Iubirea generoasă
înseamnă să ajuţi acel om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti
conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău...
Deşi există cu
adevărat oameni care, ajunşi la o anumită maturitate emoţională şi la un anumit
nivel spiritual, pot trăi iubirea plenar, mulţi încă nu cred că există aşa
ceva, iar unii dintre noi avem sentimentul că iubim necondiţionat. Dar oare e
aşa? Unde să fie adevărul?
Este evident
faptul că fiecare dintre noi a simţit la un moment dat sau altul că se
îndrăgosteşte. Deşi capacitatea de a eleva această trăire ne aparţine întru
totul, îndrăgostirea nu este neaparat o opţiune. Ea apare şi te ia de multe ori
pe nepusă masă. Avem de ales în sensul că putem trăi “nebuneşte” sau
“pasional” aceste sentimente sau putem alege să cultivăm trăiri mai înalte, mai
curate, mai generoase şi mai profunde.
Gelozia
pasională, posesivitatea exprimată ca fiind ceva natural, ataşamentele
bolnăvicioase, suferinţa şi dramele emoţionale reprezintă ceea ce consideră
mulţi oameni a fi normal (Aşa e când te îndrăgosteşti şi nu poate fi
altfel...). Probabil de aceea se spune că dragostea e o boală şi nu
durează decât trei ani.... Dacă ne uităm mai bine în jur vom vedea că în
lipsa dorinţei de a cultiva o iubire liberă, generoasă şi sinceră, peisajul e
trist. Şi chiar este. Totuşi, există şi oameni cu adevărat generoşi
şi frumoşi în suflet care atunci când iubesc, iubesc cu adevărat, iubesc pentru
celălalt. Personal, am avut parte de iubirea unui astfel de om, iar la
rândul meu am învăţat să fac diferenţa între ataşament şi iubire şi să cultiv
trăiri care sunt şi pentru mine şi pentru celalălt o binecuvântare. Nu mă
grăbesc să spun că am trecut toate testele în iubire pentru că mai am în faţă
atâtea experienţe de trăit. Pot să spun însă că învăț să înalţ şi să trăiesc
îndrăgostirea ca pe cea mai frumoasă stare de iubire, pentru că nu mă mai simt
temător, nesigur și nerăbdător; pentru că trăiesc această stare prin toţi
porii, cu răbdare, cu zâmbetul în suflet și căldură. De fapt, e o trăire care
mă trăieşte și ceea ce fac eu este să o gust așa cum vine.
Acest mod de a
înţelege şi de a trăi dragostea au venit după multe experienţe care m-au scos
din cercul meu de confort şi m-au pus pe jar. Nedorindu-mi manifestările care
apăreau la pachet cu îndrăgostirea, şi având lângă mine pe cineva care mă iubea
necondiţionat, am început să caut un alt fel de a trăi îndrăgostirea
şi de a iubi. Am găsit. Şi nu poate fi pus în cuvinte.
Unii spun că
adevărata iubire vine cu timpul, prin convieţuire. Sunt de acord. Totuși am
observat că uneori noi numim iubire obişnuinţa cu celălalt om, faptul că nu ne
mai vedem singuri, fără acea persoană. Cumva, ne este comod să numim iubire o
stare pasivă, o acceptare reciprocă tacită a tabieturilor și frica de
singurătate. În situaţii criză, adevărata iubire se comportă la fel de
generos şi înțelegător ca atunci când totul e bine. Nu pentru că
ataşamentul este prea puternic şi nu ai altceva de făcut decât să înghiţi şi să
accepţi orice, ci pentru că nu-ţi este teamă că te pierzi dacă vei iubi
necondiţionat o altă persoană.
Iubirea
necondiţionată nu înseamnă, după părerea mea, să treci cu vederea toate toanele
şi egoismul celuilalt deşi în interior provoacă în tine tristeţe, nemulţumire
şi neînţelegere. Asta înseamnă, de fapt, agăţare emoţională. Eu spun
mai degrabă că iubirea adevărată înseamnă să înţelegi şi să simţi prin ce trece
celălalt atunci când se manifestă cum se manifestă, să fii pregătit să-i oferi
spaţiu dacă are nevoie (să ieşi din peisaj când trebuie) şi să îi respecţi
dorinţele. Personal, simt că iubirea e constantă. Dacă azi simţi că
iubeşti, mâine că urăşti, mi-e greu să înţeleg de ce s-ar mai numi iubire.
Iubirea
generoasă nu înseamnă că tu nu-ţi doreşti nimic pentru tine sau pentru voi (aia
e indiferenţă, amiciţie sau orice altceva). Iubirea generoasă înseamnă că în
sufletul tău vrei acele lucruri doar dacă şi pentru celălalt sunt o
binecuvântare, adică eşti dispus să laşi partenerul să plece fără să-i
dăruieşti ce simţeai, dacă el aşa alege. Iubirea generoasă înseamnă să fii
alături de celălalt cu blândeţe chiar şi atunci când sufletul lui caută altceva
şi nu pe tine. Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi
să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe
alte ceruri decât pe al tău... Iubirea generoasă înseamnă să te rogi
pentru fericirea celuilalt chiar dacă fericirea lui nu e în braţele
tale. Da, se poate şi există oameni care iubesc aşa... şi sunt printre
noi...
Vreau să o/ îl
fac fericit! Spunem mulţi când ne îndrăgostim. Da, dar ea/ el îşi doreşte
de la mine acest lucru? Are nevoie de iubirea mea ca să fie fericit/ă? Ori vrem
dragoste cu sila sub intenţii generoase? Mintea cunoaşte suficiente
pretexte să-şi motiveze nevoile egoiste.
Dragostea
pentru celălalt are răbdare, priveşte cu ochi plini de iubire alesul chiar şi
atunci când alegerile lui nu ne privesc sau nu ne includ. Dragostea pentru
celălalt îşi doreşte să dăruiască tot ce are mai frumos, mai curat şi mai
pur dacă porţile i se deschid. Iar dacă teama a pus stăpânire pe
alesul nostru, avem răbdare să-şi topească zidurile cu care s-a împrejmuit,
fără să batem cu picioarele în uşă sau să lovim pereţii ca să îi dărâmăm. Nu
asediem cetatea dacă el/ ea s-a retras acolo. Ne retragem şi noi. În acest
timp, putem să-l susţinem energetic, transmiţându-i constant iubire, lumină,
gânduri generoase, căldură şi compasiune. Lucrarea interioară ne priveşte, atât
pe noi, cât şi pe parteneri. Este posibil ca iubirea să scoată la
suprafaţă răni, dar nu ca să le răscolească, ci ca să le vindece... cu răbdare
şi blândeţe. Iar dacă celălalt nu este pregătit să renunţe la ataşamentul
faţă de rănile sale, nu putem insista să-l vindecăm. Îi dăm spaţiu...
Dacă ceea ce
căutăm în viaţă este doar confortul sentimental şi material atunci n-are niciun
rost să ne batem capul cu adevărata iubire, iubirea pentru
celălalt, iubirea care îl ajută să crească pe toate planurile şi în
acelaşi timp ne înalţă şi pe noi ca iubiţi. Spun asta pentru că înainte să
ajungi la această dragoste, treci prin foc şi simţi că te arzi, că te
pierzi. Ca și cum eşti aruncat din patul tău cald, şi pus faţă în
faţă cu nişte adevăruri incomode despre tine. Oare câţi dintre noi îşi doresc
cu adevărat să se privească în oglindă? Ei bine, doar cu o voinţă puternică şi
curaj putem ajunge să înţelegem şi să fim trăiţi de o iubire generoasă, trează.
Eu nu am dat încă toate testele iubirii, dar mă simt pregătit
să ofer tot ce am mai bun. Anii încă se desfăşoară în
faţa mea cu toată experienţa pe care o pot aduce, dar sufleteşte mă simt
echipat... şi cel mai important dintre toate, îmi doresc cu ardoare să
contribui în viaţa alesei mele în modul cel mai profund, cel mai
generos şi cel mai plin de iubire...
sursa: http://atractiasuccesului.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu