Nimeni nu își dorește
să treacă prin viață singur…
De-a lungul întregii noastre existențe
dăruim dragoste. Dăruim bucăți din noi. Vise. Speranțe. Gânduri. Viață. Ne
încredințăm altora cu încredere și… sperăm.
Sperăm că nu vom fi împrăștiați în toate
colțurile vieții și ale sufletului, fără decență și fără posibilitatea de a ne
reculege. De a ne aduna. Sperăm că oamenii aceia chiar sunt așa cum ni se arată
și nu avem nici un motiv să ne apărăm. Sperăm că nu vom fi nevoiți să ridicăm
scutul suspiciunii. Să ne închidem în spatele unui zid rece unde nimic nu e ceea
ce pare. Nici măcar noi, oricât de multă neîncredere au oamenii adunată în ei.
Oricât de multă trădare. Nesiguranță. Durere.
Nimeni nu își dorește să treacă prin
viață singur. Chiar dacă în spatele unui perete de singurătate și urâciune se
află un om care pretinde că îi este mai bine așa, niciodată nu va fi acesta
adevărul. Omul este carne și suflet! Sufletul va simți mereu nevoia de a primi
și dărui dragoste. Chiar și în clipele în care noi nu mai credem asta.
Vrem să fim martorii vieții cuiva și
alții să fie martorii vieții noastre. Vrem să avem cu cine sorbi cafeaua de
dimineață, cu cine să stăm la televizor la filmul de seară. Vrem să avem cu
cine privi la stele. Vrem pe cineva cu care dacă nu putem avea un copil, măcar
să ne naștem o dragoste pe care să creștem și să o protejăm împreună.
De-a lungul existenței noastre, dăruim
dragoste. Și de multe ori suntem trădați, înșelați, judecați și rupți în mii de
bucăți. Dar, chiar și așa, trebuie să credem în puterea lucrurilor și
întâmplărilor bune: mereu va fi un drum nestrăbătut și pentru noi.
Dacă vom sta cu capul în nisip, dacă vom
renunța la viața noastră, dacă nu vom lupta pentru ceea ce suntem și ne dorim,
niciodată nu vom găsi calea și nu vom știi ce poate fi de-a lungul ei. Dăruiți
bucăți din voi. Vise. Speranțe. Gânduri. Viață. Doar așa putem construi.
Suflete. Vieți. Iubiri. Cămine.
Încredințați-vă că încă mai aveți
puterea de a spera.
Ramona
Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu