Părintele Pantelimon de la Mânăstirea Oaşa: "Depresia apare atunci când oamenii nu-şi mai înţeleg menirea pe acest pământ"

- S-a retras din lume la poalele Munţilor Şureanu, unde trăieşte în post şi rugăciune, cu bucuria de a fi alături de fraţii săi întru Hristos. Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf, Părintele Pantelimon Şuşnea e şi un minunat vorbitor, ale cărui cuvinte învăluite de har au salvat de la naufragiu sufletesc mii de tineri. I-am căutat prezenţa mângâietoare în Postul Paştelui, pentru a găsi răspunsuri despre o suferinţă adesea subestimată, ce ameninţă să se transforme într-o boală a secolului. Un îndreptar de vindecare şi de înviere sufletească -

"Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii"

- Azi, mai mult ca oricând, pare că am ajuns într-o fundătură. Statisticile spun că un român din zece suferă de depresie. Părinte, ce spune asta des­pre vremurile în care trăim?

- O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pier­dut dimensiunea verticală şi în care omul se des­fă­­şoară numai pe orizontala existenţei, într-o diver­sitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria ade­vă­rată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea de­pli­nă a rostului tău ca om şi e strâns legată de îna­intarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oa­me­nii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.

- Niciunul din oamenii atinşi de depresie nu pare să fi scăpat de gândul obsesiv că viaţa e lipsită de sens. Că nu alegem noi să ne naştem, cum nu alegem când să murim.

- Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ. E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.


- Sunteţi şi preot duhovnic. Suferinzii de depre­sie caută alinare la mânăstire?

- Sunt mulţi cei care vin să-şi găsească liniştea la mânăstire, dar asta nu înseamnă că îşi deschid su­fle­tul foarte uşor. Îi recunoşti după chip. Un om nefericit e un om fără strălucire în privire. E apăsat, gârbovit, întunecat şi agresiv, adesea. Când e nemulţumit de el însuşi, omul e agresiv. E ca o fiară rănită, care suferă, e periculoasă şi nu te lasă s-o ajuţi. Dar de cele mai multe ori, în spatele violenţei se ascunde nu răutate, ci suferinţă.

"Dumnezeu nu trădează niciodată"

- Niciodată viaţa n-a fost mai înlesnită ca acum. Şi totuşi, e tot mai multă suferinţă în lume. De unde vine?

- Depresia e o stare de cădere. Apare dintr-o lipsă de împăcare a sufletului cu sine, cu Dumnezeu sau cu oamenii. E o stare de conflict, de ruptură inte­rioa­ră, între suflet şi intelect. O lipsă de echilibru. Depre­sia înseamnă, în primul rând, o lipsă de dragoste. Oa­menii suferă când nu-şi mai pot găsi adăpost în celelalte suflete din jurul lor. Când nu pot găsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descu­rajează şi în relaţia cu Dumnezeu, le e greu să-şi mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dacă oamenii mai trădează, fiindcă sunt neputincioşi, Dumnezeu e singurul care nu trădează niciodată. Totuşi, e foarte greu să ajungi la măsura relaţiei cu Dumnezeu, fără să relaţionezi cu oamenii. Avem nevoie de o confir­ma­re şi din partea semenilor, că nu suntem inutili pe lume. De aceea, nu se poate scăpa de depresie fără acea iubire necondiţionată, care nu pretinde nimic în schimb, care nu te judecă şi nu te acuză, ci te pri­meş­te şi te odihneşte.

- Iubindu-i cu adevărat pe cei deznădăjduiţi, i-am putea ajuta să se vindece?

- Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu unii pentru ceilalţi, să-i odihnim şi să le dăm încredere şi adăpost, ca un refugiu pe munte, în timp de furtună. Să-i protejăm şi să le fim casă. Când îl hrăneşti pe celălalt, îl hrăneşti, de fapt, pe Dumnezeu, când îl îm­brăţişezi, el se îmbracă cu tine şi nu-i mai e frig. Când îi vorbeşti, se încălzeşte la vorbele tale. Iubirea e sin­gu­ra scăpare. Am întâlnit oameni care şi-au depăşit stări vecine cu patologia. Nu erau împăcaţi, fiindcă nu puteau să ierte, iar starea aceea de neiertare îi mă­cina, îi deconstruia lăuntric. Când au reuşit să ierte, să se împace, să-i primească pe cei care le-au greşit în inima lor, şi-au revenit spectaculos. Trebuie doar să ai răbdare. Numai intrarea într-o relaţie de iubire cu ceilalţi poate să astâmpere setea omului. Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine. Dar pentru asta trebuie să scape de obsesia sinelui.

- Adică să renunţe la egoism?

- Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari duş­mani ai noştri. Ne tiranizează şi pe noi, şi pe ceilalţi. Nu putem avea relaţii profunde cu ceilalţi fără le­pădare de sine. Dacă nu mă lepăd de sine, îi cer celui­lalt să se alinieze la sinele meu, adică să se alinieze la mine în gândire, în simţire, să vadă lumea exact ca mine. Înseamnă să-l înrobesc, să-l privez de libertate. Şi atunci îi anulez fiinţa, el nu mai poate evolua. Începe să se apere şi se îndepăr­tează de mine, fiindcă simte că am tendinţa de a-l desfiinţa, chiar dacă poate compensez cu lucruri exterioare. Îl răsplătesc cu daruri, dar de fapt îl posed, îl înrobesc, îl transform într-un accesoriu cu care să mă împodobesc. Şi, la final, mă simt la fel de singur. Când eşti liber de obsesiile tale şi de slujirea sinelui, începi să te gândeşti la celălalt cu adevărat, să te gândeşti ce gest ai putea să faci pentru el, fără ca el să-ţi ceară. Ai putea să-l aştepţi cu ceva bun de mâncare? Ai putea să-i duci un pahar cu apă? Ai putea face un drum în locul lui? Ce lucru mai frumos decât să mergi să-i po­triveşti pătura la spate, să nu-l tragă curentul, când se culcă? Pa­radoxul e că abia când te lepezi de tine, te câştigi pe tine şi-l câştigi şi pe celălalt. Îl cucereşti, când re­nunţi să-l mai cucereşti. Cu cât vrei mai tare să subordonezi şi să controlezi, cu atât eşti mai singur, cu cât te pui mai tare în sprijinul celorlalţi, cu atât eşti mai încon­jurat de oameni. Oamenii ar trebui să fie ca lumânările care, consu­mându-se pe sine, lumi­nează în jurul lor şi îi încălzesc şi pe cei­lalţi.

"Nu eşti fericit când aduni, ci când dăruieşti!"

- Nemulţumirea faţă de ceea ce ai creează, şi ea, depresie. Cei mai mulţi dintre oameni tânjesc veşnic după altceva. Viaţa lor e mereu în altă parte. De ce nu-şi găsesc locul şi rostul?

- În spatele multor căutări ale omului se ascunde, de fapt, nevoia lui de divinitate. Oamenii tânjesc după starea de Dumnezeu. Suferă din cauza neputin­ţei lor, simt că ar putea fi mai mult decât sunt. Dar acest mult mai mult îl transferă în afara lor, în loc să-l acumuleze interior. Tind să aibă în loc să devină. Tind să stăpânească, în loc să dăruiască. Orientată greşit, spre valorile lumii acesteia, tânjirea aceasta începe să se amestece cu frustrarea, fiindcă lucrurile finite nu pot satisface sufletul.

- Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate... Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte?

- Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Ma­teria în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acu­mu­late pentru a fi dăruite. Ma­te­ria trebuie transfigurată, tre­buie să capete valoare spiri­tua­lă, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate. Omul, când încearcă să îngrămă­deas­că materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, ace­la de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gân­deşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a pără­sit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

- Am observat la mulţi tineri de azi un fel de masochism al nefericirii. Trăiesc suferinţa cu vo­lup­tate, hrănindu-se parcă din ea. Se cuibăresc în depresie.

- Există o plăcere perversă, melancolică, o durere de sorginte romantică a omului, de a "se îndulci" cu nişte suferinţe, numai pentru că acele suferinţe pun în miş­care ceva dincolo de instincte, îl fac să-şi simtă sufletul viu şi plin de vibraţie. Incapabili să ia calea mân­tuitoare a bucuriei (care presupune lucrarea vir­tu­ţilor), o aleg pe cea comodă a suferinţei nemân­tui­toare, care îi condamnă să nu-şi depăşească în veci condiţia. A resimţi plăcere din durere e o malformaţie su­fletească. Şi e plăcere, nu bucurie! Voluptatea aceas­ta a suferinţei e şi un mod de afirmare al oa­me­nilor slabi. E mult mai uşor să te afirmi distructiv! E o formă de a ieşi din anonimat, o nevoie de compă­ti­mire, o cerşire, inconştientă, a atenţiei.

"Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită"

- Oriîncotro ne uităm, se promovează modelul omului de succes, veşnic zâmbitor. Fericirea e un imperativ, iar depresia e o ruşine, un stigmat. În faţa unei asemenea presiuni din partea societăţii, neputinţa unora de a se bucura îi afundă şi mai tare în deznădejde.

- Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic. Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se întâmplă. Să încarci de sem­nificaţie fiecare încercare a vieţii tale. Dacă elimini greutăţile şi efortul vieţii, elimini şi bucuria. O viaţă molatică, trăită în plăcere, e o viaţă în care îţi ratezi împlinirea. Doar încercările plătite cu dis­con­fort sau sacrificiu lasă o urmă în fiinţa omului. Gân­dindu-te la câştigul pe care îl obţii, nu mai pri­veşti cu teamă greul şi suferinţa vieţii. Dacă privim lucrurile din perspectiva veşniciei, din lumea aceasta nu ieşim decât cu ceea ce am devenit.

- Intrată pe mâna psihologilor, depresia e tratată precum o boală. Se dau chiar metode de ieşire din depresie, în zece paşi... Putem oare depăşi suferinţele sufleteşti după reţetă?

- Nu ai cum să ajungi la starea de bine fără o lucrare spirituală. Bucuria nu vine decât de la izvorul bucuriei, care e Dumnezeu, nu vine decât din trăirea iubirii. Dar pentru asta, trebuie să ne curăţăm ochii şi să vedem în celălalt chipul lui Dumnezeu. Să trecem de negativele lui (căci negativele nu ţin de profun­zimea fiinţei, ci sunt un accident în fiinţa lui) şi să privim mai adânc. Când iu­beşti pe cineva, spunea Părintele Iustin, stareţul Mâ­năstirii Oaşa, eşti ca un scafandru care pătrunde în adâncul oceanelor şi scoate la suprafaţă comorile. Când iubeşti pe cineva îl inspiri, activezi în el puteri de care habar nu avea că le are. Forţe care zac latent în adân­cul oceanului. Deve­nirea noastră ca fiinţe uma­ne este imposibilă fără dra­gostea celorlalţi. Fiecare om revelează în noi un alt mod al nostru de a fi în lume. Putem fi în foarte multe feluri, în funcţie de câte relaţii profunde activăm în noi. Abia prin trăirea relaţiei ne revelăm pe noi înşine şi înaintăm spre chipul nostru adevărat, care e ine­pui­zabil, care e Dumnezeul din noi. Dar din păcate, ac­tivăm unul în celălalt doar 1 % din cât am putea. Tră­im o formă foarte diminuată a noastră. Suntem foarte zgârciţi cu noi, nu ne dăm dreptul la viaţă, la deve­nire. Nu ne iubim îndeajuns.

- Unii oameni sunt dărâmaţi de încercări mi­no­re, iar alţii, deşi li se dau greutăţi fără număr, trec prin viaţă cu fruntea sus. De ce unii au tăria de a le înfrunta şi alţii nu? E oare aluatul din care am fost făcuţi atât de diferit?

- Ce le face unora viaţa foarte grea nu e faptul că via­ţa e foarte grea în sine, ci faptul că ei nu sunt dis­puşi să vadă şi par­tea lu­minoasă a gre­u­lui din viaţă. De aceea este fun­da­mental să găseşti sen­sul fiecărei în­cercări sau sufe­rin­ţe de care te lo­veşti. Dacă o um­pli de sens, îţi găseşti pu­terea şi senină­tatea de a merge mai de­parte cu frun­tea sus. Dacă nu-i găseşti un sens, ea ajunge să te dărâme. Dacă n-ar fi întâmpinat de su­fe­rinţă, omul ar fi ex­traordinar de su­per­ficial. A­bia în­cer­cările vie­ţii îl fac să gân­dească mai profund. Cât timp îi merge bine din toate punctele de vedere, stag­nea­ză, trăieşte la su­prafaţa sa, nu tră­ieşte cu toată fi­in­ţa. Nu trebuie să ne fie frică de sufe­rin­ţă. Hristos ne-a în­văţat să ne eli­berăm de ea. A e­xor­­cizat-o în viaţa lui pămân­tească, în­frun­tând frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar şi frica de moarte, care îi ţine pe toţi în robie. Şi, când a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de încercările grele ale vieţii ne inhibă şi ne împiedică să fim mai mult decât suntem. Trebuie să avem curajul să gândim pentru noi o viaţă măreaţă. Trebuie să avem curajul să visăm şi să ne visăm mai presus de fricile şi neputinţele noastre.

"Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi"

- Părinte, trăiţi într-un loc care e raiul pe pă­mânt. La oraş, însă, depresia şi alienarea par mai acasă ca niciodată...

- Lumea adevărată e cea pe care a făcut-o Dum­nezeu, nu cea artificială, pe care a creat-o omul. Că­lugării, se spune, sunt retraşi din lume. Nouă ne place să spunem că suntem retraşi în lume, în timp ce oră­şenii sunt retraşi din lume. Ce fericire să simţi rit­murile naturii, să simţi primăvara pământul reavăn, fărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! La oraş, în spatele atâtor interfeţe de comunicare, s-a pierdut frumuseţea vieţii, acea frumuseţe ritualică din com­portament, din gesturi şi din cuvinte, prin care îl cinsteai pe cel de lângă tine. A fost înlocuită de mult tupeu şi de multă îndrăzneală. Ţăranul ştia să încarce totul de frumuseţe şi de sens, până şi hainele pe care le îmbrăca. Fiecare cusătură avea o semnificaţie. Şi unealta îi era înfrumuseţată. Iar dacă se ducea pe câmp, cânta, să-şi facă munca mai plăcută. Azi, omul nici de munca lui nu se mai bucură, fiindcă pentru el e doar mijloc de a strânge bani. Munca nu-i mai adu­ce bucurie, nu mai e mijloc de devenire spirituală. Uti­litarismul acesta, atât de pregnant la oraş, a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pier­dut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem tai­na celuilalt, îl privim doar din perspectiva efi­cienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu.

- Ce am putea face să depăşim toate aceste neajun­suri, să ne vindecăm sufleteşte?

- Fiecare din noi se poate ridica deasupra vieţii, dacă încarcă de sens tot ceea ce face, dacă prin tot ceea ce face se apropie de Dumnezeu. Nu doar prin rugăciune sau prin mersul la biserică te sfinţeşti, ci prin fiecare faptă sau gest. De la felul în care stai, până la felul în care munceşti, de la felul în care faci ceva de mâncare, până la felul în care plantezi o floare, de la felul în care vorbeşti cu un om până la felul în care te culci. Toate gesturile noastre cotidiene trebuie transfigurate printr-un fel aparte de a fi. Prin iubirea pe care o purtăm. Trebuie um­plute de pre­zen­ţă, de sens, de mis­ter, de fru­mu­seţe şi de bucurie.

- Se spune că bucuria adevă­ra­tă e profundă şi, cu toa­te astea, se dove­deşte trecă­toa­re. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri în loc?

- Nu trebuie să privim bucuria ca pe un drog, care să ne facă să uităm de suferinţa lumii aces­teia, nu tre­buie să o că­utăm ca pe o eva­dare. Nici măcar nu tre­buie să o căutăm!

Oamenii cu ade­vărat fericiţi nu ştiu că sunt feri­ciţi, fiindcă îşi mă­soa­ră fericirea în fe­ricirea celorlalţi. Ei sunt ieşiţi din sine şi trăiesc prin celă­lalt. Fericirea vine sin­gură. Şi vine ca un dar pentru cei ca­re ştiu să-l caute pe celălalt şi pe Dum­nezeu. Toate aceste piscuri înăl­ţătoare de fericire, care apar ful­gurant în timpul vieţii, sunt nişte trepte interme­diare. Sunt o odihnă, o răsplată după fiecare treaptă urcată, după care nu avem voie să ne oprim. În umbra lor, însă, Hristos ne dăruieşte o pace "pe care nimeni nu o va lua de la noi". Ne dăruieşte liniştea şi bucuria aceea constantă, care ne descătuşează şi ne face liberi.

Articol de Dia Radu

http://www.formula-as.ro/

Scrisoare catre fiica mea: 10 sfaturi ale unui tata catre minunea lui!

Am avut un tata minunat si am o mama minunata. Am avut parte de o copilarie de care imi aduc aminte cu placere, am vazut in familie cum se poarta doi oameni care se iubesc si cum trec impreuna peste toate greutatile. Am ajuns la un moment dat o familie foarte bogata apoi am pierdut aproape tot si am luat viata aproape de la zero. Am trecut prin momente in care aveam orice imi doresc si am trecut prin momente in care ne numaram banii de paine.

Am trecut prin toate fazele. Am invatat ca dragostea poate sa uneasca oamenii pe vecie si am invata ca nu exista problema la care sa nu existe rezolvare. Am vazut cum boala poate sa te invinga definitiv si cat de importanta este vorba aia batraneasca cu “imi doresc sanatate…restul le fac eu” Astazi fac un exercitiu de imaginatie. Ma gandesc care sunt cele mai importante 10 sfaturi pe care le da un tata fiicei lui.

“Un copil nu are nevoie doar de dragoste de la parinti, ci si de dragoste intre parinti.”

Stiu ca nu o sa fie o misiune prea usoara. Stiu ca nu exista pe lumea asta un tata care sa nu il analizeze la sange pe baiatul cu care vine fiica lui acasa. Nu cred ca nu exista un tata care sa nu fie gelos. Dar gelozia aia buna…din dorinta de a avea parte fiica lui de cele mai bune lucuri. Pana la urma toti stiu sfaturile bune…practica ne omoara din pacate.  Cred ca tatal joaca rolul inteleptului in familie, de la el poti afla raspunsurile la tot felul de probleme existentiale in timp ce mama duce greul, ea se ocupa de problemele de zi cu zi ale copiului, ea isi bate capul cu mai toate. Unii cara pianul si altii canta la el. Pana la urma ambele roluri sunt esentiale.

“Conteaza foarte mult familia si dezvoltarea armonioasa a copiilor. Dincolo de bunele lor rezultate la invatatura, fetele s-au nascut cu multe calitati, de aceea este si meritul lor ca eu sunt asa. Ele sa isi aleg atat profesia, cat si partenerii.” Luminita Gheorghiu

Parintii invata mult mai mult actionand iar fetele vorbind.  Cred ca cel mai important pentru relatia tata-fiica este dialogul. Daca cu baiatul tau mergi pe stadion sa vezi un meci al Stelei…cu fata ta trebuie sa stai de vorba, sa ii explici in detaliu fiecare lucru. Dialogul este cheia.

1. Sa te nasti sanatoasa si sa ai parte de cat mai putine boli. Sa intelegi cat de importanta este preventia si sa te informezi. Sa iti dai seama de pericolele care te asteapta si pe cat se poate sa faci lucruri pentru sanatatea ta. Este vital sa iti dai seama ca exista unele lucruri care iti pot usora sau chiar iti pot salva viata. De exemplu exista un vaccin care poate lupta cu HPV – un virus care poate produce cancer la col uterin. O boala care ne fura zilnic 6 femei si asta doar in Romania. Un simplu vaccin anti-HPV iti poate salva viata. Am mai scris despre asta.

2. Sa cresti frumos, sa faci ceea ce iti place, sa te dezvolti cat mai bine. Sa inveti, sa te bucuri de copilarie, sa te joci, sa faci un sport si calatoresti si sa inveti cat mai multe lucuri de la oamenii din jurul tau.

3. Sa intelegi ca si eu si mama ta iti vrem binele si ca uneori avem dreptate. Nu vrem sa avem un copil pe care sa il crestem in puf insa vrem un copil care sa se dezvolte frumos. Un copil educat, de bun simt cu cei 7 ani de acasa.

4. Sa inveti mereu din erorile pe care le-ai facut si sa incerci sa nu le mai faci. Sa nu iti fie niciodata teama de esec.

5. Sa faci lucrurile la timplul lor. Asa cum am facut si noi. Dar sa gandesti de doua ori inainte. Mai bine sa regreti ca ai facut ceva decat sa traiesti cu gandul ca nu ai facut acel lucru si asta sa te macine tot timplul. Inainte de a face ceva sa te gansesti mereu la familia ta si la faptul ca esti un om educat, de bun simt si civilizat. Si ca asa sunt si parintii tai care au investit in tine ce au avut ei mai bun. Cauta in viata sa faci ce iti place. Sa ai satisfactii pe toate planurile. Sa te duci cu drag la serviciu si sa faci in mare parte ce iti place.

6. Sa ai langa tine oameni langa care sa evoluezi. Oameni care fac lucruri frumoase, oameni care te stimuleaza sa faci lucruri bune. Oameni care reusesc in ceea ce fac si care te motiveaza si pe tine sa faci lucruri frumoase. Cultiva prietenia. Ramai mereu alaturi de oamenii dragi. Incearca sa ii ajuti de fiecare data cand acestia au nevoie de tine. Bucura-te de reusitele lor si stai alaturi de ei cand au mai mare nevoie de tine.

7. Sa ai grija de sufletul, inima si mintea ta. Sa nu iti pierzi energia cu lucruri marunte. Si sa nu iti faci un scop din a incerca sa multumesti pe toata lumea.

8. Sa nu te irosesti. Asta e vorba preferata a mamei mele. In vorba asta intra atat de multe lucruri. Sa nu alergi in stanga si in dreapta dup acai verzi pe pereti, sa ai mare grija la tentatii si sa incerci sa iti faci drumul in viata cat mai simplu si mail in cu putinta. Sa nu o iei pe cai gresite si sa incerci sa continui ce au facut bunicii tai, apoi parintii tai.

9. Sa ai parte de un om care sa te iubeasca exact asa cum sunt eu cu mama ta. Sa privesti si sa fi privita de ochii iubirii. Sa ai langa tine un om care sa te iubeasca cu ochii inchisi si deschisi.  Nu exista in lumea asta o emotie mai puternica, mai sincera, mai adevarata decat iubirea in forma cea mai pura. Un om care sa iti ofere liniste doar dintr-o simpla privire. Exact cum spunea mama: “Vreau sa te bucuri de fiecare moment fericit al vietii tale, sa te bucuri de tineretea ta, sa te incarci cu fiecare moment fericit si din incarcatura asta sa treci si peste momentele dificile.”

10. Sa iti iubesti si sa iti pretuieste familia, parintii, fratii. Bucura-te de ei cat inca sunt pe pamant si nu in gand si nu ii uita cand te parasesc.

PS Nu uita cel mai important lucru: iubirea este singura care din doi face unu. Cel mai bun caz esti chiar TU.

*Aceasta scrisoare face parte dintr-o campanie initiata de Coalitia de Prevenire a Cancerului de Col Uterin, cu ocazia Saptamanii Europene a Imunizarii si are ca scop informarea femeilor cu privire la importanta preventiei, pe tot parcursul vietii.

Tu ce o inveti pe fiica ta?

http://www.bloguluotrava.ro/

Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata

Atunci cand sufletu-ti sopteste…„Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata” (Grigore Vieru) 

Si totusi ce este Iubirea? Cum stim ca iubim sau ca suntem iubiti? Cand si cum ne dam seama ca ne-am gasit iubirea intr-o fiinta anume si nu in alta? Intrebari, intrebari, intrebari … Buna mea prietena, cunoscut si apreciat psiholog, nu astepta de la mine raspunsuri. Astepta pareri, deoarece stia ca nu-i pot da un alt raspuns decat „Nu stiu”. Exista intrebari fundamentale, de esenta tare, precum „Ce este Fericirea?”, „Care este sensul si rostul vietii?” sau „Ce este Iubirea?” la care nu putem raspunde unitar, prin cateva tuse teoretice argumetate si demonstrate stiintific. Sunt acele intrebari „rusesti”, cum le-a numit Andrei Plesu, care ne arunca fara pic de tagada in prapastia nedumeririlor, a suferintelor si a cautarilor perpetuie. Ele ne zdruncina simturile, ne seaca ratiunea si doar celor alesi le este permis franturi de raspunsuri individuale. Intrebarile „rusesti” nu pot avea un raspuns definitiv, clar si intrinsec pentru toata lumea. Predispozitia sufleteasca cu care venim in aceasta lume, precum si experienta de viata a fiecaruia dintre noi stau la baza gasirii acelui raspuns la intrebarile cruciale valabil numai si numai pentru fiecare in parte, nu si pentru altcineva. Nu este insa un raspuns eliberator si definitiv. O data ce traim iluzia unei solutii, lamuriri, alte necunoscute, si mai terifiante, stau sa apara in gandurile noastre. Ne imaginam ca putem fi stapanii gandurilor si sufletelor noastre, dar uitam cu desavarsire cat de putin ne cunoastem pe noi insine. Oare de putine ori suntem uimiti de reactiile inteligente de moment ale inconstientului nostru ce lasa in umbra judecata limpede a constientului? De obicei spunem: ”N-as fi crezut ca sunt in stare de asa ceva!” Caruselul suferintelor ontologice isi continua nestingherit miscarea in cerc, iar noi nu putem cobora din el. Stam cuminti la locurile noastre, lasand trairile si experientele vietii sa ne dezvaluie propriile noastre taine salasluite undeva adanc in noi. Oamenilor, spunea cineva, le este frica sa devina constienti de ei insisi. Cine stie ce putem descoperi in cutele inimilor noastre?! Iar cand vorbim despre Iubire doar soapta inimii fiecaruia ii poate da un raspuns potrivit gandurilor sale despre ce este Iubirea. Acest raspuns nu poate fi decat in masura trairii si experimentarii Iubirii de catre fiecare dintre noi in parte. Iubirea mea nu poate fi traita la fel ca si Iubirea ta. Inima mea simte si bate intr-un ritm si cu o intensitate diferita de cum simte si bate inima ta cand razele Iubirii iti lumineaza chipul. Tandretea ochilor mei de om indragostit va avea negresit o alta profunzime spirituala decat limpezimea Iubirii din ochii tai. Corpul meu va fi invadat de o caldura inexplicabila, dar si corpul tau va trece prin aceasta stare de beatitudine doar ca intensitatea caldurii tale va fi diferita de a mea. Nimeni nu poate sa ne spuna daca iubim „corect” sau „de-a adevaratelea” in afara de acea soapta a inimii pe care orice indragostit o simte macar o singura data in viata lui. In corpul omenesc, spunea Dorneus, este ascunsa o anumita substanta de natura cereasca pe care poate putini o cunosc. Omul zilelor noastre, substituind nepermis de mult spiritualul cu rationalul, devine tot mai putin constient de divinul din el. El si-a pierdut capacitatea de a-si asculta in singuratate interioritatea, avand din ce in ce mai mult nevoie de garantii doctrinare sau teoretice. Librariile sunt pline de carti care ne invata cum sa Iubim, cum sa ne facem prieteni, cum sa ne crestem copiii, cum … Nu toate cartile sunt neaparat bune, asa cum, fara tagada, nu putem ignora cartile cu adevarat valoroase. Vrem sa iubim ca la carte si atunci … cumparam carti care sa ne invete cum sa facem acest lucru. Vrem formule si teorii de-a gata si nu realizam cum ne atrofiem propriile trairi si sentimente. Orice teorie stiintifica despre afectiunea umana, indiferent cat de subtila, este in mod necesar abstracta si rationala, in timp ce Iubirea, in mod special, este un fenoment atat de irational. Traind Iubirea exclusiv din studiile si potrivit conceptiilor si parerilor altora, omul ajunge sa nu mai simta cu propria sa inima si sa gandeasca cu gandurile sale. Adevarata istorie a sufletului nu este pastrata in carti erudite, ci in organismul sufletesc viu al fiecarui individ (Jung). Se spune adesea : „Ne este frica sa iubim”. De ce? Nu de Iubire ne este noua frica, ci de faptul ca Iubirea ne-ar pune in primejdia de a schimba, de a corecta ceva in noi insine: un comportament, o atitudine, o gandire. Am putea descoperi o alta lume in noi, iar necunoscutul poate fi orice, de la bine la rau. In mod firesc, noi oamenii nu cautam cauzele unei dezordine in noi insine, ci preferam sa deplasam aceste situatii-problema cat mai departe de noi in spatiu si timp. Dam vina exclusiv pe parinti pentru impasurile nostre existentiale de la maturitate. Numai El/ Ea este de vina ca amorul nostru a disparut subit si fara urme. Destinul e cel care ne-a furat norocul si fericirea. Alegem sa iubim conform teoriei deoarece teoria are garantul studiiului stiintific, iar daca o dam in bara, nu noi avem o problema, ci teoria este defecta! Aproape in fiecare zi inima ne sopteste ce simte si ce vrea, doar sa fim deschisi inspre ea, sa fim curajosi si sa-i dam ascultare. Cel mai lung drum in viata unui om, spunea cineva, este drumul de la creier la inima, de la ratiune la suflet pe care fiecare dintre noi are libertatea sa aleaga sa-l parcurga sau nu. Am avut marele noroc de a avea in preajma oameni care mi-au recomandat cu delicatete carti bune ce m-au ajutat sa-mi descopar sufletul. Despre Iubire insa am invatat cel mai mult de la oameni cu destine minunate, care, in tacere si cu multa daruire au stiut sa iubeasca pana la capat: Frida Cahlo, Anna Snitkina, Edith Piaf …

Ce este Iubirea? Nici acum nu stiu, draga mea prietena. Stiu doar ca Iubirea este calea cea buna pe care am ales sa o urmez, luandu-mi sufletul si, negresit, cartile cu mine.

http://ralix.ro/

Horoscopul magic al Norocului in Dragoste: Cartea de Tarot a relatiei tale!

Tu stii care iti este norocul in dragoste? Esti curioasa sa il descoperi? Care este cartea de tarot a relatiei tale de dragoste? Si ce spune acest lucru despre viitorul si destinul relatiei tale? Sunteti meniti sa fiti impreuna pana la sfarsitul vietii sau aveti de infruntat anumite obstacole in aceasta viata? Descopera un horoscop fascinant, tarotul relatiilor, si trage cartea de tarot a dragostei tale. Iti vei afla soarta in dragoste si vei descoperi crampeie din viitorul tau amoros.

Tu stii care iti este norocul in dragoste? Esti curioasa sa il descoperi? Care este cartea de tarot a relatiei tale de dragoste? Si ce spune acest lucru despre viitorul si destinul relatiei tale? Sunteti meniti sa fiti impreuna pana la sfarsitul vietii sau aveti de infruntat anumite obstacole in aceasta viata? Descopera un horoscop fascinant, tarotul relatiilor, si trage cartea de tarot a dragostei tale. Iti vei afla soarta in dragoste si vei descoperi crampeie din viitorul tau amoros.

In functie de perioada in care a debutat relatia voastra, aceasta sta sub semnul unei anumite carti de tarot. Cartea de tarot a dragostei tale traseaza anumite directii si caracteristici viitorului relatiei tale de dragoste. Este o carte puternica care iti poate revela adevarul despre viata si dragostea ta. Nu uitati insa ca ea doar predispune si nu dispune. Destinul este intotdeauna in mainile noastre.

CARTEA DE TAROT A RELATIEI TALE

Astfel:

• 1. Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 martie – 20 aprilie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Imparatului.

• 2. Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 aprilie – 20 mai, relatia este guvernata de cartea de tarot a Soarelui.

• 3. Daca relatia voastra a inceput in perioada 19 Februarie - 20 Martie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Indragostitilor.

• 4. Daca relatia voastra a inceput in perioada 22 iunie – 22 iulie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Faetonului (Carul).

• 5. Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 iulie – 22 august, relatia este guvernata de cartea de tarot a Fortei.

• 6. Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 august – 22 septembrie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Echilibrului.

• 7. Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 septembrie – 22 octombrie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Dreptatii.

• 8. Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 octombrie – 21 noiembrie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Rotii Destinului.

• 9. Daca relatia voastra a inceput in perioada 22 noiembrie – 20 decembrie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Turnului.

• 10. Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 decembrie – 19 ianuarie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Hierofantului (Marele Preot).

• 11. Daca relatia voastra a inceput in perioada 20 ianuarie – 18 februarie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Pustnicului (Hermitul).

• 12. Daca relatia voastra a inceput in perioada 19 februarie – 20 martie, relatia este guvernata de cartea de tarot a Stelei.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 martie – 20 aprilie – IMPARATUL

Relatia voastra este guvernata de cartea de tarot a Imparatului. Este o relatie frumoasa si pamanteasca, care are ca punct de plecare sentimente sincere si constructive. Dragostea voastra se consolideaza in timp si unul dintre aspectele cele mai importante care va caracterizeaza relatia este loialitatea. Bine sau rau, va sunteti alaturi intotdeauna. Impreuna, puteti infrunta cele mai grele situatii si probleme ale vietii. Formati un cuplu solid, discret si puternic care se implica adesea si intrajutorarea celorlalti. Intre voi exista un angajament tacit de pace si armonie. Relatia voastra este mai mult una practica si lucida. Chiar daca investiti permanent in ea, nu ar fi deloc rau sa aduceti un strop de romantism si idealism in relatia voastra.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 aprilie – 20 mai – SOARELE

Relatia voastra este guvernata de cartea de tarot a Soarelui. Este o carte puternica ce presupunere invatarea in doi a anumitor lectii de viata si de iubire. Aceasta carte aduce implinire in viata voastra, inspiratiei, dorinta de a evolua spiritual in doi, asumarea rolului pe care il are fiecare in bunul mers al relatiei. Prin relatia voastra, va aduceti vindecare unul altui, aveti grija unul de celalalt, va iubiti si va respectati reciproc. Relatia voastra se caracterizeaza si prin dinamism. Veti fi supusi in permanenta schimbarilor si le si doriti de astfel in viata voastra daca servesc evolutiei individuale si in cuplu. Sunteti amandoi generosi si daruiti celuilalt timp, gesturi si afectiuni. Trebuie insa sa va conectati mai mult si la lumea din jurul vostru.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 19 Februarie - 20 Martie – INDRAGOSTITII

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Indragostitilor. Este o relatie idealista, usor artistica, caracterizata prin multa sensibilitate, ocazional inconstienta si impulsivitate, emotii, senzatii, dar si prin dorinta de a iubi si de a fi iubit. Va place sa aduceti frumosul in viata voastra indiferent de forma in care se manifesta si nu tineti cont de reguli social-religioase. Dragostea voastra se vrea una libera spiritual si moral si de multe ori va sunteti fideli unul altuia o viata intreaga fara a va casatori. Sunteti pasionali si va lasati condusi de vorbe si sentimente. Aceasta relatie este una incitanta, care are insa nevoie de timp pentru a se maturiza. Putin mai multa responsabilizare si ratiune nu strica in aceasta relatie.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 22 iunie – 22 iulie – FAETONUL (CARUL)

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Faetonului (sau Carul). Este o relatie realista care nu este lasata in bataia vantului si a sortii. Amandoi credeti ca destinul se afla in mainile voastra. Ca urmare luptati pentru a aduce relatia in punctul in care va doriti si nu o lasati pe seama proniei divine.

Proiectati frumos si in ciuda obstacolelor pe care le intalniti in drum (si vor fi cateva), gasiti resurse pentru a va salva relatia si a merge inainte cu fruntea sus. Traversati viata mergand inainte, manifestand intelegere si toleranta pentru slabiciunile celuilalt. Faceti aproape toate lucrurile in doi, sunteti generosi unul fata de celalalt si va bazati intotdeauna unul pe celalalt la nevoie. Atentie insa! Invatati sa va bucurati de viata si pe cont propriu caci aceasta relatia tinde sa creeze dependenta in timp.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 iulie – 22 august - FORTA

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Fortei, o carte care va va calauzi relatia inspre o directie pozitiva. Va unesc multe lucruri si, chiar daca aveti personalitati destul de diferite, va aduc impreuna setea de adevar, dorinta de a reusi si de a atinge implinirea, dorinta de a construi o familie si de a aduce o contributie importanta societatii in care traiti.

Destinul vostru in doi nu este unul lejer, ci este incarcat de provocari si cumpene. Va trebui sa va zbateti mult si sa munciti cot la cot pentru realizarile materiale. Veti avea insa o satisfactie interioara enorma stiind ca ati pornit de la zero si ca ati realizat impreuna multe lucruri mari si frumoase. Totodata, sanatatea unuia dintre parteneri va poate da peste cap existenta la un moment dat. Insa mai presus de toate acestea, va invinge dragostea voastra si capacitatea voastra de a depasi greul cu fruntea sus. Veti avea o viata plina si frumoasa impreuna. Bucurati-va cat puteti de ea!

Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 august – 22 septembrie – ECHILIBRUL

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Echilibrului, o carte ce poarta cu ea vibratia armoniei. Este probabil ca destinele voastre sa fi fost unite initial de circumstante in primul rand si mai apoi de sentimente. La fel de probabil este insa si faptul ca dragostea va veni pe parcurs in cazul vostru si va creste mai mare si se va consolida odata cu trecerea timpului. In momentul in care va veti impaca cu propria persoana, veti reusi sa vedeti si frumosul si binele din celalalt.

Moderatia si buna intelegere sunt cele doua ingrediente care reprezinta secretul succesului in cazul vostru. Relatia voastra este una calda, plina de afectiune, sprijin si blandete. Daca ati suferit in trecut din cauza unor iubiri imposibile, acesta relatie va va face sa renasteti si sa dati cu totul uitarii nefericirea din trecut. Visati la o familie numeroasa, cu multi copii, pe care sa ii cresteti frumos si carora sa le insuflati valori si principii sanatoase. Ceea ce se va si intampla. Aceasta relatie sta sub semnul fecunditatii si al armoniei familiale si sufletesti.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 septembrie – 22 octombrie – DREPTATEA

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Dreptatii. Dreptatea este o carte care urmareste intotdeauna calea cea dreapta si buna si urmarea ei, indiferent de cate cotituri si scurtaturi intalniti pe drum. Relatia voastra se bazeaza in primul rand pe echitate si pe egalitate. Indiferent de ceea ce faceti in viata si de ceea ce vi se intampla, nu doriti sa va abateti de la principiile voastre de viata.

Va doriti o relatie linistita, in care sa investiti deopotriva si in care sa faceti concomitent compromisuri daca este cazul (nu doar unul dintre voi). Urati conflictele in cuplul vostru si de-a lungul timpului veti invata cum sa le gestionati si cum sa le evitati. Va place sa va petreceti timpul impreuna, dar si in compania prietenilor apropiati. Nu aveti prieteni de familie multi, insa cei pe care ii aveti tin la voi nespus si ar face orice sa va ajute la nevoie. Aveti tendinta uneori de a fi pasivi in aceasta relatie si de aceea trebuie sa o condimentati prin gesturi si actiuni marunte.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 23 octombrie – 21 noiembrie – ROATA DESTINULUI

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Rotii Destinului, o carte capricioasa, aducatoare de schimbari si imprevizibil. Va numarati printre acele cupluri care vor simti puternic influenta destinului, iar uneori si sentimentul de a fi neputinciosi in fata acestuia. Relatia voastra va fi supusa de multe ori de-a lungul vietii voastre impreuna schimbarilor, progresului, regresului, rasturnarilor de situatii, urcusurilor si coborasurilor vietii, schimbarii de prioritati sau a stilului de viata.

Va vedeti nevoiti sa va reinventati in permanenta, dar si sa va reinventati relatia, insa acest lucru nu va deranjeaza, ci dimpotriva. Sunteti amandoi firi pasionali care au nevoie de provocari pentru a se simti vii. Foarte posibil sa calatoriti mult, in diverse zone ale globului, si chiar sa locuiti perioade lungi de timp in strainatate. Per ansamblu insa, relatia voastra va fi una neobisnuita, interesanta si incitanta.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 22 noiembrie – 20 decembrie – TURNUL

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Turnului. Nu este in mod neaparat o carte cu o energie 100% benefica, dar daca stiti cum sa o folositi in avantajul vostru puteti realiza lucruri marete impreuna. Aceasta carte de tarot tinde catre cautare, descoperire, revolutie, prabusire si reconstruire. Foarte posibil ca in istoria relatiei voastre sa existe perioade de despartire si conflict, perioade in care v-ati ranit reciproc, fara sa vreti.

Depinde insa de vointa voastra si de dorinta voastra de a fi impreuna pentru a vindeca si a reconstrui acolo unde niste sentimente au fost ranite. V-au unit si va unesc niste sentimente puternice si foarte intense. Chiar daca la un moment dat decideti sa mergeti mai departe si sa aveti o relatie cu altcineva, sufletele voastre sunt puternic conectate unul la celalalt. Fiecare dintre voi este dragostea vietii pentru celalalt. Orgoliul poate distruge insa multe in aceasta relatie asa ca mare atentie.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 21 decembrie – 19 ianuarie – HIEROFANTUL (MARELE PREOT)

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Hierofantului sau a Marelui Preot. Este o relatie in care accentul pica mai ales asupra laturii spirituale. In relatia voastra conteaza mult sa puteti evolua spiritual unul langa celalalt, sa puteti iubi la intreaga voastra capacitate, sa deveniti persoane mai bune, dar si sa impartasiti din dragostea voastra si celor din jur. Aveti incredere unul in celalalt, iar relatia voastra este precum o carte deschisa pentru cei din jurul vostru. Va place sa va implicati in actiuni filantropice si umanitare, din dorinta de a aduce o schimbare in bine in lume. Atentie insa. Sunteti usor naivi impreuna si este nevoie ca unul dintre voi sa isi asume un rol mai practic, mai realist. Trebuie sa va gestionati si propriile probleme, nu doar pe ale celorlalti.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 20 ianuarie – 18 februarie – PUSTNICUL (HERMITUL)

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Hermitului (sau a Pustnicului, cum i se mai spune). Cartea Pustnicului indeamna adesea catre meditatie, introspectie, intoarcerea catre sine. Este o relatie in care conteaza foarte mult libertatea de a putea fi asa cum esti cu adevarat si de a respecta individualitatea celuilalt (si viceversa). Generozitatea, empatia si caldura sufleteaca primeaza si ele in relatia voastra. Fiecare dintre cei doi simte nevoia de a avea spatiu pentru el astfel incat sa-si poata incarca bateriile sufletesti si sa-si revarsedragostea asupra celuilalt.

Aveti incredere totala unul in celalalt si nu sunteti deloc interesati sa va asumati rolurile traditionaliste in familie. De fapt, pentru voi nu conteaza cine, ce si cum. Fiecare isi asuma responsabilitati dupa bunul plac. Atata timp cat exista toleranta, acceptare si tandrete in cuplul vostru va simtiti fericiti, impliniti, dornici sa va petreceti restul vietii impreuna. Atunci cand aveti nemultumiri, preferati sa le discutati si sa le rezolvati deoarece aceasta tensiune va consuma interior pe amandoi. Aceasta carte de tarot aduce intelepciune in relatii, maturitate, o capacitate profunda de a intelege dragostea adevarata si matura.

Daca relatia voastra a inceput in perioada 19 februarie – 20 martie – STEAUA

Relatia voastra de dragoste este guvernata de cartea de tarot a Stelei, o carte ce poarta o incarcatura energetica aparte. Steaua aduce bunatate, dorinta de implinire, speranta, creativitate, noroc in unele aspecte, efort si munca in altele. Aceasta relatie de dragoste este calauzita de Puterea Stelei. Prin urmare, multe din lucrurile pe care le asteptati de la dragostea voastra va vor parveni in mod firesc si norocos, insa in altele va trebui sa munciti, sa va luptati, va insistati si sa nu renuntati. In unele din aceste cupluri, copiii se lasa asteptati. In alte cazuri, planurile de a mari familia sunt amanate din motive financiare. Este important sa ramaneti uniti, sa nu va pierdeti speranta unul in celalalt si in dragostea voastra si nici sa nu renuntati unul la celalalt. Mai devreme sau mai tarziu, Steaua va va aduce ceea ce va doriti.

www.garbo.ro

Niciodata

Niciodata sa nu spui te iubesc
Daca realmente nu iti pasa

Niciodata sa nu vorbesti despre sentimente
Daca nu sunt cu adevarat acolo

Niciodata sa nu imi tii mana in mana ta
Daca ai de gand sa imi frangi inima

Niciodata sa nu spui "pentru totdeauna"
Daca ai de gand sa pleci

Niciodata sa nu te uiti in ochii mei

Daca imi spui de fapt o minciuna

Niciodata sa nu-mi spui “buna”
Daca crezi ca de fapt ca o sa-mi spui "la revedere"

Niciodata sa nu-mi spui ca eu sunt aceea
Daca visezi la altcineva

Niciodata sa nu imi incui inima
Daca de fapt nu ai cheia.

AUTOR: ANONIM

Ghid de supravietuire intr-o relatie

In societatea moderna, problemele care apar in relatiile de cuplu sunt din ce in ce mai complexe. In fiecare zi esti spectator, scenarist si actor principal in filmul interior al propriei tale vieti. Cand intri intr-o relatie presupusa de dragoste, toate procesele psihice sunt hiperbolizate de lupa sperantei si fricii. Speranta ca de data asta el sau ea este "The One" si ca te vei ridica la inaltimea imaginii transfigurate pe care o are celalalt despre tine si frica de a nu-l pierde pe celalalt atunci cand afla cum esti tu cu adevarat. In loc de astfel de emotii de sclav al inconstientului, propun senatului constiintei tale cateva teme de reflexie ce pot face ravagii minunate in mecanismele automate negative.

1. Ma iubesc prea mult pe mine insumi pentru a accepta sa fiu cu cineva care nu ma iubeste cel putin la fel de mult

Dragostea este in esenta admiratie. Daca celalalt nu te vede pentru minunea care te stii tu a fi, spune-i sa stea jos, ca in spatele lui sigur e un altul care nu sufera de miopie. Insoteste-te doar cu oameni care te apreciaza si te inteleg. Nu te prostitua existential, a fi inteles in nuantele tale esentiale este primul pas catre o relatie frumoasa.

2. Poti fi cu adevarat fericit intr-o relatie de dragoste?

Da, dar dragostea nu este responsabila pentru intreaga ta fericire. Dupa ce intr-un final au gasit dragostea adevarata, multi oameni au un sentiment de vid interior si de panica la perspectiva de a-si petrece restul vietii in acea formula predictibila. Nu pune povara intregii tale impliniri pe relatie: exista o portiune din drum pe care trebuie sa o faci singur pentru a trai un sentiment plenar de fericire.

3. Da-mi ca sa iti dau sau lasa-ma ca sa te las

Nu, asa nu. Nu fi un negutator parsiv, care asteapta mai intai oferta pentru ca apoi sa isi calibreze propria licitare. Daruieste tu primul, ofera tu primul un demo al bunurilor tale interioare, fii tu irezistibil si “iubibil” si vezi daca celalalt este capabil sa recunoasca valoarea atunci cand o intalneste. Dragostea e un joc de feedback, cu cat fiecare face un pas mic catre celalalt, cu atat saltul facut impreuna va poate poate face campioni la olimpiadele iubirii.

4. Celalalt sa stie cu o ora inainte ce o sa gandesti tu peste 3 ani

Daca gandesti astfel, esti membru onorific in sindicatul asteptatorilor din toate vremurile. Nici tu nu stii ce vei gandi maine, nu mai stii nici macar ce ai gandit acum o ora, dar iti doresti ca celalalt sa sufere vizionarism patologic in meandrele mintii tale.

Calibreaza-ti corect asteptarile, luand notite nu din filmele menite sa ofere o evadare temporara din concret, ci din realitatea descrisa de cei care o cartografiaza demult: filosofi, psihologi, intelepti, neurostiinta.

Nu-ti da ochii peste cap cand auzi de revelatiile cercetatorilor britanici, scandinavi sau tatari. Statistica lor e cu siguranta mai mare decat a ta, iar generalizarile lor sunt de asemeni mai putin eronate decat ale tale.

De exemplu, “toti barbatii e magari, dar nici femeia nu e oameni” e o ipoteza neconfirmata. Dar ca viata ta psihica este o iluzie, plina de contradictii si de sincope, da.

5. Taie-ti cordonul ombilical

Cel care inca te face sa fii un copil dependent emotional de parinti sau de “prietenii” fara numar din viata ta. O relatie in doi oricum nu e in doi pentru ca implica si cele doua proiectii pe care fiecare le are despre celalalt. E deja aglomerat, nu invita si restul rubedeniilor la aceasta inclestare de ego-uri si de asteptari.

Celalalt vrea o relatie doar cu tine, nu si cu umbrele parintilor sau prietenilor care “stiu ei mai bine”. Iar, daca nu esti inca un om independent emotional, fa o revolutie. Libertatea emotionala chiar este o culme existentiala de unde privelistea este splendida si armonia de neclintit. Probabil singura libertate pe care ti-o poti cuceri singur si doar astfel. Elibereaza-te in aceasta viata. Celelalte sunt neconfirmate.

6. Si nu uita, i-am drogat cu visele lor

Asa isi spun cu siguranta zeii care fac pariuri asteptand sa vada care dintre noi muritorii se lasa de drogul suprem: imaginatia si scenarita. Mai intai, nu te mai visa pe tine insuti , astfel incat sa dai deja de gustul dulce-acrisor al realitatii. Ca urmare, nu vei mai avea nevoie de un vis pentru a suporta realitatea care este celalalt. Nu te mai visa pe tine, nu-l mai visa pe celalalt si nu mai visa in general, decat atunci cand se lasa cu asternuturi.

7. Atunci a murit ceva din mine

Nu lasa trecutul sa-ti dicteze prezentul. Suntem ceea ce altii au facut din noi, dar tu esti suveran peste ceea ce pastrezi si ceea ce lasi sa plece din panteonul fricilor tale invatate. Da, ai fost ranit si dezamagit si tradat. Incantata de cunostinta, si eu la fel. Si celalalt la fel, si el, si ea, si toti. Esti om adica. E de datoria ta sa te faci bine insa.

Paradoxul este ca desi toti ne sunt vinovati doar noi suntem datori insa. Fata de noi insine, de a face curat in trecut si de a porni cu toate panzele sus, nepeticite, catre un nou tarm. Celalalt nu trebuie sa ispaseasca si nici sa compenseze pentru toate impotentele celor de dinaintea lor. Daca iti vei asuma acest voiaj in necunoscut ca un om nou cu siguranta vei putea spune, precum poetul, “intre ape, numai ea era pamant”.

8. Chiar si cand tac langa el, inteleg lucruri

Da, pentru ca a putea tace langa celalalt si totusi sa simti ca ai avut cea mai profunda conversatie, este un etalon pentru cat de autentic si confortabil te simti langa celalalt. Daca simti nevoia sa umpli spatiul dintre voi cu trivialitati, daca te furnica sa faci zgomot, inseamna ca lipsesc esente intre voi.

Acesta este adevaratul silent treatment. Nu cand taci din imbufnare si din rusinea de a-i spune celuilalt ce gandesti cu adevarat, ci atunci cand te simti atat de bine incat tacerea e plina de zambete si de priviri senine in care citesti amintiri tandre despre viitor.

A supravietui intr-o relatie inseamna in primul rand a-ti supravietui tie, traumelor trecutului tau si asteptarilor hilare cu privire la dragoste si relatie. Dar ce iti doresti nu este doar supravietuire, ci viata clocotind in vene, inspiratie catre a te lupta cu timpul si cu lipsa de sens ce o simti acut atunci cand singuratatea ti se insinueaza in suflet.

Pentru asta, fa-ti temele astfel incat sa nu fii unul dintre cei care repeta istoria, ci unul dintre cei care face istorie, in ciuda ta si a celor care iti zugravesc cinic un tablou al realitatii in care toate lucrurile sunt doar o umbra a ceea ce ar fi putut fi.

www.artdevivre.ro