Greşelile sunt oportunităţi pentru a învăţa. A-l condamna pe
fratele tău pentru faptul că face greşeli înseamnă a pretinde că tu eşti fără
de greşeală - ceea ce nu este adevărat. Te-am mai întrebat şi te întreb din
nou: care dintre voi va arunca primul piatra?
Îl poţi dezlega pe aproapele tău de judecata pe care eşti gata
s-o pronunţi în propria ta minte. A-l dezlega înseamnă a-l iubi, căci aceasta
îl aşează acolo unde se află doar iubirea, dincolo de orice fel de judeca-tă.
Stăpânirea propriilor tale gânduri este o premisă esenţială pentru propria ta
iluminare, fiindcă aici, în gândurile tale, alegi tu să mergi cu mine sau să
pleci de lângă mine. Spre deosebire de tine, eu sunt statornic. Nu te voi
părăsi. Îţi stau întotdeauna alături, aşteptând să mă recunoşti.
Căutarea iubirii necondiţionate într-o lume a condiţiilor este sortită, în mod inevitabil, eşecului. De vreme ce toţi fraţii tăi acţionează conform unor tipare bazate pe ruşine sau vină, ei nu îţi pot oferi iubirea pe care ştii că o meriţi şi nici tu nu le-o poţi oferi lor.
Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să vă ridicaţi
unul altuia starea de conştientă asupra iubirii ce vă este necesară - şi să
începeţi să vă asumaţi responsabilitatea de a v-o dărui vouă înşivă.
Dacă nu-ţi asumi responsabilitatea de a aduce iubirea în
propriile tale răni, nu vei ieşi din ciclul vicios atac/apărare, vină şi
învinuire.
Sentimentele tale de furie, jignire şi trădare - oricât de
justificate ar părea ele - nu vor face decât să toarne ulei pe focul conflictului
interpersonal şi vor continua să reîntărească credinţa sau convingerea ta subconştientă
că eşti nevrednic de iubire şi incapabil să iubeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu