Ce inseamna sa iubesti? Ce inseamna iubirea? Am ajuns la
concluzia ca inseamna sa inveti sa lasi… sa te lasi vietii, sa lasi lucrurile
sa se intample. Am lacrimi in ochi, dar nu sunt amare. Sunt lacrimi de emotie.
Ti s-a intamplat vreodata sa te
indragostesti, iar sentimentul asta sa nu vina dintr-o nevoie? Sa nu vina din
nevoia de a fi protejata, sau admirata, sau vindecata? Daca ajungi la un
echilibru sufletesc, ajungi sa iti dai seama ca nu ai nevoie de nimeni ca sa te
simti intreaga. Si intr-o stare ca asta, te indragostesti; mai pur decat
niciodata…
Si doar intr-o stare ca asta esti
perfect constienta ca a iubi inseama si sa accepti ca acea alta persoana are
propria lupta cu sine insusi in viata asta, o lupta pe care din pacate trebuie
sa o duca singur, ca fiecare dintre noi. Tu stii ca e totul bine atunci cand
amandoi sunt bine.
Poti sa
accepti asta, in ciuda sentimentului de dorinta? In ciuda a tot ceea ce vrei tu
de la Univers sau de la un alt om? Poti? Eu cred ca daca poti sa accepti asta,
iubesti cu adevarat… Iubesti viata si te iubesti pe tine si il iubesti cu
ADEVARAT si pe el.
Iti amintesti prima iubire? Iti
amintesti cat de mult ai suferit atunci cand totul a luat sfarsit? Sentimentul
de deznadejde, ca se sfarseste lumea, sentimentul de nedreptate si tradare. Si
durere. Si apoi urmeaza si alte iubiri, ce parca seamana cu prima. “Dumnezeu
iti da pana inveti lectia”. Pana la urma, toti oamenii din viata ta sunt lectii
de viata. Ii atragi pe aceia de care ai nevoie ca sa satisfaci nevoia de
vindecare a sufletului tau. Poti sa deschizi ochii si sa vezi asta?
Si mai ales… poti sa vezi ca uneori,
iubirea inseamna nu doar bine, dar si suferinta? Nimic bun nu vine fara
reversul sau. De fapt, asta e frumusetea vietii. Cu cat e mai pasional, cu atat
doare mai tare. Trebuie sa fi descoperit ca totul in lume este ying si yang,
lumina si intuneric si ca nu ar fi atat de frumos sa traiesti, fara ele doua,
exact asa cum sunt. Primesti, dai... ti se ia. Si primesti din nou in loc.
Bucura-te si iubeste! Si invata sa ii
lasi pe oameni sa isi traiasca viata interioara, provocarile lor spirituale…
lectiile lor de viata, sau poate dorintele lor cele mai ascunse. Si uneori,
oricat de mult ne-am dori sa ii imprumutam cuiva drag aripile noastre si ochiul
nostru interior, tot nu vom putea, pentru ca fiecare trebuie sa si le castige
singur.
"Cu penele altuia te poti impodobi, dar
nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile",
spunea Lucian Blaga.
Accept. Si probabil, pentru prima data
in viata mea, iubesc cu adevarat. Fara sa imi simt egou-ul ranit sau
personalitatea anulata. Sunt cele mai nefaste sentimente si le simtim mereu din
vulnerabilitate, din frica de singuratate, care se transforma in disperare…
Eu mi-am promis ca nu am sa mai simt
niciodata in vaiata mea disperarea aia. Pentru ca… pentru ca… acum imi dau
seama cat e de absurd sa iti lasi sufletul abandonat in acea senzatie de
incatusare. Tu nu stii in momentele alea ce iti va aduce viitorul. Iar atunci
cand dupa multa vreme reusesti sa te rupi de durere, lucruri bune se intampla
iar tu realizezi ca… “asa a fost cel mai bine!”.
Si nu iti vine sa crezi ca atunci ai
plans cu atata amar, cand astazi esti atat de fericita.
Ce inseamna sa iubesti? Ce inseamna
iubirea?
…probabil ca fiecare isi are raspunsul
sau unic la toate astea………………..
Iar si mai probabil, iubirea aia
adevarata-adevarata este atunci cand ambii sunt bine, cand ambii si-au inteles
sufletul.
Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu