Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

3 mai 2013

Dincolo de cuvinte: o promisiune


 
In aceste momente de sarbatoare, ne dam intalnire cu noi insine. Dincolo de cuvinte nerostite sau gesturi incomplete, ne asezam fata in fata cu noi insine, spunandu-ne din nou povestea.

Si poate ca exista intamplari care cer sa fie rescrise, insa acea voce interioara ne transmite ca, inainte de toate, este nevoie de acceptarea lor.

Asa ca m-am invitat la un pahar de soare, dornica sa ma bronzez cu razele adevarului. Desigur, din entuziasm, uit adesea ca razele acestea pot sa arda atat de tare incat sa lase cicatrici, insa atata timp cat apelez la remediul potrivit, stiu ca nu pot da gres.

M-am obisnuit ca la fiecare sfarsit de an, sa trag o linie groasa sub care sa imi notez implinirile si ratarile, insa imi dau seama pe zi ce trece ca in orice zi ma pot intoarce catre mine pentru a-mi face o promisiune. Dar oare de ce trebuie sa asteptam mereu un sfarsit pentru a da nastere promisunii schimbarii?

Poate ca acest fapt ma determina sa constientizez ca, fiind mereu in asteptarea unui moment salvator, purificator, eliberator, subestimam momentul de acum care ne poate oferi toate aceste stari atata timp cat ii permitem asta.

Iar exemplele vin din cele mai minore fapte. De la fata care isi doreste sa slabeasca, dar asteapta o intreaga aliniere cereasca pentru a incepe aceasta actiune, iar intre timp isi hraneste toata aceasta asteptare cu inca o prajitura pana la cel care isi promite ca o se iubeasca mai mult intr-o zi, dar pana atunci, isi mai gaseste timp sa se distruga putin cate putin.

Si nu-mi dau seama daca in spatele acestei delasari zace de fapt o vointa puternica, dornica sa se clinteasca din loc. Sau poate ca si acest gand este tot scuza de a refuza actiunea in favoarea stagnarii.

Asadar, va propun ca in acest moment unic, care nu cere sa fie sarbatorit, in aceasta zi care pentru unii dintre noi are o mareata semnificatie, iar pe altii ii lasa rece, sa ne promitem ceva. Iar aceasta promisiune sa fie totusi dincolo de cuvinte si dincolo de dorinta de a o impartasi cu repeziciune celorlalti. Sa fie o dorinta intrinseca si puternica, tacuta si exploziva in acelasi timp. Stiti cu totii la ce ma refer. Eu deja imi promit ceva in gand.

Sunteti gata sa va tineti de aceasta promisiune?


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu