Putem alege sa
evoluam, si totusi ramanem pe loc. Putem alege sa fim fericiti, si totusi
suntem nefericiti, tristi si apasati de griji. Putem alege sa acceptam sau sa
schimbam, si totusi alegem sa acceptam.
Se pare ca mai mult
decat orice pe lumea asta ne temem de schimbare. Oare de ce?
Exista doua motive
pentru care oamenii in general fac o schimbare: pentru ca s-au dezvoltat suficient
incat schimbarea a venit in mod firesc, sau pentru ca doare, si atunci o fac
fortat.
Pozitia ta fata de
ideea de schimbare iti arata pe ce treapta a dezvoltarii te situezi.
Pentru majoritatea
oamenilor, schimbarea nu este o alegere, ci o necesitate.
E frumos sa visezi ca
poate intr-o zi lucrurile vor sta altfel, dar nu e normal sa nu faci nimic
concret pentru asta. Nu poti sa te astepti la alte rezultate daca faci
lucrurile la fel ca pana acum. Daca esti pe un drum in care nu te mai
regasesti, afla ca poti sa schimbi directia oricand.
Ce te impiedica,
totusi?
Teama de esec, cel mai
probabil. Teama de refuz, teama de a nu te ridica la inaltimea asteptarilor.
Dar sa mergi cum ai
invatat? Ai cazut, te-ai ridicat, si ai mers mai departe. Tot cazand si ridicandu-te,
ai invatat sa mergi .Asa functioneaza. Ce
s-a intamplat de atunci si pana acum? De unde am deprins teama de cazaturi?
Pe mine nu ma doare
nimic mai tare decat sentimentul ca nici macar n-am incercat. Nu ai cum sa
inveti, daca nu experimentezi. Daca nici macar nu incerci. Daca nu accepti
provocari, competitii, orice te-atrage. Nici unul dintre noi n-a primit vreun
manual la nastere din care sa invete cum sa treaca prin viata. Si nu exista
alta cale sa inveti decat experimentand.
Eu in final, sunt mai
bogata decat cel care n-a primit un “NU” clar si raspicat, toata viata lui.
Pentru ca eu stiu ca pot sa accept un esec, sa invat din el si sa merg mai
departe.
O singura categorie de
oameni nu va suferi vreun esec vreodata: cei care nu se angajeaza in nimic,
niciodata.
“Infrangerea ne face
sa pierdem o batalie sau un razboi. Renuntarea nu ne mai lasa sa luptam.” Paulo
Coelho.
Sunt ferm convinsa ca
e mai usor sa alegi confortul mediocritatii decat incertitudinea schimbarii. Nu
poti sa fii decat stapanul sau victima propriei atitudini. Tu ce alegi?
Am auzit de prea multe
ori in ultima vreme ca “asta e lumea in care traim”. Si-mi suna asa… a
resemnare. Pai NOI formam lumea in care traim. Lumea in care traim
suntem noi. Eu si cu tine. Si daca nu ne place in ce lume traim, ce ne
opreste sa traim altceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu