Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

26 noiembrie 2012

Cristian Turcanu-O ora pe zi


 

Tot chinuindu-ne să desfacem un nod uităm exemplul unui om puternic care a scos sabia şi a tăiat funia. Din hăţişul tuturor acestor probleme ale vieţii, legate în special de satisfacerea nevoilor pimare şi a plăcerilor grosiere, putem ieşi abandonîndu-le pur şi simplu. Fericirea noastră chiar nu depinde de rezolvarea tuturor problemelor vieţii, ci, după cum scriam într-un articol recent, lucrurile stau exact invers – fericirea te ajută să rezolvi orice problemă. Trebuie doar să ne revendicăm şi totodată să ne asumăm moştenirea noastră divină. Sîntem copiii lui Dumnezeu, avem în noi o putere care ne poate face mai mari decît întreg Universul, iar noi ne batem pe o bucată de pămînt sau de pîine. Avem în noi tot ceea ce ne trebuie pentru a fi pe deplin fericiţi şi realizaţi. Avem în noi o putere divină, o putere pe care Dumnezeu a folosit-o atunci cînd ne-a creat. A ascuns-o, e drept, dar a ascuns-o în noi înşine. În timp ce mergeţi să lucraţi pentru cîţiva banuţi sau să vă daţi şi sufletul pentru un dram de plăcere, ar fi bine să vă amintiţi că aveţi în voi înşivă o putere inconmensurabilă, o putere atotrealizatoare, o putere care vă va deschide cerurile dacă o veţi găsi şi o veţi trezi. Întrebarea de ce este ascunsă, de ce puterea care ne-a zidit s-a ascuns în noi înşine şi ne-a lăsat la dispoziţie doar o imitaţie de doi bani care este egoul, nu îşi are rostul. E pierdere de vreme să supui la îndoială existenţa acestei puteri, e pierdere de vreme să cauţi să înţelegi de ce a trebuit ca omului să-i fie limitate puterile şi doar prin muncă adecvată şi susţinută să-şi regăsească natura sa divină. Cert este că dacă vrem să trezim puterea divină din noi, trebuie să muncim, trebuie să învăţăm să trăim într-un anumit mod care ne-a fost revelat de nenumărate ori pînă acm de către cei ce şi-au descoperit puterea divină, trebuie să facem eforturi, şi încă mari, pentru a susţine prin toată fiinţa noastră virtuţile cereşti. A venit timpul să lucrăm pentru natura noastră divină şi nu pentru egoul din noi Dacă munca pentru egou este nesfîrşită, munca pentru a ne descoperi adevărat noastră natură divină are un sfîrşit. Odată ce l-am descoperit pe Dumenzeu în noi şi ne-am trezit puterea atotorealizatoare nu vom mai avea de ce să muncim. Alegeţi, o muncă fără sfîrşit pentru un dram de plăcere din cînd în cînd şi multă suferinţă în rest sau o muncă asiduă, aspră dar care este doar pentru un timp limita!

Vreau să vă treziţi şi să vă gîndiţi măcar o oră pe zi că sînteţi copiii lui Dumnezeu. O oră în care să abandonţi hăţişul de probleme şi condiţionări, o oră în care să vă asumaţi responsabilitatea de a vă descoperi adevărata natură divină. Măcar pentru o oră, abandonaţi toate problemele vieţii, abandonaţi orice speculaţii, orice îndoială, orice batjocură, orice trîndăvie şi meditaţi serios la faptul că aveţi în voi o putere care atunci cînd este trezită vă ajută să deveniţi una cu Dumnezeu. Aveţi în voi o asemenea putere, dar ea este ascunsă şi vi se arată doar atît cît o puteţi înţelege şi controla. Dacă ajungeţi să o simţiţi, să credeţi în existenţa ei, atunci veţi fi ghidaţi să urmaţi o cale care să vă conducă la ea. O oră pe zi gîndiţi-vă cu seriozitate la faptul că aveţi în voi toate cele necesare pentru a deveni una cu întreg Universul, că sînteţi moştenitorii Universului. Lăsaţi preocupările mărunte deoparte. Amintiţi-vă că sînteţi copiii lui Dumnezeu, Creatorul a tot şi a toate şi că îi puteţi folosi toată puterea Lui şi Împărăţia Lui. Încetaţi măcar pentru o oră să desconsideraţi religia, gîndiţi-vă măcar o oră pe zi că Dumnezeu ar putea fi totuşi o realitate, că voi înşivă sînteţi copiii Lui. N-aveţi nimic de pierdut! O oră pe zi asumaţi-vă cu toată responsabilitatea statul de copiii ai lui Dumnezeu. O oră pe zi abandonaţi orice problemă, orice preocupare lumească, orice amintire a ceea ce consideraţi în mod obişnuit că aţi fi şi credeţi cu tărie în natura voastră divină, devenind responsabili, ridicîndu-vă la înălţimea a ceea sînteţi aşteptaţi să fiţi!

www.artadeatrai.ro

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu