Am renuntat sa-mi mai doresc, sa ma atasez, sa ravnesc, sa ma
zbat, sa lupt. Nu-mi mai fac planuri, nu mai astept. Ma las dusa de ceva, un
ceva pe care l-am simtit mai presus de mine si mai constient de ceea ce e bine
pentru mine. Ma bucur de fiecare clipa in care reusesc sa ascult, sa primesc
mesajul ghidului meu interior, conectat la tot ce este, mana in mana cu
Dumnezeu. Am inteles ca in starea de pace si in prezent sunt inspirata, trece
prin mine tot ce am nevoie sa stiu, sa fac, sa simt, sa creez. Nu mai cred
ca-mi apartine tot ce fac sau creez. Este un dar pe care il primesc si il dau
mai departe. Si, desi aparent tot ce fac vine din mine, de fapt vine de undeva
de dincolo de mine, din Universul infinit. Am inteles ca am primit si primesc
exact ce am nevoie, exact in momentul potrivit. Ca nu exista nimic care sa vina
prea devreme si nimic care sa vina prea tarziu. Ca binele meu cel mai inalt a
fost stabilit de mine cu mult timp in urma, inainte sa fiu aici, inainte sa ma
nasc. Si mi-l pot aminti doar atunci cand las totul sa fie, cand accept,
primesc, iubesc, daruiesc. Cand curg odata cu fluviul si celebrez fiecare
moment asa cum este, fara sa ma opun la nimic. Cand am incredere, cand ma dau
la o parte din calea lui Dumnezeu si ii permit sa ma inspire. Cand imi dau voie
sa fiu.
Am inteles ca in afara de iubire nu exista nimic. Si tot ce
am crezut ca exista in afara iubirii este doar iluzie. Si ca suferinta nu
exista decat in afara iubirii, in minte, in iluzie. Am inteles ca a fi destept
sau avut nu e totuna cu a fi fericit si ca realizarea despre care vorbeste
atata lume si pe care mi-o doream si eu este doar o alta iluzie care ma
proiecta in nefericire. Ca nu e nevoie de asteptari, planuri, scopuri. Nu e
nevoie nici macar sa cauti, pentru ca excat cand te opresti, afli tot ce e
necesar sa stii. Ca intentia este mult mai puternica decat dorinta, ea porneste
din inima. Ca “realizarea” cu adevarat importanta este cea a inimii mele. Si ca
nu am bucurie mai mare decat calatoria in interiorul ei, experimentand straturi
tot mai profunde ale iubirii. Ca nu exista adevar exterior, ci doar adevarul
interior. Ca a da si a primi este acelasi lucru in realitate. Ca totul e bine
asa cum este, totul este perfect, este Dumnezeu! Multumesc!
Nicoleta Svarlefus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu