Am stat in casnicia nepotrivita timp de 11 ani...

Nu aveam niciun motiv sa fiu nefericita sau singura. Insa eram. Aveam dragoste unul pentru altul, insa nu am fost niciodata iubiti. Nu ne cuibaream unul la pieptul celuilalt, nu ne mangaiam si nu ne pierdeam timpul impreuna. Nu ne trezeam imbratisandu-ne si rareori aveam conversatii profunde, pline de inteles. Cititi experienta de viata, dragoste si casnicie a lui Sharon Pope, o experienta care, poate, nu este straina multora dintre noi...

Sharon Pope este life coach, autor, speaker si gazda radio, consiliind diverse persoane pentru a putea avea vietile pe care si le doresc si a le trai in abundenta, dragoste si libertate. Intr-un confesiune publicate pe mindbodygreen.com, Sharon isi descrie propria experienta de viata, descriind drumul dureros pe care l-a parcurs pentru a-si gasi astazi fericirea, pasiunea si implinirea in dragoste.

Am stat in casnicia nepotrivita timp de 11 ani...

via www.mindbodygreen.com; by Sharon Pope

Aveam un sot bun si frumos. Locuiam intr-o casa cu patru dormitoare si intr-o comunitate selecta. Aveam masini bune, ne luam vacante si aveam un cerc larg de prieteni si familii iubitoare. Aveam un job bun intr-o multinationala si castigam bine. Aveam un caine si niciun copil.

Nu aveam niciun motiv sa fiu nefericita sau singura. Insa eram.

Mi-am intalnit sotul cand mi-am finalizat studiile, la 24 de ani. Stiam ca nu m-ar minti, nu m-ar insela, nu m-ar parasi asa cum au facut fostii mei prieteni. Insa ceea ce nu stiam atunci era faptul ca exista foarte putina pasiune atunci cand optezi pentru siguranta.

Sotul meu si cu mine aveam dragoste unul pentru altul, insa nu am fost niciodata iubiti. Nu ne cuibaream unul la pieptul celuilalt, nu ne mangaiam si nu ne pierdeam timpul impreuna. Nu ne trezeam unul in bratele celuilalt si rareori aveam conversatii profunde, pline de inteles. Nu imi pretindea sa impartasesc cu el prea mult din sufletul meu asa ca puteam sa stau ascunsa si in siguranta, insa nu neaparat indragostita.

Am devenit exceptionala in a-i face pe cei din jurul meu sa creada ca aveam totul impreuna. Aveam toate lucrurile pe care se presupunea ca trebuie sa le am. Faceam toate lucrurile pe care se presupunea ca trebuie sa le fac. Nimeni nu stia cat de singura eram – nici prietenii mei, nici familia mea, nici sotul meu – si ascuzand acest lucru a devenit extenuant.

Dupa 11 ani de casnicie, m-am despartit de sotul meu si am continuat sa incerc sa fug de singuratate. Nu fugeam de barbatul cu care m-am maritat, fugeam de viata pe care eu am creat-o, din care el era doar o parte inocenta. Am simtit deopotriva un sentiment de vina coplesitor, dar si un incredibil sentiment de libertate.

Apoi am inceput sa ma joc cu focul. L-am cunoscut pe Michael prin intermediul unor prieteni comuni. Era inalt, cu umerii lati, foarte musculos si al naibii de atragator. Nu a durat mult pana cand s-a stabilit o conexiune intre noi si ne-am lasat prinsi de sentimentele si emotiile noastre intense, indragostindu-ne rapid unul de celalalt.

I-am dat inima mea, mintea mea si sufletul meu. Am iesit in sfarsit din spatele acelui zid si i-am permis cuiva sa ma vada cu adevarat – cu toata bucuria si toata durerea mea, cu toata dragostea mea si toate temerile mele. Nu am mai lasat niciodata pe nimeni sa ajunga atat de departe in inima mea.

Insa a ma juca cu focul este o activitate previzibila si, nu surprinzator, m-am fript. Curand dupa ce mi-a spus ca ma iubeste, Michael a inceput sa se retraga din relatia noastra, sa se intalneasca si cu alte femei si sa ma faca sa ma simt brusc neimportanta.

Michael a trezit in mine sentimente pe care nu le-am avut pana atunci. Era ingrozita ca fara el nu o sa le mai simt niciodata din nou. Imi era frica sa ma intorc la acea experienta amortita pe care o simteam cand eram casatorita. Inima imi era franta si am cazut intr-o depresie adanca. Am pierdut in greutate si in lunile urmatoare am avut multe nopti fara de somn, varsand mai multe lacrimi decat am facut-o vreodata in toata viata mea.

Aceste experiente au fost de departe cea mai dificila perioada a vietii mele, insa au fost totodata catalizatorul pentru cea mai profunda schimbare si evolutie din viata mea. In sfarsit, am incetat sa mai fug si sa ma ascund si mi-am petrecut urmatorii doi ani cercetandu-mi sufletul si raspunzand unor intrebari dificile.

De indata ce am inceput sa pretuiesc dragostea pe care o aveam de oferit, m-am oprit din a o darui cu atata lejeritate. De indata ce am inceput sa ma tratez pe mine si inima mea cu tandretea si respectul pe care le meritam, altii au inceput sa faca la fel. Si doar atunci am putut sa am o relatie sanatoasa si autentica – nu m-am mai ascuns.

Acum sunt maritata cu dragostea vietii mele, campionul meu, stanca mea, Derrick, care este in egala masura pace si pasiune. Ma face sa fiu cea mai buna versiune a mea. Si stiu de asemenea ce inseamna sa infloresti – nu doar facand in ciuda unei despartirii, ci ca un rezultat a ceea ce am invatat din ea.

Am descoperit ca doar atunci cand gasim dragostea in interiorul nostru, prin noi insine si pentru noi insine, suntem capabili sa atragem mai multa dragoste adevarata in vietile noastre.

·         Am invatat ca altii ne trateaza asa cum ne tratam noi insine.

·         Am invatat ca oricine a fost in viata mea a fost acolo pentru a ma invata ceva (asa cum probabil am facut-o si eu pentru ei)

·         Am invatat ca a ne risca inimile pentru dragoste merita… chiar si atunci cand doare.

Dizolvarea primei mele casnicii si relatiile care i-au urmat au fost catalizatori pentru cea mai profunda perioada de evolutie din viata mea. A trebuit sa fiu franta ca sa las jos zidul acela din jurul meu si sa-mi permit mie insami sa fiu vazuta, cu imperfectiuni si tot.

SURSA: www.mindbodygreen.com