“Cum să-mi ţin
sufletul acesta, cum să nu se-atingă de-al tău?”
Ca un om să iubească pe altul e probabil
cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul
final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu… iubirea e un
imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină o lume el însuşi de dragul
cuiva.
În viaţa celor care iubesc apare un
miracol: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât mai mult primesc.
O căsătorie reuşită este una în care
fiecare dintre soţi îl învesteşte pe celălalt ca gardian al singurătăţii sale.
Tu, pentru mine, ai fost ca o fereastră
prin care puteam să văd în stradă.
Iubirea între doi oameni este întâlnirea
între doua singurătăţi care se ocrotesc şi îţi ţin companie.
Cum să-mi ţin sufletul acesta, cum să nu
se-atingă de-al tău?
Asta ne este viaţa, ne luăm veşnic rămas
bun.
Rainer Maria Rilke
(4 decembrie 1875 – 29 decembrie 1926)
(4 decembrie 1875 – 29 decembrie 1926)
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu