Capacitatea de a iubi este apanajul unei inimi deschise, in
contextul unei minti disciplinate. Da, si asta se antreneaza, se exerseaza,
necesita constienta si transformare permanenta, pentru a depasi mereu limitele
din cap, care-ti pot arunca in fata scuza “eu atat si doar asa pot sa iubesc”.
In iubire nu ai nevoie de umbrela sau de scuturi, ele pot opri durerea sa
ajunga la tine, dar opresc si iubirea in acelasi timp, generand si mai multa
durere. In iubire, nu e ca si cand ai un stoc limitat si esti nevoit sa dau cu
portia, ca sa-ti ajunga toata viata. Legile iubirii sunt altele, nu tin de timp
si spatiu, nu e nimic ce poate fi contorizat si masurat. Iar iubirea, odata
simtita si daruita nu se poate anula pe sine, nu poate fi ceruta inapoi si nu
poate fi pretinsa. Iubirea nu tine nici macar de celalalt, ci de capacitatea ta
de a (te) iubi. Vei intalni multe oglinzi ale tale, pentru a te ajuta sa
intelegi asta si sa traiesti in si cu iubire. Noi credem ca iubirea poate fi
impartasita cuiva anume sau cu un numar limitat de oameni, intr-o viata. Dar
daca ne uitam cu atentie, partenerii nostri, oamenii din viata noastra, seamana
destul de mult si ating cam aceleasi “butoane” ale fiintei noastre. De cate
ori, la inceputul unei relatii noi, nu ai spus “de data asta e diferit, omul
acesta e diferit”, apoi, cu timpul, ai inceput sa vezi asemanarile cu cele
trecute? Poate ca schimbam contextul, schimbam oamenii, dar o facem pentru ca
avem nevoie de stimuli tot mai puternici pentru trezirea sufletului. Ne chemam
experientele care sa ne provoace sa ne privim, sa ne cunoastem, sa ne iubim, sa
ne deschidem spre cine suntem. Iubirea nu tine nici macar de conditii de viata
sau circumstante. Cata vreme suntem in viata, iubirea e cu noi, in noi. Nu
depinde de ceva exterior, sau de trecerea timpului. Orice om pe care-l cunosti,
chiar daca fizic pleaca departe la un moment dat, ramane in constiinta si
sufletul tau. Culmea, cu iubire, indiferent de povestile pe care ti le spui
despre el. Iubirea nu este selectiva. Si chiar de credem ca in unele relatii
iubim si in altele nu, adevarul este ca orice relatie am creat vreodata, orice
legatura cu oameni sau alte fiinte, are la baza iubirea, fundatia este iubirea…
barem un graunte acolo, orice forma i-am fi dat ulterior. Iubirea nu expira, nu
se sfarsestesi nici nu incepe undeva. Doar convingerile o aseaza in forme si
timp.
Pana si in durere se afla iubire. Ne chemam experiente ale
durerii, sufletul nostru le cheama.. din iubire. E o chemare la trezire, la
intrupare a iubirii. Si pentru asta, uneori e nevoie de durerea transformatoare
si deschizatoare a inimii. Dar aceste experiente sunt din iubire de… noi. Sunt
un strigat al fragmentelor sufletului care vin spre intregire. Iubirea nu tine
de cat de merituosi sunt ceilalti. Iubirea este ce si cine suntem. Ei nu sunt
in vreo competitie, pentru a castiga dreptul de a fi in inima noastra. Nu au
vreo reduta de castigat. Asta e doar subiect de tabloid si reviste glossy. Ei,
oamenii, sunt deja acolo. Noi toti suntem… in inima tuturor, de la inceput, de
dinainte de a scrie, citi si intelege asta. Iubirea pe care o primim nu trebuie
sa fie meritata. Nu e nevoie sa ne chinuim sa o castigam. Ar insemna ca nu o
avem deja, ca nu o suntem deja.. Iubirea nu poate fi analizata, nu are criterii
de evaluare si nu asteapta. Ea imbraca tot ce atinge. Iubirea nu e un ceva de
gasit, de recuperat, de castigat. Iubirea este cine suntem, unde suntem, in
tot. Nu e nevoie sa alergam spre ea, ci sa ne desprindem de ceea ce o acopera
si ne cufunda in uitare. Iubirea este Constienta de sine. E viata. Esti tu.
Sunt eu.
Nicoleta Svarlefus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu