...Cînd un om
reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze
trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de
fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul
său.
Dacă unul îşi
reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul,
care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce
reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate
să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul
de venin.
Banii care vin
spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în
abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează
cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.
Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă
sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei
flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va
urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Dacă reprimi
foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să
viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai
apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de
frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu
posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi
a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne
trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Ochii noştri nu
sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se
căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne
înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în
dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă ai reuşit în
viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele
cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi
a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este
ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul
cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente
specifice lor.
Slăbeşte,
bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta,
bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a
pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte
emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi
cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o
relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie
neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul
este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi
decât viciile şi incapacităţle noastre.
Acum știu, știu că orice ură, orice
aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de
înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul
grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune;
nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice
vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura rea, orice dispreț, orice rea
dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am aflat și eu...
"
Părintele Nicolae Steinhardt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu