dezvoltarea noastra consta in depasirea anumitor stadii transpersonale, in nasterea si moartea noastra continua pana ce transcedem notiunea de identitatea separata de celelalte.
6. Excelenta
Dintotdeauna ne-am dorit sa ne autodepasim. Reusim sa facem acest lucru prin incercarea de a ne descoperi darurile, talentele si potentialul, dezvoltandu-le si oferindu-le lumii. Dar uneori intampinam doua mari riscuri atunci cand dorim sa facem acest lucru: fie esuam, fie reusim. Daca esuam, ne putem simti umiliti sau rusinati in fata celorlalti, cat si limitati in fata noastra. Daca reusim, ne vor napadi alte asteptari si vom incerca sa crestem standardele dupa care traim. Un angajament in fata excelentei nu este indeplinit de o singura reusita, ci presupune un effort constant. Ceea ce este infricosator.
Astfel, frica noastra ne spune ca e mai bine sa stam deoparte si sa evitam presiunea care este pusa de acele asteptari asupra noastra, presiune care ne va impune o disciplina si ne va indeparta de confortul imediat. Un angajament in fata excelentei ne permite continuu sa crestem, ceea ce in mod garantat va aduce cu sine frustrari si disconfort.