“A iubi înseamnă a înceta să trăiești pentru tine, a face ca toate
sentimentele omenești – teama, speranța, durerea, bucuria, plăcerea – sa nu
depindă decât de o singura ființă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi
nicio limita simțirii, a-ți închina viața unei ființe în așa fel încât să nu
trăiești și să nu gândești decât pentru a o face fericită; a turna măreție în
înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferință și
suferință în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicțiile.
Oare izvorul este
mai grațios decât fluviul, dorința mai fermecătoare decât desfătarea împlinirii
și ceea ce nădăjduim mai atrăgător decât tot ce posedăm?”
Honoré de Balzac
