Exista momente in care asteptam pe cineva sa ne salveze. Sa ne
scoata dintr-o existenta mizera, din suferinta, din confuzie . De cele mai
multe ori numim acest salvator Dumnezeu. De cele mai multe ori il chemam
alaturi de noi, sa ne ghideze cand ne simtim separati, cand ne pierdem linistea
si armonia interioara. Ne rugam arzator pentru o solutie, punand absolut toata
fiinta noastra in aceste rugaciuni .
Exista insa tot atatea momente in care il acuzam si il blamam pe
Dumnezeu pentru tot ceea ce ni se intampla. Il consideram necrutator si nedrept
pentru ca ne-a ales tocmai pe noi sa traim toata aceasta durere. Strigam la
cer, il alungam si ne incarcam sufletul de furie si emotii amare , pentru ca nu
intelegem cum ni s-au putut intampla noua toate aceste experiente provocatoare
de durere si suferinta.
De ce noi? De ce acum? Meritam oare toate acestea?
Si astfel indoiala isi face loc in sufletul nostru. Exista oare
un Dumnezeu? Cum poate aceasta forta care ne-a dictat mereu sa iubim
neconditionat sa ne provoace atata durere si sa ne pedepseasca in acest fel?
M-am gandit ca astazi sa-ti spun cateva lucruri din concluziile
la care am ajuns eu vis-a-vis de Dumnezeu.
Eu cred ca l-am inteles gresit pe Dumnezeu sau poate nu l-am
inteles deloc. Cred cu tarie ca Dumnezeu exista in fiecare dintre noi, ca nu
exista separare, ca suntem unul si acelasi, ca facem parte din ceva maret , si
ca nu ne putem defini unul fara celalalt. Eu cred ca ne-am grabit sa ne
consideram inferiori lui Dumnezeu si ne-a fost mai confortabil sa ne abandonam
in fata ideii ca noi nu putem avea control asupra vietii noastre. Ne-a fost mai
comod asa, dintotdeauna. E mai comod sa ai mereu un tap ispasitor, pentru toate
neputiintele si indoielile tale de sine. Am inteles gresit ca noi singuri nu
putem sa fim fericiti si am inteles gresit ca scopul nostru in aceasta viata
este sa ne castigam existenta in loc sa traim o viata fericita. Am inteles
gresit ca scopul nostru in viata este sa acumulam cat mai multe bogatii materiale
si apoi sa le ascundem de teama ca le vom pierde. Eu cred ca devreme ce ai
castigat bogatii sa le tii doar pentru tine, deja ai pierdut absolut tot,
pentru ca bogatia suprema in aceasta lume este dragostea si se pare ca nu
incetam sa uitam asta.
Poate multi dintre voi si-l imagineaza pe Dumnezeu inca, ca pe
un batranel care locuieste undeva in ceruri si te asteapta la judecata de apoi
pentru a-ti pedepsi faptele rele si a recompensa faptele bune. Poate unii
dintre voi nici nu cred ca exista um Dumnezeu sau o forta divina, pentru ca
sunt atat de prinsi in ego-ul personalitatii lor incat se cred atotputernici.
Cert este ca fiecare dintre noi a asistat, a auzit, sau a citit
macar o data in viata o intamplare care nu putea fi explicata de orice logica
umana. Pentru mine cert este ca nu suntem singuri si nu am fost niciodata si
ori de cate ori ne pierdem, e cineva langa noi care ne ghideaza atata vreme cat
suntem pregatiti sa primim raspunsurile le intrebarile noastre.
Poate ca acest cineva este doar un alt aspect al constiintei
noastre sau poate ca este Dumnezeu. Sau poate pur si simplu, prin faptul ca
Dumnezeu e parte din noi si noi suntem parte din el , ambele variante sunt
corecte. Incercam de multe ori sa –l gasim pe Dumnezeu in exteriorul nostru
insa calatoria pe care trebuie sa o parcurgem este in interior. Nu putem gasi
un Dumnezeu in afara noastra, pentru ca nu exista separare intre noi si El.
„Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi
deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
In conceptia mea Dumnezeu este deja in interiorul nostru si mai
mult decat atat este cea mai inalta expresie a constiintei noastre. Daca alegem
sa ne deschidem sufletul si sa accesam aceasta parte din noi , il vom gasi pe
Dumnezeu, daca nu, vom cauta o viata intreaga in zadar, traind in teama.
Avem in noi o forta uriasa de care majoritatea nu suntem
constienti, Avem potentialul de creatori, care inseamna mult mai mult decat
poate te gandeai pana acum. Avem capacitatea de a atinge conditia dumnezeiasca.
Cum?
Poate ca ai auzit ca fiecare alegere pe care o faci, o faci fie
din iubire , fie din teama. Ei bine aceasta este credinta pe care o imbratisez
si eu. Dumnezeu se exprima prin tine, ca fiind TU. Cu totii ne intrebam care
este scopul vietii noastre , pana la urma? Exista atat de multe semne care ne
demonstreaza ca exista o alta cale, care pentru mintea noastra umana momentan
pare imposibila, si aceasta cale este acea cale in care minunile dumnezeiesti
sunt prezente. Aceasta cale este calea iubirii si aceasta cale ti se poate
deschide doar in momentul in care nu mai percepi o separare intre tine si
Dumnezeu, intre tine si alti oameni. Suntem toti un intreg si de aceea modul in
care ii iubesti pe ceilalti reprezinta modul in care te iubesti pe tine. Daca
crezi si il iubesti pe Dumnezeu, crezi in tine si te iubesti pe tine.
Atunci cand cineva are un talent deosebit sau si-a atins o
anumita stare a constiintei sale, spunem ca Dumnezeu lucreaza prin El. Atunci
cand miraculos, cineva crede cu toata fiinta lui ca se poate vindeca de o boala
diagnosticata de medicina alopata ca fiind incurabila, chiar se vindeca,
multumim lui Dumnezeu. Si totusi daca Dumnezeu este in interiorul nostru si nu
in exteriorul nostru?
Daca Dumnezeu inseamna de fapt sa ajungem la cea mai inalta
expresie a noastra? Si aceasta expresie este capabila sa invinga , boala, sa
faca minuni, sa mute munti? Daca toate expresiile naturii sunt de fapt
manifestari ale energiei pe care noi o transmitem in univers? Daca ne plangem
de dezastre degeaba, pentru ca noi suntem unicii responsabili de producerea
lor?
Daca Dumnezeu ti-a dat acest liber arbitru tocmai pentru ca ai
control asupra tuturor evenimentelor pe care le traiesti? Daca Dumnezeu este de
fapt sinele tau superior care te , atunci nu ar fi cazul sa incepi sa iti asumi
responsabilitatea pentru tot ceea ce traiesti? Lumea e plina cu ura, furie,
frustrare si emotii negative in prezent si toate acestea se reflecta in tot
ceea ce se intampla in aceasta dimensiune pe care noi o numim realitate
exterioara. Ce crezi despre asta? Faptul ca ne-am corupt sufletele, am uitat sa
ne iubim aproapele, sa ne ajutam reciproc nu cumva au contribuit la acest
dezechilibru global? Mi se pare mie sau exista o vorba in popor care spune ca
omul sfinteste locul? Ca atare s-ar putea ca din pricina faptului ca nu actiona
dintr-un loc al iubirii, ca nu suntem oameni buni, si lumea in care traim se
afla in colapsul in care se afla?
Nu cumva tu te-ai condus singura in punctul in care te afli
astazi? Fiecare alegere pe care ai luat-o a reprezentat de-a lungul vietii tale
o poarta de pavaj pe autostrada vieti tale. Adeseori acest sine superior iti
vorbeste, si poarta conversatii cu tine, insa cati dintre noi il auzim? Cati
dintre noi oprim zgomotele mintii pentru a incepe sa ascultam muzica inimii?
Poate ca vei spune ca ceea ce scriu este o blasfemie, dar sa fie
oare asa? Oare am inteles cum se cuvine cuvintele lui Dumnezeu? Oare nu cumva
faptul ca Dumnezeu spune ca a facut omul dupa chipul si asemanarea sa
reprezinta de fapt o metafora pentru a ne transmite ca suntem unul si acelasi
si ca experimentam suferinta tocmai pentru ca nu cautam unde trebuie?
In opinia mea umila si in perceptia mea, daca nu iubesti lumea,
daca nu iubesti oamenii, daca nu –l iubesti pe Dumnezeu atunci nu te iubesti pe
tine si vei avea mereu o senzatie de separare. Toti inteleptii si marile figuri
ale spiritualitatii au inteles ca iluminarea poate fi atinsa prin compasiune.
Mie acest lucru imi spune multe. Imi spune ca trebuie sa incepi sa iubesti
absolut tot ce este in jurul tau , sa traiesti intr-un loc al iubirii in locul
unui loc al fricilor, si ca directia corecta unde vei gasi raspunsuri la toate
intrebarile si problemele tale, este spre interior.
Nu vei putea niciodata sa traiesti absolut tot ce iti doresti
daca nu vei incepe sa traiesti dintr-un loc al iubirii, compasiunii si
recunostintei.
De ce toate cartile de dezvoltare personala iti spun sa iti
urmezi pasiunea? Pentru ca pasiunea este un mod prin care iubirea se exprima
prin tine. De ce spun toate cartile de spiritualitate ca trebuie sa traiesti cu
o atitudine de recunostinta, pentru ca atunci cand multumesti si cand esti
recunoscator pentru ceea ce traiesti, iubesti lumea care ti-a oferit toate
aceste lucruri. De ce ti se spune ca inainte sa iubesti pe altcineva ai nevoie
sa te iubesti pe tine insati? Pentru ca sentimentele pe care le vom avea pentru
oamenii din viata noastra vor reflecta intotdeauna sentimentele pe care le avem
pentru noi insine si invers. Cand te iubesti pe tine asa cum esti, iti vei iubi
si partenerul asa cum este, si vei trai in permanenta intr-un loc al iubirii .
De cate ori mergem la biserica sa cerem iertare pentru actiunile
noastre si ne intoarcem acasa tot cu acelasi sentiment de vinovatie? Oare avem
nevoie sa ne ierte Dumnezeu sau sa ne iertam noi insine pentru a putea iesi din
iadul din mintea noastra?
Se spune ca cei care fac pacate ajung in iad iar cei care fac
lucruri bune in rai. Nimic mai adevarat pentru ca iadul si raiul reprezinta
fericirea sau mizeria in care traiesti in mintea ta.
Atunci cand iubesti lumea si oamenii, atunci cand te iubesti pe
tine si inveti sa te bucuri de aceasta minune numita viata , un adevarat rai te
asteapta. Vei vedea frumusetea in tine, in oameni, in cladiri, in natura in
absolut tot ce te inconjoara si o vei vedea acolo doar pentru ca ea exista in
tine. Vezi de ce spun ca suntem un intreg si ca doar atunci cand ajungem la
aceasta constientizare, nu ne vom mai simti singuri si nefericiti?
Vezi de ce iti spun ca avem potential de creatori? Pentru ca
lumea arata asa cum te simti tu , intotdeauna. Ea este o reflectie a ta.
Gandeste-te cum ti-ai trai viata daca atunci cand ai intalni un om, te-ai gandi
ca el este o parte din tine si tu esti o parte din el, si ca impreuna sunteti
doua celule care trebuie sa fie in armonie pentru a servi unui intreg? Ce
minune ca dintre milioanele de celule, v-ati intalnit voi doua, si aveti ocazia
sa dansati impreuna pentru a incanta celelalte celule?
Eu cred ca Dumnezeu e in noi, pentru ca el reprezinta modelul
nostru, cel mai inalt sine al nostru, cea mai buna versiunea a noastra la care
aspiram toata viata. Cu totii ne dorim sa ajungem la Dumnezeu dupa ce murim
pentru ca acolo ne asteapta un regat , un regat unde nu exista durere si
suferinta ci doar fericire si armonie. Insa cati dintre noi traim intr-un loc
al iubirii?
Daca vrei sa ajungi in rai ceea ce trebuie sa faci este ca pe zi
ce trece sa devi un mai bun, iar pentru a crea in jurul nostru un rai, trebuie
ca fiecare dintre noi sa isi iubeasca reflectiile , ceilalalti oameni.
Imi vine in minte din nou un indemn biblic care ne spune:
‘’sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti’’ si imi trag
aceeasi concluzie: Nu poti sa te iubesti pe tine fara sa iubesti pe aproapele
tau si nu poti iubi aproapele tau daca nu te iubesti pe tine, pentru ca suntem
facuti din acelasi aluat, parte din acelasi intreg si impreuna suntem unul.
Eu cred ca Dumnezeu e in noi si El reprezinta acel sine al
nostru autentic inainte de pacatul primordial. In toate cartile de istorie si
religie ni se spune ca suntem supusi greselii, si intr-adevar suntem, insa in
acelasi timp putem fi supusi maretiei si putem evolua la statutul de creator al
lumii in care traim.
Eu cred ca daca iti doresti sa ai la picioare tot ceea ce iti
doresti, ai nevoie sa accesezi Dumnezeul din tine si acest lucru inseamna sa
devi din ce in ce mai bun, un om mai bun. Nu degeaba se spune ca cei buni si
drepti vor straluci in imparatia Tatalui Lor.
Doar cei care vor intelege ca iubirea si compasiunea sunt caile
prin care putem avea intr-adevar bogatiile lumii la picioare , vor ajunge sa
obtina tot ce isi doresc. Doar cei care inteleg ca daca o celula din intreg
este bolnava , intregul este afectat, vor ajunge sa traiasca implinirea
adevarata.
Iubirea poate salva omenirea si ea incepe cu tine. Iubirea poate
salva lumea si ne poate transforma pe toti in imparati.
Asadar care este oare scopul nostru in aceasta lume? Am sa o
spun simplu si la obiect. Tot ce avem de facut este sa evoluam, sa devenim din
ce in ce mai buni, sa ne dam seama ca legatura dintre toate lucrurile din lume
este iubirea, sa ne dam seama ca nu poti exista de unul singur si ca suntem
parti ale unui intreg, sa ne dam seama ca pentru a trai intr-o lume frumoasa,
pura, prospera fiecare dintre noi trebuie sa contribuim la asta. Tot ce avem de
facut este sa invatam sa ne dumnezeim, din ce in ce mai mult, sa devenim mai
buni, mai calzi, mai iubitori si atunci nu vom experimenta niciodata
sentimentul de lipsa si saracie.
Incepe-ti ziua cu cuvintele: te iubesc, te iert, multumesc!
Rosteste-le pentru tine in oglinda in primul rand si apoi pastreaza-le in minte
ori de cate ori intalnesti sau interactionezi cu o alta persoana.
Te iubesc, te iert, multumesc!
Te iubesc pentru ca esti o parte din mine si impreuna suntem un
intreg.
Te iert daca gresesti pentru ca inteleg ca la randul meu si eu
gresesc si imi doresc si merit sa fiu iertata. Te iert pentru ca te iubesc si
vreau sa tea jut sa gasesti si tu drumul iubirii.
Multumesc pentru ca mi-ai aratat cine sunt, mi-ai fost oglinda
si tot ce iubesc la tine imi dau seama ca iubesc la mine, si tot ce nu imi
place la tine , inseamna ca nu imi place la mine, si imi doresc sa ma accept.
Iti multumesc ca ma ajuti sa creem o lume mai buna , si iti multumesc pentru ca
te-am intalnit, pentru ca altfel nu as fi descoperit aceasta parte din mine.
Oare e corect sa spunem ca noi credem in Dumnezeu, atunci cand
nu credem in noi? Oare putem sa spunem ca-l iubim pe Dumnezeu daca nu ne iubim
pe noi?
Tu ce crezi?
Incepe sa te iubesti pe tine chiar acum:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu