Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

22 mai 2013

Nu esti nimic din ceea ce crezi ca esti


 

Ne petrecem o mare parte din viata avand o idee falsa despre ceea ce suntem cu adevarat.

Credem intr-un ‘’eu’’, care de fapt se bazeaza pe ganduri, pe amintiri, pe definitii pe care le-am capatat prin intalnirile cu totii oamenii din viata noastra.

Mintea noastra a crezut dintotdeauna ca ea este cea care face lucrurile sa se intample, ca ea este cea care creeaza realitatea, si aceasta este una dintre cele mai mari iluzii.

Ne agitam, ce chinuim, depunem eforturi, avand senzatia ca in acest mod vom facem lucrurile sa se intample, insa nimic nu se intampla fara ca voia divina sa permita acest lucru.

Si ajungem intotdeauna sa suferim, depunand atatea eforturi . Cu cat ne chinuim mai tare, cu cat credem in gandul ca noi suntem cei care fac lucrurile sa se intample, cu atat mai mult ne indeparta de adevarata sursa care are grija de tot ceea ce se intampla in toate universurile, dimensiunile si timpurile.

Cu cat incercam sa controlam lucrurile pe baza acestei voci a gandurilor din capul nostru, cu atat ajungem sa suferim mai mult.

M-am intrebat la un moment dat: Cine respira in corpul meu? Cine imi anima trupul in fiecare dimineata?

Nu trebuie sa fac nimic, nu trebuie sa ma alimentez la nici o priza pentru a incepe in fiecare zi sa ma misc prin lume. Si asta inseamna ca undeva trebuie sa existe o sursa invizibila care creaza totul, care ma creaza pe mine, care ma pune in miscare, care traieste prin mine.

Multi dintre noi credem o mare parte din timp, ca suntem gandurile noastre, si ca aceste ganduri ne apartin, insa este oare adevarat?

Cand ne-am nascut ne-am nascut puri de orice informatie, de orice credinta, insa apoi am inceput sa primim defintiii, concepte despre cum e lumea, despre cine suntem noi, si de acolo a inceput iluzia.

Ajungem astfel sa crestem si vine un moment in care poti vedea clar, ca gandurile vin de peste tot, ca tot ceea ce crezi despre tine, despre lume, este doar un amalgam de ganduri ale tuturor oamenilor cu care am interactionat in viata noastra.

Apoi putem sa privim la trupul nostru si sa vedem ca el este compus din molecule, atomi, particule, unde de energie, insa unde suntem noi in toata ecuatia asta?

Pentru ca toate acestea trebuie sa aiba o sursa. Din moment ce putem sa privim trupul nostru, devine clar ca nu avem cum sa fim el, din moment ce il putem constientiza si observa.

Din moment ce putem sa privim gandurile noastre si sa le observam devine clar, ca nu avem cum sa fim ele, pentru ca un gand nu se poate vedea pe el insusi. Si atunci ajungem sa vedem ca de fapt noi suntem martorii tuturor acestor lucruri.

Noi suntem acel ochi din care totul este privit, si observat. Noi trebuie sa fim una cu sursa.

Adevaratul ‘’eu’’, nu este cel bazat pe amintiri, pe defintiii care au venit de la toti oamenii pe care i-am intalnit, ci este dincolo de toate acestea.

Adevaratul eu nu este o serie de emotii, si poti vedea acest lucru, doar devenind complet constient .

Doar devino constient, ca intr-un joc, de mainile tale, de picioarele tale, de culoarea gandului tau urmator, de respiratia care se manifesta in tine, si vezi ce se intampla?

Esti tu corpul tau, sau esti cel care priveste? Esti tu senzatiile tale, sau esti cel care observa aceste senzatii? Esti tu respiratia ta, sau esti cel care o priveste?

Incearca sa-l gasesti pe cel care poate observa toate acestea. Si daca il poti gasi, inseamna ca nu este real. Nu poti fii tu cel pe care il gasesti, pentru ca tu nu ai cum sa te vezi pe tine insuti.

Cum poate un gand sa se priveasca pe el insusi? El nu poate sa priveasca din el.

Tot ceea ce exista in aceasta lume este o forma de gand. Inclusiv tu, cel pe care il numesti tu, este tot o forma de gand.

Viata asta e un vis, si nu este o metafora. Ne imbracam cu diverse personaje, si aceasta viata se va sfarsi intr-o clipita.

E important sa ne amintim cine suntem, ce suntem cu adevarat, pentru ca altfel vom rataci prin viata, in iluzie si suferinta.

Intreaba-te repetat: Cine sunt eu? Cine sunt eu? Cine sunt eu? Pana cand nu vei mai gasi un raspuns, pentru ca orice raspuns ai gasi nu are cum sa fie decat un gand, decat o idee despre cine esti cu adevarat.

Te invit chiar acum sa raspunzi la aceasta intrebare intr-un comentariu , sa scrii toate raspunsurile care iti vin in minte, pentru ca astfel poti afla tot ceea ce nu esti, si de aici poti incepe sa dai la o parte tot ceea ce te acopera cu adevarat, privind fiecare gand in parte si devenind constient/a ca tu nu esti el.

Fa asta chiar acum, cu dedicare.

Cine esti tu?

Cu drag

Cristina Miculete

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu