Eu sunt tot ce tu n-ai…

 

Mai intai se iubesc privirile, apoi intrebarile, apoi buzele, mainile care trag de noi, parfumurile intre ele, visele noastre mari exprimate prudent, umerii, vocile. La urma, dupa ce totul este cucerit, vin si sufletele noastre. Suntem mereu ultimii.

Heart-ificii pe tavan.

Pentru ca nu te stiu, o sa imi imaginez ca esti perfecta. Iar tu, pentru ca nu ma stii, o sa-ti imaginezi ca eu sunt ideal. Stam fata in fata si ne strangem mainile facand cunostinta. Nu ne spunem numele, pentru ca asta nu spune nimic despre noi, din ce am vrea sa auzim. Ne spunem asteptarile. Reciproc. Actualizate. Daca ne-am fi intalnit doua-trei relatii mai devreme, ne-am spune cu totul altceva acum. Si poate nu ne-am fi strans doar mainile respectuos si precaut, ci ne-am fi strans in brate. Dar ne-am schimbat. Si o facem chiar si acum sub ochii nostri si peste asteptarile noastre.

Eu arat asa cum ma vad eu in oglinda. Tu ma vezi asa cum ai vrea sa arat in poza noastra cea mai frumoasa. Eu nu stiu a cata poza este pentru tine. Poate si asta ar fi trebuit sa ne spunem la inceput.

In ochii tai vad cum nu te-au iubit ceilalti dinaintea mea. Eu, in zambetul meu, ti-arat de ce nu le-am iubit de tot pe cele dinaintea ta.

Cumva, am ajuns ca, simultan, noi sa ne intalnim in acelasi moment in care trebuie sa o luam de la capat. Tu esti inceputul meu preferat acum, iar eu al tau. Am fost vreodata pregatiti sa facem asta? Avem toate ranile linse, vindecate si gata de „lupta” din nou? Ce incepem acum impreuna am facut-o si alta data cu altcineva si-am fost pusi la podea. Si sunt sigur ca si tu spuneai la fel, ca niciodata n-o sa mai lasi atata loc in tine cuiva. Tot locul.

Ma intrebi: o sa ma iubesti ca si cum n-a mai existat nimeni inaintea mea? Nu o sa vezi in mine tot ce nu au fost celelalte? Iti raspund ca o sa incerc. Pentru ca stiu ca si tu ai face la fel. Arata-mi ce nu am vazut la celelalte si o sa iti dau ce nu ai primit de la nimeni. Si tu ai face la fel. Fara sa vrei, fara sa vreau.

Stam fata in fata si ne spunem ca trebuie sa fim umar langa umar. Umar in umar. In brate, pana cand umerii se iubesc mai tare decat noi. Atunci noi ii vom urma. Asa facem tot timpul. Suntem mereu ultimii. Mai intai se iubesc privirile, apoi intrebarile, apoi buzele, mainile care trag de noi, parfumurile intre ele, visele noastre mari exprimate prudent, umerii, vocile. La urma, dupa ce totul este cucerit, vin si sufletele noastre care, in acele momente, nu au nici tavan, nici acoperis. Pentru ca in momentul ala ti-as strange in brate chiar si umbra…

Si o luam de la capat cu intrebarea pe care ne-o punem singuri si la care raspund ceilalti: „poate de data asta o sa fie cel mai bine?”. Niciun raspuns nu este corect. Dar nici nu este gresit. In dragoste, orice-ai face sau ai zice din suflet, nu poate fi gresit. Poate fi dureros. Dar nu gresit.

Si tot in dragoste exista un singur inceput. Cu mai multe finaluri. Pentru ca prima dragoste, de fapt, nu se iarta niciodata. Dragostea din tine nu se iarta pe ea insasi ca nu a nimerit persoana cea mai potrivita chiar de la prima incercare. Dar tu o ierti, pentru ca toate au fost potrivite pentru tine in acel moment si toate te-au ajutat, te-au „antrenat” pentru urmatoarea. Chiar daca asta inseamna, cateodata, sa-ti sigilezi sufletul din ce in ce mai tare, sa-l securizezi sa nu mai ajunga oricine la el.

Dar intr-o zi, sufleteste, cifrul tau secret va intalni seiful cel mai bogat. Si vei sti ca pana atunci, toate celelalte incercari au fost doar niste spargeri sau talharii. De inimi. Iar ziua aia este ziua in care uitam ce n-am avut si ce n-am fost cu cei si cele dinaintea noastra.

Eu sunt tot ce tu n-ai…

Sursa: cornelilie.ro