1 – Felul în
care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne vedem pe noi
înșine. Dacă El trezește în mintea noastră mai cu seamă frică și vinovăție,
înseamnă că înlăuntrul nostru mustesc prea multă frică și vinovăție. Dacă îl
vedem pe Dumnezeu plin de iubire și îndurare, așa suntem și noi.
2 – Calea către
Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ți din inima cel dintâi
sfetnic! Nu din cuget. Întâmpină, înfruntă și în cele din urmă biruiește-ți
propriul nafs (suflet) cu inima. Cunoașterea de sine te va călăuzi către
cunoașterea lui Allah.
3 – Fiecare
cititor înțelege Coranul în chip diferit, după adâncimea pătrunderii sale. Sunt
patru chipuri de pătrundere. Primul e înțelesul din afară, cu care se mulțumesc
cei mai mulți oameni. Apoi urmează Batini – înțelesul dinlăuntru. Al treilea
este înțelesul dinlăuntrul lăuntrului. Iar al patrulea e atât de adânc, încât
nu poate fi pus în cuvinte și de aceea e sortit să rămână de nezugrăvit.
4 – Poți să-l
cercetezi pe Allah în orice lucru și orice ființă din lume, pentru că Dumnezeu
nu e închis într-o moschee, într-o sinagogă sau într-o biserică. Dar dacă
simți încă nevoia să afli lămurit unde sălășluiește, nu e decât un loc în care
poți să-L cauți: în inima unui iubitor adevărat. (Nu e nimeni care să fi trăit
după ce L-a văzut, așa cum nu e nimeni care să fi murit după ce L-a văzut.
Oricine Îl află rămâne cu El de-a pururi)
5 – Mintea și
iubirea sunt făcute din altfel de plămadă. Mintea leagă oamenii cu noduri și nu
se primejduiește întru nimic, pe când iubirea dezleagă orice încurcături și se
primejduiește întru totul. Mintea e mereu prevăzătoare și te povățuiește:
„Ferește-te de prea multă înflăcărare!” pe când iubirea spune: „O, fii
fără grijă! Aruncă-te cu capul înainte!”. Mintea nu se sfărâmă ușor, pe când
iubirea se poate lesne preface într-un morman de dărâmături. Însă comorile sunt
ascunse printre ruine. O inimă frântă ascunde comori.
6 – Cele mai multe
necazuri de pe lume sunt pricinuite de greșeli de limbă sau simple
neînțelegeri. Nu lua niciodată vorbele de bune. Când pășești pe tărâmul
iubirii, așa cum știm, limba devine învechită. Ceea ce nu poate fi spus în
cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.
7 – Însingurarea
și singurătatea sunt două lucruri deosebite. Când ești însingurat, e lesne să
te amăgești singur că te afli pe calea cea dreaptă. Singurătatea e mai bună
pentru noi, înseamnă să fii singur fără să te simți însingurat. Dar până la
urmă cel mai bine e să găsești o ființă omenească, o ființă care va fi oglinda
ta. Ține minte, numai în inima acestei ființe te poți vedea cu-adevărat pe tine
și existența lui Allah înlăuntrul tău.
8 – Orice ți s-ar
întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși
pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Allah
va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii
recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce
i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.
9 – Răbdarea nu
înseamnă să înduri smerit, ci să ai vederea îndeajuns de ascuțită ca să te
încrezi în dezlegarea din urmă a unei întâmplări. Ce înseamnă răbdarea?
Înseamnă să te uiți în ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să
vezi revărsatul de ziuă. Nerăbdarea înseamnă să ai vederea atât de slabă, încât
să nu fii în stare să zărești dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Allah nu-și pierd
niciodată răbdarea, fiindcă știu că e nevoie de timp pentru ca secera să se
preschimbe în lună plină.
10 – Soare-răsare,
soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriîncotro
te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una
lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume,
cât e de întinsă, și dincolo de ea.
11 – Moașa știe că
atunci când nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisă și mama nu
poate da naștere. La fel, pentru ca un nou Eu să se nască, e nevoie de
greutăți. Așa cum lutul trebuie să treacă prin văpaie ca să ajungă mai trainic,
Iubirea nu poate fi desăvârșită decât prin durere.
12 – Căutarea Iubirii
te schimbă. Nu e niciun căutător printre cei care pornesc în căutarea Iubirii
care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea
Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.
13 – Sunt mai
mulți îndrumători mincinoși și învățători falși pe lumea asta decât puzderia de
stele din cerul pe care îl vedem. Nu încurca oamenii care umblă numai după
putere și care se iubesc numai pe ei cu adevărații îndrumători. Un îndrumător
spiritual adevărat nu îți atrage luarea-aminte asupra lui sau ei și nu așteaptă
supunere deplină sau prețuire nețărmuită din partea ta, ci te ajută în schimb
să-ți cercetezi și să-ți prețuiești eul lăuntric. Adevărații îndrumători sunt
străvezii precum sticla, căci ei lasă Lumina lui Allah să treacă prin ei.
14 – Încearcă să
nu te împotrivești prefacerilor care se abat asupra ta. Lasă în loc viața să
curgă prin tine. Și nu te îngrijora că traiul ți-e întors pe dos. De unde știi
că fața cu care te-ai obișnuit e mai bună decât cea care-o să vină?
15 – Allah e
adâncit în desăvârșirea lucrării tale, pe dinafară și pe dinăuntru. E adâncit
în întregime în împlinirea ta. Fiecare făptură omenească e o lucrare în
desfășurare, care se apropie încet, dar nestrămutat, de desăvârșire. Fiecare
dintre noi este o lucrare meșteșugită ce deopotrivă așteaptă și se zbate să fie
desăvârșită. Allah se îngrijește de fiecare dintre noi în parte fiindcă
omenirea e un meșteșug migălos de scriere frumoasă și iscusită, în care orice
punct e la fel de însemnat pentru întreg.
16 – E lesne să
iubești un Dumnezeu desăvârșit, fără pată și fără greșeală cum este El. Ce e
mult mai anevoios este să-ți iubești semenii cu metehnele și cusururile lor. Nu
există înțelepciune fără iubire. Până când nu învățăm să iubim zidirea lui
Allah, nu putem nici să-L iubim, nici să-L cunoaștem cu adevărat.
17 – Adevărata
murdărie este cea lăuntrică. Cealaltă se spală. Un singur soi de murdărie nu
poate fi spălat cu apă limpede, iar aceea e urma urii și a patimii care-ți
întinează sufletul. Poți să-ți cureți trupul prin înfrânare și postit, dar
numai iubirea îți va curăța inima.
18 – Lumea
întreagă e cuprinsă într-o singură ființă omenească – tu. Tot ce vezi în jur,
până și lucrurile care nu-ți plac, până și oamenii pe care îi disprețuiești sau
îi urăști, se află înlăuntrul tău în diferite măsuri. Prin urmare, nici pe
Șeitan nu-l căuta în afara ta. Diavolul nu e o putere neobișnuită ce lovește
din afară. E o voce obișnuită dinlăuntru. Dacă ajungi să te cunoști pe deplin,
înfruntând cinstit și hotărât atât fața ta întunecată cât și fața ta
luminoasă, vei ajunge la cel mai înalt chip de știință. Când cineva se cunoaște
pe sine, îl cunoaște pe Dumnezeu.
19 – Dacă vrei să
schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai
întâi felul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe
deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul
acesta, fii însă recunoscător pentru fiecare ghimpe pe care ceilalți ți l-au
aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.
20 – Nu te îngriji
încotro te va purta drumul. Ia aminte la pasul dintâi. Asta e partea cea mai
grea și de ea ești răspunzător. Odată ce faci pasul dintâi, lasă totul să-și
urmeze cursul firesc și restul o să vină de la sine. Nu te lăsa dus de curgere.
Fii tu însuți curgerea.
21 – Toți am fost
zidiți după asemănarea Lui, și totuși fiecare dintre noi a fost zidit deosebit
și fără pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată
la fel. Dacă Allah ar fi vrut ca toți oamenii să fie asemenea, i-ar fi făcut
astfel. Prin urmare, a nu ține seama de deosebiri și a le vârî oamenilor altora
în cap gândurile tale cu de-a sila e totuna cu a nu ține seama de rânduiala
sfântă a lui Allah.
22 – Când un
iubitor adevărat de Dumnezeu intră într-o cârciumă, cârciuma devine odaia lui
de rugăciune, dar când un băutor de vin intră în aceeași odaie, aceasta devine
cârciuma lui. În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfățișarea
noastră. Sufiții nu-i judecă pe ceilalți oameni după cum arată sau după cine
sunt. Când se uită la cineva, un sufit își ține amândoi ochii închiși și
deschide un al treilea ochi – ochiul care vede tărâmul lăuntric.
23 – Viața e un
împrumut trecător, iar lumea asta nu e decât o copie grosolană a Lumii
Adevărate. Numai copiii noștri ar lua o jucărie drept lucrul adevărat. Și
totuși ființele omenești fie se îndrăgostesc de jucărie, fie o strică fără
nicio cuviință și o azvârl cât colo. În viața asta, ferește-te să te înclini în
vreo parte, căci îți vei zdruncina echilibrul lăuntric. Sufiții nu se înclină
în nicio parte. Un sufit rămâne întotdeauna liniștit și cumpătat.
24 – Făptura
omenească are un loc nepereche în zidirea lui Allah. „Și am suflat în el Duhul
Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fără deosebire, e hărăzit să fie
trimisul lui Allah pe pământ. Întreabă-te singur: cât de des te porți ca
un trimis, dacă o faci vreodata? Ține minte, cade în sarcina fiecăruia dintre
noi să descoperim duhul sfânt dinlăuntrul nostru și să trăim după îndrumarea
lui.
25 – Iadul e în
acum și aici. La fel și raiul. Încetează să-ți mai faci griji din pricina
iadului și să visezi la rai, căci sunt amândouă cuprinse chiar înlăuntrul
clipei de acum. De fiecare dată când ne îndrăgostim, ne înălțăm în rai. De
fiecare dată când urâm, pizmuim sau ne înfruntăm cu cineva, ne rostogolim drept
în flăcările iadului.
26 – Lumea e o
singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de
povești. Fie că ne dăm seama ori nu, suntem prinși cu toții într-o discuție
tăcută. Nu face rău. Arată-te milostiv. Și nu bârfi pe nimeni pe la spate –
nici măcar o vorbă părelnic nevinovată! Vorbele care ne ies din gură nu pier,
ci sunt păstrate veșnic în întinderea necuprinsă a lumii și se vor întoarce la
noi la vremea cuvenită. Durerea unui singur om ne va răni pe toți. Bucuria unui
singur om îi va face pe toți să zâmbească.
27 – Lumea asta e
ca un munte înzăpezit care îți face vorbele să răsune îndelung. Orice spui, bun
sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine. Prin urmare, dacă cineva
nutrește gânduri urâte despre tine, să spui vorbe la fel de urâte despre el nu
va face decât să înrăutățească lucrurile. Vei fi prins într-un cerc de
rea-voință fără ieșire. În loc să faci asta, patruzeci de zile și nopți spune
și gândește numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la
capătul celor patruzeci de zile, pentru că tu vei fi altfel pe dinăuntru.
28
– Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amăgire. Lumea nu se mișcă în timp ca și
când ar fi o linie dreaptă, înaintând de la trecut la viitor. În schimb, timpul
se mișcă prin și înlăuntrul nostru în cercuri nesfârșite. Veșnicia nu e un timp
nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică,
scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.
29 – Soarta nu
înseamnă că viața ta a fost hotărâtă clar dinainte. De aceea, să lași totul în
seama sorții și să nu-ți aduci cu sârguință prinosul la muzica lumii e un semn
de neștiință deplină. Muzica lumii e atotpătrunzătoare și e alcătuită din
patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care îți cânți melodia. Nu
poți să schimbi lăuta, însă cât de bine cânți ține numai de tine.
30 – Adevăratul
sufit este astfel, încât chiar și atunci când e învinuit pe nedrept, atacat și
osândit din toate părțile, îndură cu răbdare, fără să rostească măcar o singură
vorbă urâtă despre ponegritorii lui. Un sufit nu împarte niciodată vina. Cum
pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar „alții” când nu există mai întâi
un „eu”?
31 – Dacă vrei
să-ți întărești credința, trebuie să-ți înmoi inima. Pentru ca să-ți fie
credința tare ca piatra, inima trebuie să-ți fie moale ca pana. Prin boală,
nenorocire, pierdere sau frică, într-un fel sau altul, suntem cu toții puși
față în față cu întâmplări care ne învață să fim mai puțin haini și cârtitori
și mai miloși și mărinimoși. Însă unii dintre noi izbutesc să învețe lecția și
să devină mai blânzi, pe când alții sfârșesc prin a deveni și mai cruzi ca
înainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevăr este aceea de-a ne lărgi inima
astfel încât să cuprindă întreaga omenire și să aibă încă loc pentru iubire.
32 – Nimic n-ar
trebui să stea între tine și Dumnezeu. Nici imamii, nici preoții, nici
rabinii sau oricare alți păzitori ai cârmuirii spirituale și religioase. Crede
în lucrurile pe care le prețuiești și în legile tale, dar nu le înstăpâni peste
alții. Dacă frângi întruna inimile oamenilor, oricare îndatorire religioasă pe
care o îndeplinești nu slujește la nimic. Ține-te departe de toate soiurile de
idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea. Allah și numai Allah să fie singurul
tău îndrumător. Află Adevărul, dar ai grijă să nu-ți faci un idol din
adevărurile tale.
33 – Când toți cei
din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase
totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei.
Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numărul zero. Nu suntem cu
nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea
dinăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim,
ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.
34 – Supunerea nu
înseamnă să fii slab sau nepăsător. Nu duce nici la predestinare, nici la
renunțare. Tocmai dimpotrivă. Adevărata putere stă în supunere – o putere ce
vine dinlăuntru. Cei ce se supun naturii vieții vor trăi într-o liniște și pace
netulburate chiar și atunci când întreaga lume largă trece prin tulburare după
tulburare.
35 – În lumea
asta, nu asemănările și nici netezimile nu ne împing înainte, ci contrariile
puternice. Toate contrariile din lume se află și înlăuntrul fiecăruia dintre
noi. De aceea credinciosul trebuie să întâlnească necredinciosul care
sălășluiește în el. Iar necredinciosul ar trebui să ajungă să-l cunoască pe
credinciosul tăcut dinlăuntrul lui. Până în ziua în care ajungi la starea de
Insan-i Kamil, făptura omenească desăvârșită, credința e un fapt treptat și
unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredința.
36 – Lumea asta e
clădită pe temeiul înrâuririi. Niciun strop de bunătate sau grăunte de răutate
nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nu-ți fie frică de uneltiri, înșelăciuni
ori șiretlicuri din partea altor oameni. Dacă cineva întinde o capcană, la fel
face și Dumnezeu, ține minte. El e cel mai mare urzitor. Nici macar o frunză nu
se mișcă fără știrea lui Allah. Crede sincer și deplin lucrul ăsta. Orice face
Dumnezeu, face minunat.
37 – Dumnezeu e un
ceasornicar migălos. Ordinea Lui e atât de precisă, încât orice lucru de pe
pământ se întâmplă la timpul lui. Nicio clipă mai târziu, nicio clipă mai
devreme. Și pentru fiecare, fără vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru
fiecare există un timp când să iubească și un timp când să moară.
38 – Nu e
niciodată prea târziu să te întrebi: „Sunt pregătit să schimb viața pe care o
trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?” . Dacă fie și o singură zi
din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare
clipă și cu fiecare nouă suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar.
Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.
39
– Pe când părțile mereu se schimbă, întregul rămâne mereu același. Pentru orice
hoț care pleacă din lumea asta, se naște unul nou. Iar orice ins cinstit care
moare e înlocuit de unul nou. Prin urmare, nu numai că nimic nu rămâne la fel,
ci de asemenea nimic nu se schimbă vreodată cu adevărat. (Religia
noastră e religia iubirii. Și suntem cu toți legați într-un lanț al inimilor.
Dacă și când se rupe o verigă, se adaugă alta în alt loc. Pentru fiecare Shams
din Tabriz care s-a stins, se va ivi un altul, într-un alt veac, sub un alt
nume. Numele se schimbă, vin și se duc, însa esența rămâne întotdeauna aceeași)
40 – O viață fără
iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să
cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană ori
apuseană... Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici
numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu. Iubirea e apa vieții. Iar
cel ce iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește
apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu