E socant sa iti dai seama de asa ceva si
probabil greu de acceptat, dar e esential sa vrei sa accepti, ca mai apoi sa
poti sa te ingrijesti emotional, acolo unde e dezechilibrul. Sa incepi sa
ingrijesti copilul ranit din tine si sa te vindeci de suferinta si credinte
limitative despre iubire, relatii, afectiune.
Acest text este parte dintr-o scrisoare trimisa
unui om drag, pe care am adaptat-o la forma de articol. Este un text despre
iubirea in anii maturitatii, sau mai exact ce ii face pe unii oameni sa se
simta blocati in acest aspect al vietii lor. Textul are la baza o munca de trei
ani de auto-constientizare si incurajeaza pe oricine rezoneaza, sa caute mai
departe si eventual chiar, sa se bazeze pe ajutorul unui specialist pentru a
intelege mai bine de ce in unele aspecte ale vietii noastre ne simtim
neputinciosi, disperati si singuri… Unul
dintre cele mai importante aspecte, daca nu cel mai important este iubirea
romantica. De ce pentru unii dintre noi iubirea si relatiile intime
satisfacatoare sunt un blocaj?
Motto: Treaba ta nu este sa cauti iubirea, doar
sa cauti si sa gasesti toate barierele din interiorul tau pe care le-ai
construit impotriva iubirii. – Rumi
Draga M.,
Haide sa vedem ce s-a
intamplat cu acea curgere a apei, ce s-a intamplat pe parcurs? Si o putem face,
dupa cum psihologii explica, in felul asta: Ceea ce se intampla cu noi pe
de-alungul vietii, mai ales in termeni de inter-relationare romantica (acel
aspect foarte important pentru fiecare), e un program complex pe care l-am
insusit cand eram foarte mici – in primele luni si primii ani de viata.
E socant sa iti dai seama de asa ceva si probabil greu de acceptat, dar e
esential sa vrei sa accepti, ca mai apoi sa poti sa te ingrijesti emotional,
acolo unde e dezechilibrul. Sa incepi sa ingrijesti copilul ranit din tine si
sa te vindeci de suferinta si credintele care te impiedicau sa vezi ca iubirea
e posibila, ca poate fi o realitate pentru tine.
Avem fiecare ochelarii sai de cal pe ochi si nici macar nu suntem
constienti de acest lucru
Trebuie sa intelegem
ca emotiile conteaza in copilarie si ele impreuna cu mintea, formeaza mai apoi
un „mind-set”, o grila de interpretare a realitatii format din credinte, sistem
de valori, frici, convingeri, etc. Avem fiecare ochelarii sai de cal pe ochi si
nici macar nu suntem constienti de acest lucru.
Asadar, acest program
complex nu are legatura cu ceea ce proiectam noi acum, gandindu-ne la ce fel de
relatie am avut cu ai nostri, nu e ceea ce ne inchipuim ca fiind o „relatie
buna” cu parintii (te-au hranit, au fost cat de cat acolo, te-au sprijinit sa
mergi la scoala, s.m.d.); programul nu are legatura cu asta - are legatura cu
emotiile pe care ti le trezea legatura ta cu „mami” sau cu „tati”, sau cine te
ingrijea: „Te simteai in siguranta in preajma lor? Te faceau sa simti
ca tu contezi pentru ei sau doar ei si problemele lor pareau sa conteze? Puteai
sa le vorbesti orice? Te alinau cand iti era frica sau cand plangeai, sau
incercau sa te opreasca?” Sa stii ca acestea sunt genul de intrebari
pe care oamenii abia in generatia noastra invata sa si le puna.
„Copiii foarte mici
pot intelege emotiile, nu pot intelege cuvintele. In primii ani de viata nu
intelectul este cel care se dezvolta, ci emotiile.” - Dr. Menis Yousry in
articolul “Toate limitarile noastre sunt emotionale. Aceasta este cheia. Daca
incerci sa devii mai bun, sa te schimbi folosind mai mult intelectul, nu va
functiona”
Iar cand suntem mici
se formeaza acel dezechilibru primar care ne afecteaza curgerea prin viata in
anumite aspecte – si sigur, cel mai important si dureros aspect… relatiile
romantice. Ce energie sa mai curga prin tine? Functionezi dupa un program si nu
poti sa vezi in afara lui. Programul invatat prin relatia emotionala cu primii
oameni din viata ta si intamplarile de atunci este blocajul.
"Cu mult inainte
sa putem intelege cuvintele si limbajul, noi intelegeam vibratii. Intelegeam
lumina si intunericul, intelegeam absenta si prezenta, stiam cand ne simteam
iubiti si cand nu ne simteam iubiti." - Lisa A. Romano - life coach,
in meditatie pentru
a te ajuta in inabilitatea de a iubi.
Nu vedem lucrurile asa cum sunt. Vedem lucrurile asa cum suntem noi. -
Anaïs Nin
PROGRAMUL
Programul e compus din
emotii puternice nealinate, neintelese si ganduri subconstiente care au format
mecanisme de aparare pe care le-am formulat pentru a explica ce ti se intampla,
ce simteai si iti facea rau, si te dezorienta in comportamentul adultilor din
jur. Si asa ramanem blocati in timp, blocati emotional in momentele din
copilarie care ne-au ranit.
Trebuie sa atrag
atentia ca acele legaturi inter-umane primare care au creat un blocaj
uleterior, in anii maturitatii in ceea ce priveste relatiile noastre intime, au
dezechilibrat in primul rand relatia pe care o ai tu cu tine si asta e cel mai
grav, pentru ca invatam sa ne purtam cu noi prin oglinda felului cum se
poarta cei din jur cu noi. Asta se intampla cand suntem mici, avem nevoie
de confirmari, de validare, de ingrijire. Daca nu le primesti, nu stii sa ti le
dai nici tu si nu stii sa dai nici unei alte persoane. Cum am putea sa stim,
daca niciodata nu am invatat asta, daca nu am primit acea grija? Si apoi ne
transformam in adulti dezorientati, care credem ca nu meritam iubire, cu
ganduri ca nu mai vrem sa existam…
"Prezentul devine
o reconfirmare continua a trecutului." - foto din timpul trainingului
bazat pe teoria atasamentului, sustinut de Kent Hoffmani la Bucuresti in
mai 2016
MATURIZAREA
Maturizarea inseamna
sa indraznim sa vedem ca viata si lumea e cu mult mai vasta decat ne-am lasat
noi sa o traim pana acum! Incearca sa iti identifici programarile… eu stiu… la
mine era ceva de genul (pe scurt)„oamenii pe care ii iubesc pleaca” si „nu
sunt in siguranta” si… „cei pe care eu ii iubesc nu ma vad” sau „nu
le pasa de mine” (asa explica mintea mea disconfortul emotional de
atunci si cu aia ramai, inconstient pentru urmatorii zeci de ani :(( +
strategii psihologice {cum ar fi sa fii exagerat de bun ca sa demonstrezi
inconstient ca vrei iubire} pentru a face fata unor astfel de realitati sau
mecanisme de aparare impotriva durerii lipsei de conexiune emotionala cu cei
dragi). Cand ne indragostim, ne indragostim inconstient de oameni care ne
reconfirma aceste "adevaruri" din capul nostru si practic, nu facem
decat sa retraim trauma initiala la nesfarsit.
Dar daca te trezesti, incepi sa te uiti incet-incet in jur si
incepi sa vezi si altceva si sa „scrii” noi realitati in capul tau, de data
asta constient, fiindca iti dai seama ca nu mai vrei sa crezi asa ceva. Dar
trebuie sa vezi intai..
Eu am invatat la modul dur lucrurile astea, trezindu-ma in
relatii care imi reconfirmau emotiile primare cele mai ingrozitoare
(dezechilibrul atrage dezechilibru), dar fiind in acelasi timp un om foarte auto-constient,
am ajuns sa fac singura niste observatii sau sa fiu receptiva la observatii pe
care le-au facut psihologi, cercetatori, etc. sau care exista in
spiritualitate.
Sa stii ca de cate ori am trecut printr-un proces de intelegere,
am simtit mereu nevoia imposibil de reprimat sa impartasesc cu tine ce se
intampla, si cum e procesul si am mai simtit ca vreau sa iti spun… sa nu iti
fie frica!!
Si da, usor, usor sa deblocam nodurile astea ale curgerii prin
viata… De data asta nu pentru un scop final disperat de a obtine si a trai ceea
ce a lipsit toata viata, sau din credinta ca ar fi ceva stricat sau in neregula
cu noi (pentru ca nu e)… ci din simpla curiozitate: Oare cum ar fi
daca?.........
Iulia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu