Pendulam adesea intre
talerele vinovatiei incat uitam ca orice agresor are nevoie de victima perfecta
pentru a actiona.
Tocmai de aceea intram
in jocul victimei care se lasa calcata in picioare, respectiv pe suflet in loc
sa isi asume responsabilitatea pentru starea sa.
In cele ce urmeaza, ne
vom ascuti simturile pentru a auzi glasul acela care ne intoarce din drum, care
ne spune ca nu suntem suficienti de buni pentru a continua, care in loc sa ne
intampine cu o mangaiere, ne loveste atat de puternic incat sa ne tine pe loc
in drumul nostru de dezvoltare personala. Astazi vom vorbi despre dusmanul din
interior si despre piedicile pe care acesta ni le pune constant.
1. “Un ajutor” daunator.
Intram adesea intr-o
serie de probleme din incercarea de a scapa de intensitatea emotiilor
negative care ne cuprinde. Cu
totii dam dovada de un astfel de comportament din cand in cand. Una dintre cele
mai cunoscute forme de autosabotare este mancatul in exces. De asemenea, avem
in vedere si “autotratamentul” cu droguri sau alcool in urma unei depresii. Mai
putin comuna, insa deloc de neglijat este dorinta de automutilare, aceasta din
urma reprezentand deja un caz clinic.
2. Un alt dusman nevazut, amanarea.
Cand vine vorba de
autosabotare si victimizare, amanarea detine cu siguranta premiul cel mare. De
ce? Deoarece amanarea este prapastia dintre intentie si actiune. Totul incepe
cu intentia de a actiona, dar in loc sa realizam acest fapt, ne pierdem in
propriile scuze, gasind o serie de motive pentru care indeplinirea unui lucru
nu este deloc necesara. De exemplu, ne dorim sa mergem la sala de sport de doua
ori pe saptamana, insa daca prietena noastra nu ne insoteste, nici prezenta
noastra nu va mai fi obligatorie. Cand intervine victimizarea in acest caz?
Cand descoperim ca aruncam vina asupra celuilalt in legatura cu kilogramele pe
care tocmai le-am acumulat.
3. Sa ne ferim de modestia dusa la extrem.
Aceasta “trasatura”
este intalnita in special in randul femeilor, autosabotajul putand aparea sub
diverse infatisari. Un exemplu pe care dorim sa vi-l impartasim are in vedere
intalnirea mai multor oameni de stiinta din New York. Deoarece intalnirea era
pe punctul de a se termina, prezentatorul a anuntat ca o singura persoana mai
are dreptul de a adresa o intrebare. Desi erau mai multe maini ridicate si fiecare
lupta pentru raspunsul pe care dorea sa-l primeasca, persoana care a fost
desemnata sa adreseze intrebarea a spus: “Doamne, sunt ultima persoana care
pune o intrebare. Aproape ca ma simt vinovata.” Asadar, aceasta si-a
declarat vinovatia inainte de a adresa intrebarea. Multi au fost cei care au
uitat intrebarea, insa cu totii si-au amintit prologul. Ce parere aveti?
4. Dependenta sau “Am facut toate acele lucruri pe care nu ar fi
trebuit sa le fac”
Autosabotajul nu este
o simpla actiune, ci un proces complex, un proces tragic, am putea adauga care
intoarce oamenii impotriva propriilor ganduri si impulsuri. Chiar daca toti
facem greseli, victima perfecta va aduce mereu in prim plan aceste greseli si
chiar “se va lauda” cu ele.
De exemplu,
dependentii prezinta o multime de scuze insotite de o gandire nefondata in timp
ce incearca sa evite durerea si actiunile decisive care sa le ajute sa-si
restabileasca obiectivele in viata. De foarte multe ori, auzim povesti despre o
serie de cazuri care in ciuda potentialului promitator pe care il au in
interior, multe persoane talentate aleg sa se victimizeze, permitandu-le
drogurilor si alcoolului sa le traga in jos.
Voi cum va intelegeti cu dusmanul din interior?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu