Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
Se afișează postările cu eticheta realitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta realitate. Afișați toate postările

4 august 2013

Catalin Manea-Eliberare prin acceptare


 

Acceptate totala. Nu resemnare, ci acceptare. Este o mare diferenta. A te resemna inseamna a renunta la realitate, iar acceptarea inseamna a imbratisa realitatea, exact asa cum este. De vrei sa vindeci o boala, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta exista. Daca o negi, ii maresti puterea asupra ta, pana cand prezenta ei va pune stapanire pe fiinta ta.

ELIBERARE PRIN ACCEPTARE

De vei pretinde o alta realitate, sa stii ca nu cunosti chipul actualei realitati. Intr-adevar, suntem in cautarea unor realitati care au potentialul de a ne indeplini cele mai ascutite cerinte, insa aceasta alergatura oglindeste lipsa de impacare cu realitatea momentului prezent.

Privim catre viitor si ne cautam fiinta in el, tocmai pentru a umple un gol lasat de lipsa de prezenta in momentul prezent. Ceea ce cautam in viitor, este deja aici. Privim catre inainte, cu speranta de a gasi o versiune mai buna a fiintei noastre. Privim la ceea ce poate fi, iar in acest fel uitam ceea ce este.

Nimic din ceea ce vrei sa fie, nu va fi daca nu accepti ceea ce este. Acceptarea totala a realitatii te va propulsa dincolo de efectul relativ al realitatii. Pentru a depasi o bariera, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta bariera exista. A nega realitatea inseamna a-ti ingreuna vibrational experienta pe care o ai cu realitatea.

De aceea, negarea nu este o solutie. Cand negi ceea ce este, devii una cu ceea ce negi. Cand negi o durere, devii una cu acea durere, tocmai din simplul motiv ca vibratia joasa a negarii intra in rezonanta cu vibratia elementului pe care il negi. Bineinteles, nu ai vrea sa negi o lumina, ci un intuneric. Negand intunericul, actionezi cu intuneric asupra intunericului. Negand intunericul, contribui cu intuneric asupra intunericului, ceea ce iti va aduce o experienta si mai intunecata, in relatia ta cu intunericul pe care il negi.

A nega ceea ce este inseamna a fi impotriva realitatii, ceea ce iti va aduce un asalt al energiilor joase. De obicei, aceasta negare se face fara a se cunoaste repercusiunile ei. Tocmai de aceea, aceasta capcana este una deosebit de puternica. Principala sursa de putere a ego-ului, este chiar faptul ca, de multe ori, ego-ul te-a convins ca nu exista. In acest fel, el ti-a spus ca tu esti el, ca tu esti gandurile, fricile, dorintele, pretentiile tale. Iar tu, ai crezut. Chiar ai crezut. Si ai suferit din aceasta cauza. Mult.

Este momentul ca acest joc sa se opreasca aici. Este momentul trezirii. Ai curajul sa stai fata in fata cu tine si sa iti recunosti ego-ul? Accepta-ti ego-ul. Recunoaste-ti sinele fals. Accepta-ti vocea mentala care iti spune mereu ca nu esti bun, ca nu este suficient, ca iti este frica. Accept-o, nu o nega. Accepta aceasta voce, fara a te raporta la ea. Observ-o, dar nu te regasi in ea. Aceasta voce exista, dar ea nu este Tu. Ea este ceea ce te-a tinut departe de Tine.

Acceptandu-ti ego-ul, incepe procesul de dizolvare al acestuia. Insa, este necesar sa intelegem ceva: a accepta nu inseamna a lupta. Accepta-ti ego-ul, insa nu lupta cu el, pentru ca lupta ii va oferi putere si control asupra ta. Accepta-l exact asa cum este, fara a incerca sa adaugi sau sa iei ceva de la el. Pur si simplu, accepta-i existenta intr-un mod total. Asta inseamna deschidere catre realitate, iar aceasta deschidere iti va purifica privirea. Cand te deschizi catre realitate, realitatea iti va arata ceea ce este dincolo de ceea ce ai vazut pana acum.

Cand accepti ceea ce este, celebrezi realitatea si onorezi momentul prezent. In sfarsit, nu mai lupti contra vietii, ci ii permiti vietii sa fie exact asa cum este, in aceasta clipa. Focul isi va pierde efectul asupra ta daca tu vei inceta sa te mai lupti cu el. Ce se intampla oare cu un foc pe care tu nu il mai intretii? Se stinge. De la Sine. Despre asta este vorba. Vei gasi pacea doar atunci cand vei mai inceta sa lupti cu razboiul. Vei gasi linistea in clipa in care vei inceta sa actionezi prin zgomot.

Acceptate totala. Nu resemnare, ci acceptare. Este o mare diferenta. A te resemna inseamna a renunta la realitate, iar acceptarea inseamna a imbratisa realitatea, exact asa cum este. De aici provine virtutea marilor intelepti ai acestei lumi: de vrei sa vindeci o boala, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta exista. Daca o negi, ii maresti puterea asupra ta, pana cand prezenta ei va pune stapanire pe fiinta ta.

Desi nu pare, negarea este o lupta, nu o detasare. Aici este problema ignorantei. A ignora un element existential, nu inseamna a te detasa de el, ci a deveni dependent de el. Tocmai de aceea, este necesar sa inlocuim ignoranta cu constienta. Este clipa sa devenim constienti de realitate si de tot ceea ce pluteste in realitatea noastra. Daca vom aborda realitatea intr-un mod constient, cu acceptare, compasiune si toleranta, ne vom trezi puterile nemasurabile ale interiorului nostru si vom transcende tot ceea ce nu este in armonie cu Pacea Din Care Provenim.

Daca lupti contra unui element, investesti energie in acel element si ii imputernicesti existenta in realitatea ta, deoarece chiar tu il incarci cu energie. Acceptare, constienta, compasiune - toate acestea sunt in tine, gata sa iti ofere pace si liniste. Atunci cand accepti o durere, aceasta acceptare iti va aduce pace, deoarece nu te mai afli in lupta, iar aceasta stare de pace, te va separa de durere, deoarece durerea nu poate vibra la frecventa pacii. Faptul ca experimentezi o durere, reflecta ca tu existi acolo unde durerea exista. Faptul ca durerea este in fiinta ta, reflecta faptul ca tu vibrezi la aceeasi frecventa la care vibreaza si durerea.

Daca lupti cu durerea, te vei afunda in intunericului vibrational al luptei si vei amplifica durerea, deoarece ii vei oferi un teren favorabil. Daca accepti durerea, ca si existenta, lupta incepe sa se dizolve, deoarece pacea isi face simtita prezenta in fiinta ta, iar acolo unde este pace constienta, razboiul nu mai poate actiona.

E normal sa vrei pace in vremuri de razboi, insa aceasta pace nu va fi gasita daca vei lupta cu lupta. Lasa lupta sa se lupte, accepta faptul ca exista, insa mergi de la identificarea cu lupta, la observarea luptei. Observa-ti lupta interioara, ca si existenta, dar nu te implica in ea, nu o interpreta si nu o analiza. Doar, fii martorul ei. Martorul propriei lupte. Nu cel implicat, ci martorul care priveste fara a interpreta.

Acceptarea iti va aduce pace, deoarece nu vei mai lupta contra realitatii. Pacea provenita din acceptare, te va propulsa dincolo de ceea ce accepti. Insa, aceasta pace va veni la tine doar in clipa cand acceptarea este totala. Iar acesta poate fi un bun exercitiu pentru tine. Daca accepti ceva fara a simti prezenta pacii, inseamna ca acceptarea nu este completa. De indata ce accepti realitatea, pana la ultima vibratie, pacea se va propaga automat in fiinta ta.

Asadar, ai ajuns la aceste cuvinte pentru a primi acceptarea in viata ta. De vei dori sa lupti in continuare, oponenti se vor gasi. Insa, sa iti amintesti mereu aceste cuvinte: singurul obstacol din calea ta esti tu - ego-ul tau, care, de multe ori, ti-a spus ca nu exista. Accepta-te exact asa cum esti, accepta totul exact asa cum este, pentru ca doar acceptand ceea ce este, poti construi constient ceea ce alegi sa fie.

Compasiune, liniste, acceptare - acestea vor binevesti intotdeauna prezenta pacii in realitatea ta. Iar daca vei zbura pe aripile pacii, prapastia vibrationala a razboiului nu te va putea atinge, pentru ca niciun intuneric nu poate exista in Imparatia Luminii. Pacea fie cu tine, pe fiecare carare a vietii!


 

 

16 iulie 2013

Mircea Eliade spunea…


 

…ca oamenilor le este teama de necunoscut deoarece lucrurile pe care le vor descoperi pot schimba “icoana” pe care si-au creat-o despre ei insisi.

Nu-mi amintesc daca asa suna citatul cu exactitate, insa merita sa reflectam putin asupra acestui subiect.

Daca in copilarie plansetele prelungite ne etichetau drept “suparaciosi”/”rasfatati”, iar racelile tot mai dese si mimica ingrijorata a parintilor ne ofereau amprenta “bolnaviciosului”, pe masura ce timpul trece, noi suntem cei care ne conturam imaginile despre propria persoana.

Poate ca cel mai ironic lucru este faptul ca ne cream singuri propriul pat al lui Procust, iar in momentele in care nu ne mai recunoastem, incepem sa ne taiem parul care depasea conturul cu care eram obisnuiti. Ne ghemuim pentru a nu da “pe dinafara”, iar in acele clipe in care credeam ca imaginea conturata va fi cea stabila, ne defacem larg mainile si picioarele pentru ca patul se mareste incetul cu incetul.

Dialogul cu necunoscutul apare in momentul in care alegem sa parasim patul pentru ca talpile noastre sa atinga pamantul.

De cate ori nu am afirmat despre noi “Eu nu sunt genul care sa vorbeasca in public/ sa ii asculte pe ceilalti/ sa dea ritmul propriei vieti/ sa ia decizii/ sa invete ceva pe cont propriu/ sa locuiasca intr-o garsoniera cu altcineva/ sa aiba grija de propria persoana” (si lista poate continua pentru fiecare in parte), fara ca macar sa ne oferim posibilitatea de a actiona in acest sens?

In momentul in care ne lasam incatusati de propriile proiectii la adresa noastra, uitam sa lasam loc si pentru alternative. Ne inghesuim atat de mult in noi insine incat uitam sa respiram viata care ne tot cheama spre ea…Il imbratisam atat de tare pe “Nu” si inaltam tot mai sus patul lui Procust astfel incat coborarea in realitate devine tot mai greu de realizat…

Cat despre “icoana” de care aminteste Mircea Eliade, consider ca timpul cioplirii ei este cel care ne indeparteaza de adevarata viata. Timpul in care ne intrebam “cum ar trebui” sa gesticulam, gandim sau simtim pentru a da bine in ochii celorlalti sau pentru a ne potrivi cu imaginea pe care noi o avem despre noi insine reprezinta o mare pierdere in fata noastra.

Atunci cand teama de necunoscut intervine, nu avem incotro si renuntam la toate ustensilele de dezoltare personala pe care ni le-am creat pentru a ne proteja. Avem de ales intre a ciopli in continuare o imagine pe care vom dori cu siguranta sa o retusam mai tarziu si a ne avanta in necunoscut pentru a trai dincolo de limitele imaginatiei noastre.

Si chiar daca intalnirea cu cele enigmatice ne poate determina sa ne pierdem controlul, nu se stie niciodata ce vom descoperi. Nu se stie niciodata daca lucrul cel mai de temut nu ascunde, de fapt, darul care astepta sa iasa la iveala…

Voi ce parere aveti?


 

30 iunie 2013

10 citate despre libertate


 

Inca de la inceputurile vremurilor, libertatea a reprezentat un element important in ceea ce priveste procesul de dezvoltare personala a fiecarui popor si implicit a fiecarui om.

Regasiti mai jos 10 citate despre libertate apartinand unor mari clasici ai literaturii, filosofiei sau spiritualitatii:

1. Libertate inseamna, inainte de toate, autonomie, certitudinea ca esti bine infipt in realitate, in viata, iar nu in spectre sau dogme. Mircea Eliade

2. Orice om are o idee buna si fixa care arata incapacitatea lui de libertate… Tudor Arghezi

3. Libertatea inseamna sa fim responsabili pentru noi insine. Friedrich Nietzsche

4. Libertatea este dreptul de a nu minti. Albert Camus

5. Nu merita sa ai libertate, daca aceasta nu include si libertatea de a face greseli. Mahatma Gandhi

6. Ce alta temnita e mai intunecata decat adancul propriului nostru suflet! Ce temnicer mai necrutator cunoastem, decat noi insine. Nathaniel Hawthorne

7. Sa nu eliberezi o camila de povara care-i incearca cocoasa. O poti elibera de conditia ei de camila. Gilbert Keith Chesterton

8. Imi simt mai ales limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei; fiinta mea navaleste inspre gratii. Andre Gide

9. Libertatea, gustata de mic copil, este viata insasi. Barbu Stefanescu Delavrancea

10. Libertatea e intelegerea necesitatii. Baruch Spinoza


 

23 iunie 2013

Ucigatorii de visuri


 

Ucigasii de visuri sunt cei care ard si parjolesc si lasa nimic in urma ta. Cei care devasteaza si te smulg cu bruschete din campul tau plantat cu visuri. Sunt cei care nu au ochi sa vada lacrimi, cei care nu au inima si nici timp sa te lase sa te aperi, sunt cei care au convingerea ca nu ti-au luat nimic, sunt cei care cunosc puterea sugestiei negative.

VISURILE... Sunt cele mai frumoase lucruri din viata ta. Sunt cele pe care le inalti ca sa te inalte, cele care iti netezesc aripile si ti le indreapta spre locul promis, sunt cele care dau existentei scop si culoare, sunt cele care te hranesc cu viata, sunt cele care iti dau speranta de viata chiar si pe patul de suferinta al dezamagirii supreme, sunt cele pe care banii le pot cumpara, dar nu le pot da intotdeauna viata sau stralucire. Si unde le depui pe toate? Carui Dumnezeu le inchini? Si unde le ingropi pe cele care te-au parasit? Unde le inalti pe cele care se nasc curand? Cand le nasti? Cand le ucizi? Cand le lasi sa creasca mari si sa ajunga adulte? Si ce faci cu cele pe care altii ti le calca in picioare si iti spun senin si indraznet: “stii, oricum acolo nu a fost nimic, era doar scrum”… Si ce ne facem cu ucigasii de visuri?

Ucigatorii de visuri… Sunt cel mai urat lucru din viata ta pentru ca esti naiv si ii vezi mai frumosi decat or sa fie vreodata. Sunt cei care ard si parjolesc si lasa nimic in urma ta. Cei care devasteaza si te smulg cu bruschete din campul tau plantat cu visuri care cresc si in miez de iarna, si in timpuri de criza, si in caz de calamitate naturala. Sunt cei care nu au ochi sa vada lacrimi, cei care nu au inima si nici timp sa te lase sa te aperi, sunt cei care au convingerea ca nu ti-au luat nimic, sunt cei care cunosc puterea sugestiei negative. Sunt cei pe care de multe ori nu-i urasti deoarece crima lor nu ti se pare deloc monstruoasa. Sunt cei care vor sa nu mai vrei si trec cu nepasare peste cadavre de visuri moarte, fara sa se mai uite in urma. Sunt cei care iti frang aripile si frang si aripile visului tau.

Sunt cei care, de fiecare data cand vrei sa zbori te trag de maneca inapoi, soptindu-ti in ureche ca ai rau de inaltime. Cei care, prea prinsi in prezent, nu se gandesc niciodata sa viseze la ceea ce ar putea fi… prea multe visuri te desprind de realitate, spun ei... Iar cel mai rau criminal de visuri este cel pe care il primesti firesc in viata ta si il poftesti sa ia loc in visurile tale, cel pe care il lasi sa faca parte din ele, cel pe care il confuzi la un moment dat cu cel mai frumos vis. Cel care iti promite iubirea si iti naste visul, cel care ti-l spulbera intr-un ceas de noapte tarzie. Cel mai puternic si fioros ucigas de visuri este cel care iti ucide visul de iubire. Pe el nu-l poti ierta niciodata. Pentru ca nu poti doar sa inchizi ochii si sa intorci spatele visului. Nu-i poti spune “adio, te-am uitat”. Pentru ca nu il uiti.

Pe ucigasii de visuri nu-i mai poti iubi. Poti doar sa-i inchizi intr-o temnita si sa nu-i mai lasi niciodata sa iasa de acolo. Poti sa te duci in templul tau sfant rugandu-te pentru propria mantuire. Poti sa nu-i lasi sa iti ucida visele de iubire. Pentru ca intr-o buna zi, o sa lasi pe altcineva sa iti inalte balonul cu visuri… Si cine mai rade acum? Cine mai viseaza? Cine viseaza din nou?

Un vis de iubire, un vis ca vei ajunge acolo unde nu a mai ajuns nimeni, un examen luat cu 10, un zambet pe care l-ai dorit de dinaninte de a te naste, o pasiune, o gradina de vara, o dupa-amiaza torida de vara, o plaja goala, o plimbare pe malul eternitatii, o distanta pe care poti sa o demonstezi, o atingere, o strafulgerare a mintii, nopti mai linistite, zile mai senine, un miracol, un telefon, o lacrima de fericire, un vis ca intr-o alta viata trecerea iti va fi mai usoara… balonase de speranta pe care crezi ca nimeni nu are puterea sa ti le sufle, balonasele pe care le eliberezi unul cate unul ca sa ajunga pe rand la destinatie… VISURI… ceva in care crezi din tot sufletul, ceva pe care nu ti-l poate lua nimeni, ceva pentru care nu s-au inventat inca monede virtuale… ceva minunat, care face sa iti creasca sufletul.. ceva atat de iluzoriu si de real ca iti transforma viata intreaga intr-o speranta de fericire…. NISTE VISURI poate… SIMPLE VISURI… dar nu lasa pe nimeni sa le duca departe de tine. Sunt acel tu care nu te paraseste niciodata.


 

4 iunie 2013

Jumatatea plina a paharului


 
Inchin in cinstea ta, paharul meu, si ma rog sa te sparg doar din greseala, din neatentie, in semn de noroc, din prea multa fericire, atunci cand buzele mele se unesc cu buzele celui care ma iubeste.

Paharul... Apa. Viata. Seara. Il iei, il duci la buze, il pui la loc pe masa, iti stergi cu limba picaturile ramase, strambi din nas de parca ceva nu-ti place, paharul s-a golit, il lasi golit de tot, te intristezi ca nu a mai ramas nimic pe fundul lui, dar esti prea obosita, prea trista, ziua a fost mai lunga decat trebuia ca sa mai gasesti putere, macar un picur de putere, ca sa il mai umpli la loc. Paharul... Dimineata. Tot apa. Tot viata. Il iei, il duci la buze, sorbi licoarea din el si te minunezi cum de ai mai gasit magie pe fundul lui, bei cu nesat in timp ce stomacul iti multumeste rascolitor si cu zgomot, tu ii multumesc paharului ca ti-a potolit poftele si nesatul, dar esti prea ingandurata ca ziua o sa fie mult prea scurta ca sa realizezi ca jumatatea plina a paharului acapareaza si jumatatea goala. Si atunci cine daca nu tu? Cand daca nu acum ca arde? Cum daca abia iti mai duci gandurile pana acasa? Cine, cand si cum umple paharul si toarna licoara magica la loc?

Vine un moment inainte de vise, inainte ca parul tau sa se dezbrace de clamele care l-au sustinut, inainte ca bijuteriile sa-ti paraseasca pielea, abia dupa ce culorile s-au dat jos de pe ochii, buze si obraji, cand te dezici de lumea si lumea iti declara ca nu mai are nici ea nevoie de tine, dupa ce l-ai sarutat in varf de frunte pe cel mic si l-ai trimis frumos intr-o lume mult mai pura si mai lipsita de ganduri rele, monstri si monstruozitati decat cea in care traiesti, vine un moment in care constiinta invinge vointa, iar gandurile incep sa cantareasca jumatatile pline si goale a paharului cu exactitatea cruda a judecatii de apoi. Paharul = existenta? Din ce material este facut... ce marca.. daca nu l-ai cumparat cumva un scop... cat o sa te mai tina.. cum sa-ti stapanesti teama ca odata si odata o sa se rastoarna si o sa te lase balta sau mai rau, daca o sa se sparga o sa trebuiasca sa cumperi un altul. Din nou colindat prin magazine... nebunie de nervi... rabdare multa... preturi nedrepte... chiulit de la job... cam rar unul care sa-l inlocuiasca identic.

Seara privesti in urma si pleci genele odata cu ochii. Ai fi putut sa faci mai mult din viata ta decat o viata oarecare... Ai fi putut sa faci altceva din copilul vesel si senin care ai fost, ceva mai mult decat copilul batran care a crescut, ceva mai mult decat femeia matura si sigura pe ea care isi permite abia acum, abia acum sa aiba un moment de slabiciune, convingand la randul ei un copil ca are timp, are timp sa nu se grabeasca sa creasca mare. Urechiusele pricep, ochisorii te privesc gol, cu nepricepere...

Si goliciunea paharului te minuneaza, caci da, uneori e gol de tot, si te face sa vezi propria goliciune. Iti lipseste visul tau frumos de iubire si te doare, nu poti sa uiti ca s-a destramat pe veci de atatea ori. Si te jenezi si te strangi toata in moliciunea splendita a cersafurilor. Simturile se ascut deodata, dorintele nu dorm nici ele in tine. Iti sta mult mai bine cu hainele care iti acopera trupul, pielea si sufletul, cu tot ceea ce ramane neexpus in ochii celorlalti.

Ai putea sa nu mai vezi doar partea goala a paharului. Lipsurile. Teama. Neputinta. Esecurile. Tot ceea ce nu putut. Zilele care au trecut absurde fara el, fara tine langa el, noptile cu un alt el in brate, langa inima, dar totusi singura, unele castele rasturnate in care se mai vad doar turnulete sau ruine, secundele ratate, chinul, dorul. Dorul din ce in ce mai mare.... Din nou esecurile. Neputinta. Ai fi putut mai mult...

Apoi privesti inainte si ridici genele odata cu ochii. Paharul incearca sa se umple la loc, kind of magic. Globul de minciuni si griji se grabeste sa iasa pe geam mai grabnic decat fumul de tigara care nu are voie sa graviteze in preajma copilului tau. Optimismul se grabeste sa poposeasca pe gene, iar zana invincibilitatii nu te mai transforma in printesa, ci in femeia care nu uita ce vrea si ce poate. Umple-l, draga mea, la loc. Paharul... Ai nevoie de licoare pentru ziua de maine. Bagheta magica nu lasa pe nimeni in singuratate. Dragostea de viata nu are limite. Dorul de iubire nu il potolesc toate necazurile lumii, iubirea plenara nu se opreste intr-o iubire care a gresit. Pasiunea pentru ceea ce faci nu o poate topi un singur proiect care nu ti-a iesit bine.

Nu exista timp pentru regrete, pentru indoieli si framantari. Viata ta este o poveste, destinul tau povestea nespusa a unei femei care s-a straduit sa nu oboseasca de atata trait. Visul tau de iubire o sa se inchege la loc maine. Paharul e plin doar pentru tine. Bea-l pana la fund. Cu optimism, curaj, iubire, cu viata, cu egoism, cu indrazneala. Cu zambetul croit sagalnic pe cele mai frumoase buze. Maine este mai mult decat o iluzie. Este o realitate minunata. Egoismul si suficienta iubirea de sine si de ceilalti pot sa iti salveze viata. Iubirea ti-o face fericita de tot.

Paharul... Apa. Viata. Jumatatea plina a paharului... Atat accept sa vad. Inchin in cinstea ta, paharul meu si ma rog sa te sparg doar din greseala, din neatentie, in semn de noroc, din prea multa fericire, atunci cand buzele mele se unesc fara regret, fara despartire, cu buzele celui care ma iubeste.

Dana Negoita


 

28 decembrie 2012

Intalnirea cu realitatea a ceea ce este



A-ti da consimtamantul in fata a ceea ce inseamna viata este lucrul care ne poate aduce eliberarea suprema. Insa programarea noastra si modelele comportamentale pe care le cunoastem sunt bazate spre a privi in alta directie mai degraba decat a vedea cu adevarat, spre a ne apara in loc de a accepta si spre a incerca sa controlam viata in loc de a o imbratisa asa cum este.

A lua viata asa cum este pare un lucru de neindurat pentru multi dintre noi. Realitatea este o forta incredibila, cu efecte uluitoare. De aceea noi tot cautam explicatii, si intr-adevar explicatiile sunt instrumente puternice pentru stiinta si tehnologie, dar cand le aplicam in viata reala tind sa fie ca niste tranchilizante care ne calmeaza si diminueaza realitatea.

Oamenii cu inclinatii ezoterice vorbesc despre modul in care noi ne-am ales parintii, astfel incat prin ei sa putem invata o anumita lectie de viata de care avem nevoie pentru a deveni intregi. Aceasta teorie este imposibil de dovedit sau de negat; poate fi adevarata sau falsa. Este o afirmatie pe care unii oameni o fac si pe care altii o cred, care are functia de a oferi o explicatie si de a oferi consolare. Cand consideram ca stim motivele unui anumit lucru, atunci pare mai usor de trait acel lucru, in special cand e ceva serios.

O abordare si mai rationala este aceea de a crede ca totul este un nonsens, ca nasterea noastra nu este nimic altceva decat o coincidenta. Si asta este o iluzie care nu poate fi dovedita sau respinsa. Teoria coincidentei are aceeasi functie ca interpretarea ezoterica, si de fapt este vorba despre o alta afirmatie care nu poate fi verificata. Din nou, cautam consolare intr-o explicatie. Oricum ar fi cazul simplul fapt este ca nu stim, cu adevarat, de ce si pentru ce s-au intamplat lucrurile. Tot ceea ce stim este cum stau lucrurile.

Daca ne oprim in acest punct si privim lucrurile asa cum sunt, atunci nu ne ramane decat sa stam in fata realitatii. Este vital sa intelegem asta. Trebuie sa ajungem la un punct de nemiscare in fata realitatii. Apoi realitatea poate incepe sa ne afecteze. Doar realitatea ne poate misca si ne poate ocupa interiorul cu adevarat. Teoriile si explicatiile raman undeva in afara.

Credem ca explicatiile ne vor ajuta sa intelegem o anumita situatie si ca ne va permite, potential, sa ne schimbam. Lasand la o parte faptul ca nu ne putem schimba parintii in niciun caz, ideea de schimbare, atunci cand vorbim despre fiinta noastra, duce lipsa de fundament real. Putem sa ne schimbam, dar nu putem schimba sinele nostru real. Ideea de a ne schimba este o idee a ego-ului, o idee a celui centrat numai pe a face. Ego-ul munceste, se schimba iar asta este o asa-zisa schimbare, pur cosmetica si superficiala, pentru ca, de fapt, ego-ul nu-si poate schimba structura de baza.

Da-ul spus tie insuti si vietii incepe de la parintii nostri. Ei sunt cei care se afla la inceputul vietii, ei sunt punctul de plecare. Cele mai simple, si in acelasi timp profunde si eliberatoare propozitii pe aceasta lume sunt: “Esti tatal meu” si “Esti mama mea”. In acest fel, putem aduce pacea in viata noastra. Respingerea parintilor, ca o incercare de a nega, suprima sau ignora faptul de a fi fiul sau fiica lor, duce la deprecierea de sine si a propriei existente.

Acum cativa ani am vazut la televizor o discutie cu Martin Bormann jun, fiul unui mare comandant si confident al lui Adolf Hitler. Bormann, care a fost implicat in reconcilierea germano-iudaica si care nu a avut niciodata simpatie pentru politica nazista, a spus: “Cand ma uit la tatal meu, ca fiu al lui, simt un sentiment de profunda recunostinta. El mi-a dat viata, si pentru mine asta este un mare dar.”

Asta inseamna sa privesti la substanta, la relatia fundamentala dintre acesti doi barbati. Unul este tatal; celalalt este fiul. Unul a dat viata; altul a primit-o. Ar trebui ca fiul sa-si arunce viata la gunoi pentru ca tatal era un criminal? Acest fapt nu schimba deloc existenta relatiei tata-fiu. Tatal a dat mai departe ceea ce este el. Daca fiul nu primeste darul, daca il neaga, atunci inseamna ca nu-si accepta propria viata.

Crimele tatalui? Nu au nimic de-a face cu fiul si nimic de-a face cu calitatea de a fi tata.Fara indoiala insa ca a fi fiul unui criminal este o soarta dificila; atunci fiul trebuie sa vada si sa accepte ambele laturi; ca tata este tata si tata este criminal; si chiar daca tata este criminal, fiul are dreptul sa il iubeasca.

Acceptarea a ceea ce este incepe cu viata. Nu cu o teorie despre viata, ci cu viata asa cum o experimentam si asa cum este ea; ca un proces care incepe, se dezvolta in diferite faze si apoi ajunge la final.

De aceea, pentru a ajunge sa traim cu adevarat, e nevoie sa consimtim la realitate, asa cum este. Fara regret. Fara dorinta de a o schimba. Dupa ce ajungem sa facem asta, chiar si cele mai teribile evenimente din vietile noastre sunt imblanzite de o doza de pace si, din acel punct, ne pot oferi forta.

bibliografie: ”The healing power of reality”, Wilfried Nells


 

28 noiembrie 2012

Viata... teoria si practica!


 
DA, se intampla uneori ca in teorie sa fim doctori, iar in practica sa fim muritori! Se intampla uneori ca in teorie sa fim comori, iar in practica sa fim cersetori.

De la teorie pana la practica e un pas distanta! Si acel pas depinde de noi daca il facem sau nu! Si nu exista un pas urias care sa ne duca direct sus unde am visat... totul e un proces!

Totul e un traseu pe care trebuie sa il parcurg eu! Nu exista ghinion sau noroc, exista doar alegeri care le facem, iar consecinta alegerilor noastre ne formeaza viata si starea noastra!

DA, se intampla uneori ca in teorie sa fim doctori, iar in practica sa fim muritori! Se intampla uneori ca in teorie sa fim comori, iar in practica sa fim cersetori... si atunci ce e de facut? Ce e de facut daca viata noastra e doar o teorie si simtim ca totul in jur se naruie?

Simtim ca totul trece si nimic nu se intampla pentru ca in viata noastra sa fie altceva... ‘altceva ce’ in conceptia mea ar fi mai bun acum? Si uneori stam si asteptam ca un miracol sa se intample in viata noastra... si stam si tot stam si asteptam si parca nimic nu mai vine... ba mai mult, parca totul se darama sau fuge de noi!

Si totul se va derula asa... totul va aluneca pana cand tu vei pune piciorul in prag si te vei ambitiona, vei decide pentru viata ta! Totul se va schimba in viata ta in momentul in care tu iti vei dori asta! Totul se va schimba in mai bine atunci cand ceva se va termina in tine!

Pentru ca viata te va impinge pana intr-acolo unde te va forta ca tu sa iei decizia pentru tine, pentru ca tu sa iti vezi limita! Nu mai reactiona cu impotrivire vietii!. Poate viata are altceva pentru inima ta, mult mai bine decat ti-ai putea tu vreodata imagina!

Viata ne trece prin situatii pentru a ne forta sa ne trezim la realitate! Pentru a ne testa limita si pentru a realiza ca avem nevoie de ea! Avem nevoie sa ne deschidem catre ea si sa curgem odata cu ea! Pentru a ne invata sa ne deschidem, sa ne dorim ceva cu tot sufletul pentru ca doar atunci primim cu adevarat ceea ce dorim!

Tot timpul cand cerem cu ardoare... viata ne scoate in cale!

Asa ca prin focul care ne supune, viata ne pune fata-n fata cu ea! Ne face sa avem nevoie de ea, de acea energie care e vie si care ne va salva in clipa grea! Ne face sa ne dorim cu asa intensitate ceva, incat sa ii cerem si ea ne va da! Viata ne va da tot ceea ce noi ne dorim pentru ca bine si fericiti noi sa fim. Dar ea ne cere sa nu ne indepartam de ea! De acea energie care trece si prin mine si prin tine... sa fim umani, sa nu mai fim dusmani!

Nimic nu merge bine atata timp cat tu stai inchis in tine si nu primesti ceea ce vine catre tine! Uneori nu vedem mai departe din cauza ca ne uitam in alta parte! Uneori nu vedem mai departe din cauza ca stam cu gandul in alta parte! Daca am da atentie vietii, asta ar insemna sa dam atentie clipei prezente si astfel am primi, astfel am simti ceea ce avem nevoie ca sa fim vii!

Pentru ca nu vom fi vii decat in clipa in care vom trai! Decat in clipa in care gandul meu va fi atent la fiecare floare, la fiecare miscare, la fiecare imprejurare ce imi iese acum in cale! Nu azi, nu maine sau poimaine sau nu amintiri ce au lasat urme. Pentru ca viata este acea energie care se petrece acum si nu pe alt drum!

Sa traim in acum, sa nu mai amanam, ci sa actionam! Sa schimbam ceea ce vrem sa schimbam! Cum? Prin ceea ce aleg acum! In fiecare clipa sa traim fara sa cedam ispitei! Sa ne indreptam exact acolo unde vrem sa ne aflam!

Asa ca nu mai teoretiza, ci pune in practica si traieste in viata ta. Nu lasa ca viata sa treaca pe langa tine si tu sa nu actionezi in directia pe care o visezi! Asa ca pune in practica viziunea ta! Viziunea ta e ceea ce viata vrea de la tine! Du- te spre ea... si viata va veni spre tine! Vei capata viata atunci cand viziunea ta se va uni cu tine!

Nimic in viata ta nu se va intampla, nimic nu se va schimba... decat daca tu vei actiona! Si daca ai credinta ca se va materializa!

Un articol de Oana Mihut

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12390/viata.html

 

 

27 octombrie 2012

Catalin Manea-Dincolo de perceptia umana


 
Nu condamna ”ceea ce nu intelegi” pentru ca este posibil ca la un moment dat “ceea ce nu intelegi” sa se transforme in “ceea ce crezi”. Pacea nu se naste din razboi. Pacea se creaza din pace.

Cu totii traim clipe frumoase, insa, cu siguranta, fiecare dintre noi mai avem si perioade mai putin fericite. Momentele de cautari fac parte din viata noastra si au un rol perfect in ceea ce ne priveste. Totul face parte din noi, din Ceea Ce Suntem Cu Adevarat. Pana nu vom invata sa acceptam un element existential in viata noastra, nu vom trai complet impacati cu realitatea.

Un element exterior este acolo unde este pentru a-ti arata ceva despre tine. Nimic nu este degeaba. Totul are un rost perfect stabilit, iar daca tu vei incerca sa mergi dincolo de aparentele fizice, atunci vei incepe sa faci pace cu fiecare circumstanta ivita in viata ta.

Este foarte la indemana pentru oricine sa critice si sa judece ceea ce nu se incadreaza in standardele sale de convingeri mentale, insa, este oare aceasta actiune demna de ceea ce ne dorim sa traim cu adevarat? In dese randuri, noi uitam ca pentru a ajunge la trairea si experimentarea pacii, este necesar sa oferim si sa provocam pace.

Pacea nu se naste din razboi. Pacea se creaza din pace. Nu condamna “ceea ce nu intelegi”, pentru ca este posibil ca, la un moment dat, “ceea ce nu intelegi” sa se transforme in “ceea ce crezi”. Totul este valabil doar pentru Acum. Doar Acum exista. Acum citesti aceste cuvinte. Acum iti bate inima. Acum respiri. Acum existi.

Ansamblul tau de convingeri se modifica in fiecare Acum al existentei tale. O convingere din Acum-ul trecut poate sa nu mai fie valabila in Acum-ul viitor. In aceasta lume a fizicului, totul este relativ. Doar in lumea relativului pot exista convingerile. Insa, daca vei incerca sa mergi dincolo de minte, de trup, de tangibil, vei descoperi ca, la nivel spiritual, Totul este Una.

Daca iti vei impinge credintele in Taramul Absolutului, adica daca vei crede cu toata fiinta in Infinitul Nevazut, atunci viata iti va raspunde pe masura si iti va oferi si mai multe ocazii de a experimenta ceea ce din punct de vedere fizic pare imposibil. Relativul te limiteaza. Dependenta este una din principale caracteristici ale relativului, ale fizicului. In relativ, totul se bazeaza pe campul de actiune al celor 2 poli opusi, care neincetat creaza senzatia unui joc de mentinere a echilibrului.

In relativ, totul depinde de nimic, iar nimicul depinde de tot. In functie de ponderea de influenta a negativului intr-o experienta pozitiva, depinde intensitatea prin care se creaza starea de indoiala din respectiva experienta pozitiva. Daca vei ramane mereu angrenat in relativ, vei trai rezultatul perceptiei tale: limitarea. Insa, cum putem iesi din jocul dualitatii? Cum putem calatori in afara relativului, chiar daca trupurile noastre fizice fac parte din lumea relativa? Simplu: prin absolutizarea relativului.

Orice element existential, este creat si sustinut de Esenta Omniprezenta. Aceasta Esenta este Unica. Infinitul este Unul. Creatorul este Unul. Dumnezeu este Unul. Si este in Tot Ceea Ce Exista, dar si in Tot Ceea Ce Nu Exista. Nimic nu este in afara lui Tot Ceea Ce Exista si Tot Ceea Ce Nu Exista, deci nimic nu este in afara lui Dumnezeu. Nimic nu este in afara Esentei Omniprezente.

Inainte de a percepe o forma fizica, percepe prima data Esenta care i-a facut posibila existenta. Nu cauta formele, pentru ca formele sunt un rezultat. Incearca sa percepi Esenta, Scanteia Divina care sustine viata oricarui element existential. Mergi dincolo de aparente. Mergi dincolo de forme. Mergi dincolo de... dincolo. Opreste-te putin din perceptia ta zilnica si observa ca toti avem acelasi mecanism de functionare. Cu totii avem ceva in comun: viata. Percepe viata din toti. Percepe viata si observa ca aceasta este Una. Este Aceeasi, manifestandu-se in forme diferite

 

Esenta este Aceeasi si se manifesta, prin noi, in forme diferite. Esenta este Lumina si se manifesta in toate modurile, pe toate caile, in toate felurile. Iar noi suntem un mod prin care Ea se manifesta. Realizezi ce inseamna acest lucru? Dumnezeu se manifesta prin tine. Si o face intr-un mod perfect. Pentru ca tu esti exact asa cum trebuia sa fii pentru a se manifesta tot ceea ce trebuie sa se manifeste prin identitatea pe care tu o formezi.

Daca tu il vei percepe pe Dumnezeu in toti si in toate, atunci iti vei acorda deosebita placere de a te regasi in toti si in toate, deoarece, repeta cu mine: Suntem cu Totii Unul. Suntem traversati de Aceeasi Esenta, care este Unica si Omniprezenta. Este pretutindeni. Nu poti sa nu faci parte din Ea. Nu poti sa nu fii Ea.

Ei bine, in clipa cand vei vedea Esenta dintr-un element existential, atunci vei avea ocazia sa traiesti experienta de A Fi respectivul element existential. Efectiv, vei simti ca nimic nu va desparte, deoarece lumea relativa se va dizolva automat si va deveni o scena a realitatii absolute, in care tu traiesti experienta de a A Fi Una Cu Totul. Atunci se va elimina elementele pozitive si negative, deoarece nu va mai fi necesar sa percepi totul intr-un fel limitat. Atunci vei trece de la a fi intr-un anumit fel, la starea de “A Fi”. Iar cand ajungi sa traiesti constient in “A Fi”, vei dizolva natural orice eticheta care te-a mentinut pana acum in taramul lumii relative.

Dumnezeu este Iubire Infinita. Cum poti trai experienta de conectare la Realitatea Suprema? Prin Iubire. Acesta este raspunsul pe care-l cauti. Iubeste! Fara intrebari, fara conditionari, fara asteptari. Doar iubeste si conecteaza-te la iubirea interioara a celui de langa tine, caci Iubirea este Una. Si este in toti si in toate.


 

17 octombrie 2012

Poveste urata de septembrie


 
Pastrati si intretineti iubirea si nu lasati sa plece asa usor ceea ce vine atat de greu in viata!

Nu era o seara de mai cand s-au cunoscut. Povestea incepe totusi frumos. Dureaza ceva timp ca orice poveste. Cred ca era in miez de toamna. In plina zi. Nu, nu, nu era deloc racoare. Era frig. Nu adia vantul. Sufla zdravan, asa cum sufla iarna. Povestea incepe cu un el frumos si cu o ea frumoasa. Amandoi perfecti. Sentimentele lor sunt ca lebada din poveste, doar ca de data aceasta pluteste gratios pe apele unei vieti reale.

Povestea lor e alba, pura, frumoasa, de neatins, de uitat la ea, de invidiat, de admirat, de tras invataminte din ea. Cei doi se plac mai mult decat isi spun si se considera perfecti asa imperfecti cum sunt. Unul cu maini calde, unul cu maini reci, unul cu suflet trist, celalalt cu suflet deschis, unul visator si temerar, celalalt matur si resemnat. Unul pana la genunchi intrat in cariera, celalalt abia intrand in apa, atat cat sa se ude putin, dar vrand ca apa sa-i treaca dincolo de genunchi. S-au prins de maini, s-au tinut bine de suflete si si-au jurat unul altuia sa-si tina de bine si de urat. Un test eficient de compatibilitate le-ar demonstra in 10 minute ca sunt facuti unul pentru altul. Lor nu le-a trebuit mai mult de 10 secunde.

S-au admirat atunci cand s-au intalnit pe o margine de lac arhipopulat cu alte lebede frumoase si cu multe ratuste urate. Au privit amandoi cu ochi galesi cat de tulbure, frumoasa si inselatoare poate sa fie apa. Cu timpul, s-au umflat in pene cand au vazut ca se detaseaza net de celelalte perechi. Cum spuneam... amandoi fantastic de frumos. Se vad frumos. Se uita cu uimire unul la altul de parca nu le vine a crede ca s-au gasit. Se privesc dindarat de cuvinte, isi zambesc cu intelegere de parca s-ar fi asteptat o viata. Unul intra nebuneste in viata celuilalt, celalalt intra cuminte si firesc in viata unuia. Nu totul sirop, zahar cu apa sau miere cu dulceata, dar lin, senin si neasteptat ca frigul crunt in luna lui septembrie. Cu scop de trezire la viata, de impartasire si daruire. Ireal de adevarat asa cum numai o data in toate vietile tale de pe pamant ti se poate intampla.

De fiecare data cand se intalneau se crea o stare ciudata si inexplicabila de bine. Starea permanenta care ii unea. Se gandesc chiar ca ar minunat ca starea asta sa se prelungeasca o viata intreaga. Si incep si incearca si insista cu incercarile. Isi impart aleatoriu visurile: unul mie, unul tie. Se diseaca planurile de viitor: asta da, asta nu... Cu timpul, cu zilele, cu lunile, cu ocheade aruncate in jur, devin mandri si ingamfati de ceea ce exista intre ei. Nu mai apreciaza ceea ce au, ci apreciaza prea mult ceea ce nu au. Devin ingamfati de sentimentele lor si considera ca singure, de bunavoie, fara efort, fara vointa, or sa le stea alaturi o mie de ani. Dar fiecare sentiment in parte s-a simtit neglijat. Intr-o zi, toate odata si-au luat bagajele si au plecat. Si iubirea, si admiratia, si respectul, si promisiunile, si flacara, si scanteia, si jarul, caldura... tot... toate au cazut in boala irecuperabila a trecutului. Cuminti si intelegatoare, s-au strans frumos de mana si au pornit agale pe apa sambetei.

Evident ca nu a existat niciun vinovat mai mare decat altul, ca cei doi si-au asumat frateste vina. Azi asa, maine asa, pana cand cu dat din umeri, nepasare si neimplicare, iubirea lor ca lebada a devenit ratusca cea urata. Nimeni nu a mai stiu cum sa o faca sa-si capete increderea in sine. A devenit slaba, anemica si trista, abia tarandu-si zilele in existenta cotidiana. Nimeni nu a mai vrut-o. Toti o compatimeau si o priveau cum sta singura si isi plange de mila. Nu vreau sa va spun deznodamantul idilei de septembrie, dar vreau sa ma asigur ca ati priceput morala: luptati si tineti cu dintii la ceea ce aveti. Pastrati si intretineti iubirea si nu lasati sa plece asa usor ceea ce vine atat de greu in viata! Nu sugrumati cu propriile maini iubirea! Lasati-i sansa de a nu se transforma in cea mai urata poveste de viata!

Dana Negoita

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/2555/Poveste-urata-de-septembrie.html

9 august 2012

Catalin Manea-Afirmatia Iubirii



Am fost inspirat sa scriu Afirmatia Iubirii in urma unei convorbiri telefonice cu un Suflet drag. Am fost inspirat de viata, iar eu sunt onorat pentru acest privilegiu. Repeta-ti aceste cuvinte dimineata, cand te trezesti, si seara, inainte de culcare, iar viata ta va inflori! Implica-te emotional si absoarbe magia fiecarui cuvant, gand si sentiment! A sosit momentul sa te linistesti. A sosit momentul tau! Fa-ti un ritual zilnic si ia-ti cateva minute dimineata si seara pentru Afirmatia Iubirii. Dupa o scurta perioada, vei incepe constient sa simti prezenta Sursei Universale in viata ta. Pace si Iubire!

Afirmatia Iubirii

“Multumesc pentru faptul ca exist. Am viata. Traiesc. Sunt sanatos. Multumesc pentru sanatatea mea! Ii multumesc inimii mele pentru faptul ca bate! Ii multumesc aerului pentru faptul ca imi sustine viata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inca o noua zi binecuvantata. Iubesc totul. Iubesc viata. Iubesc oamenii.

Trimit iubire catre orice forma de viata si ma deschid catre a primi iubire. Am fost creat din dragostea lui Dumnezeu si la randul meu trimit dragostea mea mai departe. Sunt o manifestare a Inteligentei Atotcreatoare si ma bucur din plin de viata mea. Ii multumesc vietii neincetat, iar viata imi multumeste intotdeauna.

Primesc ceea ce ofer. Transmit fericire neconditionata catre fiecare persoana din viata mea. Eu am aflat calea catre Lumina, iar acum luminez si eu pe cei care sunt rataciti in labirintul confuziei. Ma incarc cu puterea blanda a Universului si ma ridic deasupra oricarei provocari. Ofer iubire. Primesc iubire. Sunt iubire.

Gandurile mele imi creeaza realitatea, iar eu, incepand de acum, gandesc cu bucurie si trimit bucuria mea catre cine are nevoie de ea. Sentimentele mele ma conduc prin viata, iar eu, incepand de acum, incep sa simt puterea sentimentului de iubire. Ofer iubire. Primesc iubire. Sunt iubire.

Ma iert pentru tot. Ma iert pentru situatiile in care nu am fost mandru de mine si accept ca fiecare experienta m-a condus in acest loc, pentru a rosti aceste cuvinte care ma inalta. Ma accept asa cum sunt. Sunt Pace. Sunt Bucurie. Sunt Fericire. Sunt Iertare. Sunt O Sursa Neincetata de Iubire. Sunt Acasa. Sunt in siguranta acum. Sunt in Dumnezeu.

Daca Forta care m-a creat este cu mine, cine poate fi impotriva mea? Dumnezeu ma vegheaza si ma tine in bratele Sale. Imi ofera Protectie Divina. Imi ofera Dragostea Suprema. Imi ofera Limpezire si Pace Interioara. Tot ce a fost in trecut, nu mai exista. Tot ce va fi in viitor, nu exista. Acum sunt fericit. Acum sunt impacat. Multumesc pentru faptul ca exist. Multumesc pentru linistea care ma cuprinde acum.

Fiecare celula a trupului imi este incarcata cu liniste si pace. Trupul meu este perfect sanatos. Mintea mea este mai clara ca niciodata. Sufletul meu este Bucuros. Eu sunt Bucurie. Ma iubesc si trimit lumina iubirii mele catre tot ce ma inconjoara. Ii mangai pe cei din jur cu pacea pe care le-o ofer si le transform viata intr-o sarbatoare. Multumesc pentru aceasta zi minunata! Ma iubesc si sunt iubit. Multumesc!“

de Catalin Manea

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11860/afirmatia-iubirii.html