Femeile detin cheia fericirii conjugale

Un mariaj fericit si indelungat depinde de cat de implinite si multumite se simt femeile in relatia cu partenerii. La aceasta concluzie au ajuns specialistii in domeniu. Dar ce le face pe femei fericite? Si cum pot barbatii sa-si cunoasca partenerele si sa le satisfaca nevoile? Din ideea de a-i ajuta pe barbati sa devina sotul pe care ele si-l doresc, s-a nascut acest ... curs practic.

Barbatii si femeile intra intr-o casnicie asteptandu-se la romantism si fiind prea putini pregatiti in a avea grija unul de celalalt. Barbatii nu au nici cea mai mica idee despre cum sa-si iubeasca sotiile astfel incat sa fie amandoi fericiti. Si, din nefericire, nici nu sunt dispusi sa-nvete. Risca mai degraba sa-si piarda partenera decat sa faca cel mai gest ca s-o recupereze. Ignoranta si indiferenta fata de sentimentele sotiei ii fac sa se creada sotii ideali. Au impresia ca daca dau un telefon o data pe zi si achita facturile, si-au indeplinit menirea de soti si se pot retrage nestanjeniti cu prietenii la bere. Nici macar nu-si dau seama cata suferinta lasa in urma. Iar ele sufera in tacere, le sorb parca de pe buze o vorba buna, ravnesc la o mangaiere. "Majoritatea partenerilor intra in relatie cu principiul "ce mi se ofera" si mai putin "ce pot eu sa-i ofer", construind mai degraba un contract comercial si mai putin o relatie emotionala pe baza de colaborare si in permanenta transformare. Acesta este motivul pentru care, refunzand sa evolueze fiecare si impreuna simultan, majoritatea cuplurilor noi ajunge prea repede la divort. Suntem setati, conform traditiei mostenite din generatie in generatie, sa rabdam, sa induram, sa asteptam si nicidecum sa intelegem, sa ascultam cu interes, sa comunicam sincer si sa daruim in consecinta, pur si simplu! Si le transmitem eronat prin comportament si copiilor, confirmand astfel ca "asa stau lucrurile intr-o casnicie"...", ne explica Eugenia Popovici, psihoterapeut Terapii Scurte Strategice. Diferentele de gen si casniciile nefericite Barbatii si femeile nu inteleg diferentele emotionale, mentale si fizice dintre cele doua sexe. Si daca nu fac ambii parteneri eforturi sa inteleaga aceste diferente, casnicia este supusa pierzaniei. Femeile tind sa fie mai personale decat barbatii. Sunt interesate de oameni si sentimente, de construirea de relatii, in timp ce barbatii sunt preocupati de lucrurile practice. Ele tind sa-si gasesca identitatea in relatiile apropiate, iar ei si-o dobandesc prin vocatie. O femeie este stimulata mai degraba prin atingere si cuvinte romantice, in timp ce un barbat este stimulat prin vaz, el nu prea face diferenta intre femeile de care se simte atras. Daca el nu are nevoie de pregatire pentru a face sex, ei ii trebuie chiar si ore sa se pregateasca emotional si mental. De aceea, o femeie care are resentimente fata de sot, primeste cu repulsie avansurile partenerului. Datorita sensibilitatii, ea acorda importanta mai mare sentimentelor si incearca sa construiasca o relatie care sa nu se bazeze doar pe sex. Vrea sa-i fie partenera, amanta, cea mai buna prietena. El nu da, defel, importanta acestor aspecte. "Diferentele de gen sunt fineturi ce difera de la cuplu la cuplu si sunt in continua metamorfozare. Asteptarile si presetarile sunt handicapurile ce limiteaza optiunile de fericire si multumire ale fiecaruia dintre cei doi parteneri. In plus, asteptarile ca celalalt sa se schimbe (neaparat in bine conform dorintei unuia) sunt nerealiste. Nimeni nu se transforma in altcineva de dragul partenerului doar pentru ca are o relatie apropiata cu acela. Sunt poate schimbari temporare, artificiale, masti inconstiente ce vor cadea la prima furtuna in relatie. Eforturile unuia dintre parteneri in scopul remodelarii celuilalt pot fi uriase pe parcursul timpului, dar epuizante fiindca rezistenta aceluia la schimbare demonstreaza, la un moment dat, ca timpul a fost folosit prost si fara rost... De obicei, femeile vor sa-l schimbe pe barbat intr-un sot mai adaptat nevoilor ei si ale copiilor, uitand ca rolurile se invata reciproc in relatie, unul de la altul si ca liantul nu este parteneriatul sau copiii, ci respectul si admiratia fata de partener si dorinta de a fi cu el si nu cu altcineva", completeaza psihoterapeutul Eugenia Popovici. Trei tipuri esentiale de a iubi Studiile arata ca aproape fiecare barbat intra in casnicie cu convingerea ca iubirea sa pentru partenera nu se va diminua. Dar aceleasi studii demonstreaza ca, in SUA, una din doua casnicii se termina cu un divort. Si asta pentru ca partenerii pornesc la drum crezand ca simpla pasiune si satisfactia sexuala le sunt de ajuns pentru a construi o viata de familie armonioasa si indelungata. Expertii au descoperit trei tipuri esentiale de a iubi: camaraderie, pasiune si iubire veritabila. Dar doar ultimul poate pune bazele unei relatii solide. Doar iubirea veritabila se poate dezvolta in viata unui om fara ajutorul sentimentelor afectuoase. Camaradenia este iubirea care se traduce prin "te plac". O placi pentru ca este frumoasa si desteapta, amuzanta, te simti bine cu ea si te face sa te simti fericit. O iubesti asa cum iubesti berea si serile cu baietii. Dar cand trasaturile pe care le-ai gasit atragatoare dispar si sentimentele tale se pierd in neant, incepi sa te intrebi ce ti-a placut la ea si sa cauti alta persoana, pe care sa o iubesti. Pasiunea sau iubirea-eros, cum o mai numesc specialistii, iti aprinde toate simturile, te "infometeaza" pur si simplu. Este o forma senzuala si fizica de iubire, care presupune o implicare fizica arzatoare. Dar daca pasiunea nu este insotita de iubire veritabila, se poate transforma foarte usor, cu timpul, in dezgust. Iubirea veritabila nu cauta foloase, doar daruieste neconditionat. Iar iubirea fara egoism este direct proportionala cu gradul de maturitate barbateasca. O iubire imatura se traduce prin gelozie, invidie, furie, frica sau sentiment de singuratate si provine din dorinta de a-i folosi pe ceilalti pentru fericirea personala. Mai mult decat atat, daca faci ceva pentru cineva, dar in felul tau, nu cum isi doreste el, nu dovedesti altceva decat imaturitate. In schimb, daca te preocupa nevoile partenerului si incerci prin diverse mijloace sa le implinesti, dai dovada de o iubire matura. Prin urmare, domnilor, invatati sa va iubiti sotiile cu maturitate! Descoperiti ce nevoi au si cautati mijloacele sa le multumiti. Si sa nu fiti descurajati daca, in prima faza, sotiile vor fi reticente si nu va vor recunoaste incercarile. Iubeste-ti sotia in felul ei! Exista asteptari ca barbatul sa construiasca relatia fericita si plina de iubire. Numai ca el trebuie educat. Trebuie sa descopere principiile iubirii veritabile si apoi sa doreasca sa le practice pana la naturalete. O relatie conjugala devine desavarsita prin efort sustinut din partea ambilor parteneri. Din pacate, scoala nu ne invata sa fim sot sau sotie. Daca femeia are inteligenta intuitiva si emotionala si stie ce este de facut pentru dobandirea fericirii conjugale, barbatul trebuie ajutat. Relatia in sine, care nu este altceva decat un proces continuu de adaptare la celalalt, vine si ea in sprijinul invataceilor. Dar cum va dati seama de nevoile partenerei? Femeia are nevoie sa se simta importanta in viata ta. Mai importanta decat prietenii, parintii, chiar si copiii, slujba sau hobby-urile; • Are nevoie sa se simta aparata si protejata; • Are nevoie sa-si imparta viata cu tine. Sa comunicati deschis. Sa decideti impreuna in ceea ce priveste casa, familia. Sa va petreceti impreuna timpul liber. Sa simta ca sunteti impreuna; • Trebuie sa stie ca poate primi consolare, atunci cand este stresata sau ranita; • Are nevoie de comunicare deschisa si de impartasirea emotiilor negative, fara sa o judeci sau sa-i ceri explicatii; • Are nevoie de gesturi tandre, in afara celor din momentele de intimitate sexuala. Sfat pentru sotii! Intelegeti ca sotii vostri nu va cunosc nevoile. Ajutati-i sa va afle neajunsurile emotionale. Dar nu intr-un mod critic, astfel si-ar putea pierde interesul! "Nu e usor, dar nici imposibil sa incerci sa asculti activ si sa intelegi ca celalalt are o stare proasta si vrea sa-ti spuna despre asta, asteptand nu sa-i dai lectii, ci sa empatizezi. Femeile vor sa gaseasca in partenerii lor un prieten, nu un critic si nici o statuie surda si muta. Ce compliment mai mare poate primi un barbat? Ce beneficiu mai mare poate avea un barbat prin aceste mici exercitii de empatie, decat o partenera fericita si dispusa sa imparta fericirea cu el? O sotie fericita in relatia ei de cuplu, va darui mult mai mult sotului pe masura ce trece timpul petrecut impreuna", crede Eugenia Popovici, psihoterapeut TSS. Psihoterapeutul Calatina Hetel completeaza: "Cuplul se articuleaza in timp, astfel incat uneori fiecare stie, pur si simplu, ce are de facut, pe aceeasi baza a egalitatii si respectului. Cred ca sunt la fel de nocive si lipsa "vorbitului", cat si "prea mult vorbit". Exista cupluri in care se dezbat atat de multe probleme si se vorbeste atat de mult incat pare ca si cele mai simple lucruri devin complicate. Dar exista si cupluri in care presupunerile si temerile duc la confuzie. Partenerii pur si simplu traiesc impreuna, dar nu se cunosc, pentru ca le este teama sa intrebe sau nu stiu cum sa o faca." Reteta fericirii conjugale Dr. James Dobson crede cu tarie ca atunci cand un sot isi iubeste sotia asa cum ea simte nevoia, femeia ii va raspunde fizic si emotional intr-o maniera pe care el nici nu si-a imaginat-o. Grija, atentia si dragostea lui o motiveaza pe ea sa faca mai mult pentru relatie, sa raspunde nevoilor sotului, sa se sacrifice pentru fericirea lui. In schimb, nefericirea femeii atrage si nefericirea barbatului. Mai mult, medicul Ed Wheat este de parere ca o femeie care nu se simte iubita de sotul ei este predispusa la indispozitii fizice. "Relatia dintre doi oameni este ca o pusculita... Atata vreme cat amandoi pun in fiecare zi in ea cate ceva bun, vor avea ce sa cheltuiasca in momentele cand problemele de viata pun relatia la incercare. Ceea ce pune in pusculita fiecare partener este, de fapt, ceva bun pentru celalalt, de dragul lui, din admiratie si respect pentru el, pentru nevoile lui, suport si sprijin in momentele de slabiciune. Doza zilnica de reciprocitate! Si pentru asta trebuie mai intai sa afle ceea ce simte, ceea ce-si doreste, ceea ce are nevoie celalalt de la el. Ceea ce oferim relatiei cu celalalt pe care il dorim, aceea vom avea", este de parere Eugenia Popovici. "In fiecare familie exista cineva care imprima ritmul, fie ca este unul de fericire, fie ca este un stil depresiv sau agresiv. Familia este o retea de legaturi in care sentimentele se transmit cu usurinta. De aceea, nu poti fi fericit sau vesel daca partenerul este nervos sau nefericit. Unii parteneri au capacitatea de a schimba starea de spirit a celuilalt, dar este dificil sa spui ca daca cineva este fericit, atunci si celalalt este fericit. Fiecare membru al cuplului este o individualitate. Putem sa ne schimbam starea de spirit in bine atunci cand, de exemplu, ajungem acasa pentru ca acolo ne simtim bine si in siguranta. Dar este eronat sa il investim pe partenerul nostru cu responsabilitatea fericirii noastre. Fiecare dintre noi suntem responsabili de sentimentele pe care le aducem in cuplu", puncteaza Catalina Hetel. Specialistii ne dezvalui din secretele unei relatii implinite: • sa gasesti permanent de cinci ori mai multe lucruri bune in partener decat cele neplacute; • sa discuti deschis emotiile negative, dar si pe cele pozitive generate atat de viata in doi, cat si din afara relatiei; • pastreaza cel putin un obiectiv personal (care sa nu fie schimbarea sau analizarea celuilalt) si unul comun, ca proiecte in derulare si sa acorde fiecare timp separat, dar si impreuna pentru implinirea lor; • sa faci zilnic, constant un lucru cat de mic pentru celalalt si relatia cu el; micile bucurii nasc mari progrese; • planuiti-va viitorul impreuna si impartiti responsabilitatile casei; • fiecare partener sa accepte ca toti facem greseli si ca ele uneori pot fi reparate; ca exista probleme si dificultati, dar ca ele pot fi rezolvate de comun acord; • folosirea umorului atat fata de sine, cat si inveselirea celuilalt in momentele lui de slabiciune si neputinta (oamenii care nu mai rad impreuna sunt deja pe calea catre iadul relational); • petreceti timpul impreuna si aratati ca aveti nevoie unul de celalalt; • comunicare autentica, sincera si deschisa pe principiul "eu ma simt..., eu nu pot..., eu imi doresc..., eu am nevoie..." si "noi putem..., noi suntem..., noi vom..." fara amanare, fara evitare, fara asteptari supradimensionate sau imposibile; • respectarea celuilalt cu diferentele lui, acceptarea faptului ca acele diferente au fost, initial, motive de admiratie si atractie si nu ele sunt, de fapt, problema. "Ideea de compromis face parte de multe ori din ideea de a fi impreuna cu cineva. Nu poti fi alaturi de cineva fara sa "lasi de la tine" din cand in cand. Important este ca balanta sa fie echilibrata. Daca doar unul dintre parteneri, fie el femeie sau barbat face compromisuri pentru ca relatia sa mearga bine, atunci se creeaza un dezechilibru care duce la aparitia frustrarii si a neimplinirii personale. Este bine sa facem diferenta intre compromis si sacrificiu. Compromisurile sunt normale uneori, dar sacrificiile merita discutate. O femeie, de exemplu, poate renunta la o slujba solicitanta pentru a fi alaturi de familie si sa accepte o slujba care ii ofera mai mult timp liber. Acesta ar fi poate un compromis. Dar daca ceri unei femei care a visat sa fie intr-un anumit fel, sa renunte la ce si-a dorit pentru a fi alaturi de familie, atunci apare ideea de sacrificiu personal si intrebarea de ce oare este nevoie de asta? De multe ori, in relatie apare conditionarea "daca faci asta nu te mai iubesc" sau "fa asta ca sa te iubesc". Este un drum eronat al manipularii", conchide Catalina Hetel. Cum recunoastem cuplurile fericite Nu exista viata de cuplu fara situatii conflictuale sau greseli din partea ambilor parteneri. Important este ca ei sa comunice deschis orice problema aparuta si sa aiba dorinta de a salva relatia, din dragoste si respect pentru partener. Comunicarea si o prietenie puternica vor face minuni. Chiar daca femeile se nasc invatate si barbatii trebuie educati, ambii sunt, in egala masura, raspunzatori pentru un mariaj reusit. "De regula, un cuplu fericit se recunoaste dupa felul cum se inteleg din priviri, dupa obiectivele atinse in timp impreuna si separat si dupa gradul de echilibru emotional si comportamental al copiilor lor. Cele mai fericite cupluri vorbesc despre timpul petrecut impreuna comunicand autentic, impartasindu-si constant emotiile cu intelegere si empatie, gasind impreuna cai de solutionare a problemelor inerente vietii in doi, trei, patru si despre umorul pe care fiecare dintre ei l-a adus in relatie. "Hazul de necaz" sau, pur si simplu, zambetul pe care l-au pus pe chipul celuilalt cand situatiile erau incordate", ne dezvaluie psihoterapeutul Eugenia Popovici.

de Cosmina Ionita

http://www.qbebe.ro