Indragostirea ne deschide ochii pentru
tot ce este frumos in jurul nostru. In aceasta stare ajungem sa vedem drept
frumoase si lucruri care, in alta ordine de idei, nu sunt atat de frumoase.
Chiar daca a fi indragostit este un lucru bun, el nu este cel mai bun lucru.
Pentru aceasta, nu ne putem astepta ca indragostirea sa aiba vesnic aceeasi
intensitate, nici chiar sa dureze toata viata, caci sentimentele fluctueaza in
mod continuu.
Foarte important de inteles este faptul ca atunci cand incetezi sa fii indragostit, nu inseamna ca incetezi sa iubesti. Indragostirea este numai inceputul, iar nu calea in sine; este numai scanteia care aprinde motorul, nu si combustibilul de care acesta are nevoie. Casatoria si familia nu functioneaza cu starea de "indragostire", ci cu dragostea matura dintre cei doi soti.
Indragostirea: un inceput, nu o cale !
Selectie alcatuita din mai multe cuvinte ale lui C.S. Lewis. "Cea ce noi numim "a fi indragostit" este o stare inaltatoare si, in multe privinte, buna pentru noi. Ne ajuta sa devenim generosi si curajosi, ne deschide ochii nu numai pentru frumusetea persoanei iubite, ci pentru tot ce este frumos, si subordoneaza (mai ales la inceput) sexualitatea noastra pur animalica; in sensul acesta, dragostea este marea biruitoare a poftei. Nici un om in toate mintile nu va tagadui ca a fi indragostit este o stare mult mai buna decat senzualitatea de rand sau decat egocentrismul rece."
"Cel mai periculos lucru pe care-l putem face este sa luam unul dintre impulsurile naturii noastre si sa facem din el lucrul pe care sa-l urmarim cu orice pret. A fi indragostit este un lucru bun, dar nu este cel mai bun lucru. Exista multe lucruri mai prejos de el, dar exista multe lucruri mai presus de el. Nu poti sa faci din el o baza pentru toata viata. Este un sentiment nobil, dar este, cu toate acestea, doar un sentiment. Nu ne putem astepta ca vreun sentiment sa aiba vesnic intensitate maxima si nici macar nu ne putem astepta sa dureze. Cunoasterea poate dura, principiile pot dura, obiceiurile pot dura; dar sentimentele fluctueaza. Si, de fapt, orice ar spune oameni, starea de "indragostire", de obicei, nu dureaza mult."
"Daca expresia cu care se incheie povestile, "Si au trait impreuna, fericiti, toata viata", este luata in sensul: "In urmatorii cincizeci de ani ei au simtit aceeasi dragoste ca si in ziua cand s-au casatorit", atunci afirmatia spune ceva ce probabil nu a fost adevarat niciodata si ceva ce nici nu poate fi adevarat. Cine ar putea suporta sa traiasca in starea aceea de exaltare macar cinci ani? Ce s-ar intampla cu slujba ta, cu pofta ta de mancare, cu somnul tau, cu prieteniile tale? Desigur, cand incetezi sa fii "indragostit", nu inseamna ca incetezi sa iubesti."
"Dragostea, spre deosebire de "a fi indragostit", nu este doar un sentiment. Este o unitate profunda, mentinuta prin vointa si intarita in mod deliberat prin obicei; intarita - in familiile crestine - prin harul pe care amandoi partenerii il cer si il primesc de la Dumnezeu. Ei pot avea aceasta dragoste unul pentru altul chiar si atunci cand nu le place unul de celalalt, la fel cum te iubesti pe tine insuti chiar si atunci cand nu iti place de tine. Ei pot pastra aceasta dragoste chiar si atunci cand, daca si-ar permite, le-ar fi mai usor sa se "indragosteasca" de altcineva. Faptul ca au fost "indragostiti" i-a determinat mai intai sa-si promita fidelitate: aceasta dragoste mai potolita le permite sa-si respecte promisiunea. Masinaria familei functioneaza tocmai cu aceasta dragoste: "indragostirea" a fost explozia care a pornit motorul."
"Aveti grija sa judecati prin prisma a ceea ce cunoasteti din experienta proprie si din observarea vietii prietenilor vostri, iar nu pe baza ideilor pe care le-ati capatat din romane si din filme. Lucrul acesta nu este asa de simplu cum cred unii. Experienta noastra este colorata de romane, piese de teatru si filme, si este nevoie de rabdare si de pricepere ca sa separi lucrurile pe care le-ai invatat cu adevarat din experienta vietii."
Un diavol batran, sfatuindu-si ucenicul, zice: "Ne-am ajutat mult de productiile poetilor si ale romancierilor, care i-au convins pe oameni ca acea experienta curioasa si in genere de scurta durata, pe care ei o numesc "dragoste", este singura ratiune respectabila a casatoriei; ca acest avant initial poate si trebuie sa se perpetueze de-a lungul mariajului; si ca acel mariaj care pierde emotia pe drum devine nul si neavenit".
Foarte important de inteles este faptul ca atunci cand incetezi sa fii indragostit, nu inseamna ca incetezi sa iubesti. Indragostirea este numai inceputul, iar nu calea in sine; este numai scanteia care aprinde motorul, nu si combustibilul de care acesta are nevoie. Casatoria si familia nu functioneaza cu starea de "indragostire", ci cu dragostea matura dintre cei doi soti.
Indragostirea: un inceput, nu o cale !
Selectie alcatuita din mai multe cuvinte ale lui C.S. Lewis. "Cea ce noi numim "a fi indragostit" este o stare inaltatoare si, in multe privinte, buna pentru noi. Ne ajuta sa devenim generosi si curajosi, ne deschide ochii nu numai pentru frumusetea persoanei iubite, ci pentru tot ce este frumos, si subordoneaza (mai ales la inceput) sexualitatea noastra pur animalica; in sensul acesta, dragostea este marea biruitoare a poftei. Nici un om in toate mintile nu va tagadui ca a fi indragostit este o stare mult mai buna decat senzualitatea de rand sau decat egocentrismul rece."
"Cel mai periculos lucru pe care-l putem face este sa luam unul dintre impulsurile naturii noastre si sa facem din el lucrul pe care sa-l urmarim cu orice pret. A fi indragostit este un lucru bun, dar nu este cel mai bun lucru. Exista multe lucruri mai prejos de el, dar exista multe lucruri mai presus de el. Nu poti sa faci din el o baza pentru toata viata. Este un sentiment nobil, dar este, cu toate acestea, doar un sentiment. Nu ne putem astepta ca vreun sentiment sa aiba vesnic intensitate maxima si nici macar nu ne putem astepta sa dureze. Cunoasterea poate dura, principiile pot dura, obiceiurile pot dura; dar sentimentele fluctueaza. Si, de fapt, orice ar spune oameni, starea de "indragostire", de obicei, nu dureaza mult."
"Daca expresia cu care se incheie povestile, "Si au trait impreuna, fericiti, toata viata", este luata in sensul: "In urmatorii cincizeci de ani ei au simtit aceeasi dragoste ca si in ziua cand s-au casatorit", atunci afirmatia spune ceva ce probabil nu a fost adevarat niciodata si ceva ce nici nu poate fi adevarat. Cine ar putea suporta sa traiasca in starea aceea de exaltare macar cinci ani? Ce s-ar intampla cu slujba ta, cu pofta ta de mancare, cu somnul tau, cu prieteniile tale? Desigur, cand incetezi sa fii "indragostit", nu inseamna ca incetezi sa iubesti."
"Dragostea, spre deosebire de "a fi indragostit", nu este doar un sentiment. Este o unitate profunda, mentinuta prin vointa si intarita in mod deliberat prin obicei; intarita - in familiile crestine - prin harul pe care amandoi partenerii il cer si il primesc de la Dumnezeu. Ei pot avea aceasta dragoste unul pentru altul chiar si atunci cand nu le place unul de celalalt, la fel cum te iubesti pe tine insuti chiar si atunci cand nu iti place de tine. Ei pot pastra aceasta dragoste chiar si atunci cand, daca si-ar permite, le-ar fi mai usor sa se "indragosteasca" de altcineva. Faptul ca au fost "indragostiti" i-a determinat mai intai sa-si promita fidelitate: aceasta dragoste mai potolita le permite sa-si respecte promisiunea. Masinaria familei functioneaza tocmai cu aceasta dragoste: "indragostirea" a fost explozia care a pornit motorul."
"Aveti grija sa judecati prin prisma a ceea ce cunoasteti din experienta proprie si din observarea vietii prietenilor vostri, iar nu pe baza ideilor pe care le-ati capatat din romane si din filme. Lucrul acesta nu este asa de simplu cum cred unii. Experienta noastra este colorata de romane, piese de teatru si filme, si este nevoie de rabdare si de pricepere ca sa separi lucrurile pe care le-ai invatat cu adevarat din experienta vietii."
Un diavol batran, sfatuindu-si ucenicul, zice: "Ne-am ajutat mult de productiile poetilor si ale romancierilor, care i-au convins pe oameni ca acea experienta curioasa si in genere de scurta durata, pe care ei o numesc "dragoste", este singura ratiune respectabila a casatoriei; ca acest avant initial poate si trebuie sa se perpetueze de-a lungul mariajului; si ca acel mariaj care pierde emotia pe drum devine nul si neavenit".
"Oamenii isi fac impresia, din
carti, ca daca te-ai casatorit cu persoana potrivita, te poti astepta "sa
fii indragosti" pentru totdeauna. In consecinta, cand descopera ca nu sunt
"indragostiti", ei cred ca aceasta dovedeste ca au facut o greseala
si ca au dreptul sa faca o schimbare - fara sa-si dea seama ca, dupa ce au
facut schimbarea, stralucirea noii dragoste va dispare la fel cum s-a stins cea
veche."
"In acest compartiment al vietii, ca si in celelalte, exaltarea vine la inceput si nu dureaza. Emotia pe care o simti cand vezi pentru prima oara un loc minunat se stinge atunci cand te muti si locuiesti in locul acela. Oare inseamna aceasta ca ar fi fost mai bine sa nu locuiesti intr-un loc minunat? Nicidecum. Daca ne realizam dorintele, stingerea primei emotii va fi compensata de un interes mai potolit si de mai lunga durata. Ba mai mult, numai oamenii care sunt gata sa acepte pierderea exaltarii de inceput si sa se preocupe de aspectul mai sobru vor gasi o noua exaltare intr-o directie cu totul diferita. De exemplu, omul care s-a stabilit sa locuiasca intr-un loc minunat va descoperi gradinaritul."
Ce se intampla, de fapt, cu starea de indragostire "cred ca este o mica parte din ce a vrut sa spuna Hristos, atunci cand a afirmat ca un lucru nu poate trai cu adevarat decat daca moare mai intai". "Nu este deloc bine sa incerci sa pastrezi o exaltare: este cel mai rau lucru pe care-l poti face. Lasa exaltarea sa treaca, las-o sa moara. Prin perioada aceea de moarte poti trece la un interes mai linistit si la fericirea care urmeaza; atunci vei descoperi ca traiesti intr-o lume care iti ofera in permanenta noi emotii. Dar daca incerci sa-ti faci din exaltari un obicei si daca incerci sa le prelungesti in mod artificial, acestea vor slabi si se vor imputina, iar tu vei fi pentru tot restul vietii un om imbatranit, plictisit si deziluzionat. Deoarece atat de putini oameni inteleg lucrul acesta, intalnesti barbati si femei de varsta mijlocie trancanind despre tineretea lor pierduta, la o varsta cand pretutindeni in jurul lor ar trebui sa vada noi orizonturi si noi usi deschise."
"O alta idee pe care ne-o formam din romane si piese de teatru este ca "indragostirea" este un lucru irezistibil; ceva ce se petrece numai o singura data, ca pojarul. Si pentru ca ei cred aceasta, unii oameni casatoriti arunca prosopul si abandoneaza lupta cand descopera ca sunt atrasi catre o noua cunostinta. Eu sunt inclinat sa cred ca aceste pasiuni irezistibile sunt mult mai rare in viata reala decat in romane, mai ales la adulti. Cand intalnim o persoana frumoasa, inteligenta si simpatica, bineinteles ca ar trebui, intr-un sens, sa admiram si sa iubim aceste calitati. Dar, oare, nu depinde in foarte mare masura de noi daca aceasta dragoste se transforma sau nu in cea ce noi numim "indragostire"? Nu incape indoiala ca daca mintile noastre sunt pline de romane, de piese de teatru si de cantece sentimentale, iar trupurile noastre sunt pline de alcool, vom transforma orice dragoste pe care o simtim in "indragostire"."
Indragostirea nu este suficienta pentru apropierea fizica
Indragostirea nu este o iubire adevarata din trei motive: pentru ca indragostirea nu este in totalitate un act de vointa sau o alegere constienta; pentru ca nu presupune un efort real; pentru ca este o stare mai mult egoista, cel indragostit nefiind cu adevarat interesat de starea si progresul personal al celuilalt.
"Pastrarea curatiei si infranarea pana la casatorie ne ajuta sa distingem "nebunia hormonilor" de dragotea curata", spune teologul si medicul Konstantin V. Zorin. In aceasta perioada de inceput, tinerii indragostiti au posibilitatea si datoria de a-l cunoaste pe celalalt ca persoana, iar nu ca partener sexual.
"Daca oamenii sunt uniti de interese comune, planuri, opinii, convingeri etc, atunci hormonii le vor fi de ajutor. Daca insa nu exista altceva decat atractia sexuala, atunci nu e de bine. Pentru ca pasiunea sa nu impiedice cunoasterea autentica a celuilalt este nevoie de trecerea timpului. Indragostirea, fie ea si reciproca, nu este un motiv pentru apropierea fizica. Daca relatiile au in vedere exclusiv fiziologia, atunci simpatia reciproca si predispozitia dispar odata cu hormonii. Indragostirea nu rezista la testul timpului, deoarece ea exista doar datorita atractiei fizice. Fara spiritualitate, sentimentele nu sunt stabile si depind in mare parte de ritmurile individuale ale organismului. O astfel de temelie este ca nisipul, pe care nu poti zidi o casa durabila", spune acelasi teolog.
Adevarata dragoste presupune un act de vointa si efort.
*
"Indragostirea devine fie inceput al dragostei, fie patima diavoleasca, ce siluieste, chinuieste si asupreste". (Konstantin V. Zorin)
Teodor Danalache
"In acest compartiment al vietii, ca si in celelalte, exaltarea vine la inceput si nu dureaza. Emotia pe care o simti cand vezi pentru prima oara un loc minunat se stinge atunci cand te muti si locuiesti in locul acela. Oare inseamna aceasta ca ar fi fost mai bine sa nu locuiesti intr-un loc minunat? Nicidecum. Daca ne realizam dorintele, stingerea primei emotii va fi compensata de un interes mai potolit si de mai lunga durata. Ba mai mult, numai oamenii care sunt gata sa acepte pierderea exaltarii de inceput si sa se preocupe de aspectul mai sobru vor gasi o noua exaltare intr-o directie cu totul diferita. De exemplu, omul care s-a stabilit sa locuiasca intr-un loc minunat va descoperi gradinaritul."
Ce se intampla, de fapt, cu starea de indragostire "cred ca este o mica parte din ce a vrut sa spuna Hristos, atunci cand a afirmat ca un lucru nu poate trai cu adevarat decat daca moare mai intai". "Nu este deloc bine sa incerci sa pastrezi o exaltare: este cel mai rau lucru pe care-l poti face. Lasa exaltarea sa treaca, las-o sa moara. Prin perioada aceea de moarte poti trece la un interes mai linistit si la fericirea care urmeaza; atunci vei descoperi ca traiesti intr-o lume care iti ofera in permanenta noi emotii. Dar daca incerci sa-ti faci din exaltari un obicei si daca incerci sa le prelungesti in mod artificial, acestea vor slabi si se vor imputina, iar tu vei fi pentru tot restul vietii un om imbatranit, plictisit si deziluzionat. Deoarece atat de putini oameni inteleg lucrul acesta, intalnesti barbati si femei de varsta mijlocie trancanind despre tineretea lor pierduta, la o varsta cand pretutindeni in jurul lor ar trebui sa vada noi orizonturi si noi usi deschise."
"O alta idee pe care ne-o formam din romane si piese de teatru este ca "indragostirea" este un lucru irezistibil; ceva ce se petrece numai o singura data, ca pojarul. Si pentru ca ei cred aceasta, unii oameni casatoriti arunca prosopul si abandoneaza lupta cand descopera ca sunt atrasi catre o noua cunostinta. Eu sunt inclinat sa cred ca aceste pasiuni irezistibile sunt mult mai rare in viata reala decat in romane, mai ales la adulti. Cand intalnim o persoana frumoasa, inteligenta si simpatica, bineinteles ca ar trebui, intr-un sens, sa admiram si sa iubim aceste calitati. Dar, oare, nu depinde in foarte mare masura de noi daca aceasta dragoste se transforma sau nu in cea ce noi numim "indragostire"? Nu incape indoiala ca daca mintile noastre sunt pline de romane, de piese de teatru si de cantece sentimentale, iar trupurile noastre sunt pline de alcool, vom transforma orice dragoste pe care o simtim in "indragostire"."
Indragostirea nu este suficienta pentru apropierea fizica
Indragostirea nu este o iubire adevarata din trei motive: pentru ca indragostirea nu este in totalitate un act de vointa sau o alegere constienta; pentru ca nu presupune un efort real; pentru ca este o stare mai mult egoista, cel indragostit nefiind cu adevarat interesat de starea si progresul personal al celuilalt.
"Pastrarea curatiei si infranarea pana la casatorie ne ajuta sa distingem "nebunia hormonilor" de dragotea curata", spune teologul si medicul Konstantin V. Zorin. In aceasta perioada de inceput, tinerii indragostiti au posibilitatea si datoria de a-l cunoaste pe celalalt ca persoana, iar nu ca partener sexual.
"Daca oamenii sunt uniti de interese comune, planuri, opinii, convingeri etc, atunci hormonii le vor fi de ajutor. Daca insa nu exista altceva decat atractia sexuala, atunci nu e de bine. Pentru ca pasiunea sa nu impiedice cunoasterea autentica a celuilalt este nevoie de trecerea timpului. Indragostirea, fie ea si reciproca, nu este un motiv pentru apropierea fizica. Daca relatiile au in vedere exclusiv fiziologia, atunci simpatia reciproca si predispozitia dispar odata cu hormonii. Indragostirea nu rezista la testul timpului, deoarece ea exista doar datorita atractiei fizice. Fara spiritualitate, sentimentele nu sunt stabile si depind in mare parte de ritmurile individuale ale organismului. O astfel de temelie este ca nisipul, pe care nu poti zidi o casa durabila", spune acelasi teolog.
Adevarata dragoste presupune un act de vointa si efort.
*
"Indragostirea devine fie inceput al dragostei, fie patima diavoleasca, ce siluieste, chinuieste si asupreste". (Konstantin V. Zorin)
Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu