Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

26 septembrie 2013

“Într-o bună zi…”





Când plângi în suflet. Acesta este momentul în care ce te apasă e invizibil pentru ceilalți, în care aparent ești bine, dar lumea pare că se prăbușește în jurul tău, în care durerea e surdă și mută și oarbă și în care pieptul ți-e de plumb.
Când plângi în suflet nimeni nu
știe, nimeni nu vede, nimeni nu crede. Nimeni nu ascultă.  Parcă nici ție nu ți-e clar ce te frământă mai exact și de ce ți-e teamă. Tot ce s-a strâns în tine pare să te copleșească. Dar tu continui să-i zâmbești lumii, să-ți duci la îndeplinire sarcinile zilnice, să ascunzi temerile și să înăbuși gândurile care creează haos înăuntrul tău. Nici nu mai știi dacă azi ești bine sau a devenit o obișnuință să-ți cari povara sufletească.
Te simți vulnerabil, neajutorat. Oftezi de parcă tot aerul din jurul tău s-a rarefiat brusc și te zbați în zadar să găsești soluții. Începi să te gândești la toți oamenii care au contribuit la starea mizerabilă în care te afli și ajungi să te învârți în jurul aceleiași întrebări nenorocite de la care a plecat totul: “De ce tocmai eu?!”. Ai vrea să lași garda jos,  să-i vorbești cuiva despre otrava care ți-a prins sufletul într-o gheară, dar cui? Zâmbești amar. Pentru că știi prea bine că de data asta ești pe cont propriu. E bătălia ta.  E între tine și tine. Tu ești victima și tu ești călăul. Tu ești învingătorul și tot tu ești și învinsul.
Știi că la un moment dat se va încheia. Știi că aerul va deveni iarăși respirabil și că în spatele zâmbetelor nu se va mai afla nici o durere surdă și mută și oarbă. Știi că vei redeveni tu, omul care e responsabil cu buna dispoziție, care e mereu pus pe șotii și că oftatul ăsta sufocant va fi doar o amintire.  Cândva. Știi că toate astea se vor întâmpla “într-o bună zi”.
Știi. Știu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu