“Există în tine
fonduri personale inalienabile, adevăruri pe care nu le știe nimeni și care
sunt cele mai adevărate.”
Trecutul imaginației e tot atât de-al
nostru ca și trecutul faptelor. Trăim cu imaginația cel puțin tot atât de mult
cât trăim real – real însemnând ceea ce poate fi controlat și confirmat și de
un altul sau de alții, în afara ta. Altminteri, cu ce, pentru individ în sine,
e mai puțin autentic, mai puțin viață, ceea ce se-ntâmplă numai în sine însuși
decât ce i se-ntâmplă cu știrea altora? Cu ce? Cu ce este mai puțin intensă
dragostea unui om dacă ea este neștiută?
Ba dimpotrivă. Este mult mai profundă,
mai concentrată, față de-o iubire împărtășită sau nu, dar materializată, adusă
în planul realității, cea a martorului. Fiindcă din ea, din iubirea neștiută de
celălalt, nu se risipește nici un strop în gesturi, în așteptări, în vorbe care
nu reușesc totdeauna s-o exprime.
După ani și ani de la o iubire, auzi
oameni care spun: “L-am iubit (sau am iubit-o), dar el (sau ea) habar n-avea,
nici nu mă știa”, situând această iubire la periferia iubirii, fiindcă ea nu
era știută. Oamenii ăștia, după părerea mea, sunt o categorie – o categorie
foarte întinsă – care nu-și dă seama că oricât ai trăi cu alții, există în tine
fonduri personale inalienabile, adevăruri pe care nu le știe nimeni și care
sunt cele mai adevărate.
Ileana Vulpescu,
Arta Conversației
Arta Conversației
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu