"Cat despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru
om sa nu se atinga de femeie. Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba
femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii
iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului… Sa nu va lipsiti unul de
altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul
si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana,
din pricina neinfranarii voastre" (1 Cor. 7, 1-5).
Minunate sfaturi, luminate de Duhul Sfant… Astfel Sf. Ap. Pavel incearca sa explice corintenilor si noua tuturor, de ce este ingaduita impreunarea si casatoria intre barbat si femeie; fara sa reduca importanta casniciei si a infranarii.
Poate ca pentru multi sunt sfaturi demodate, insa desfranarea in care traim este din ce in ce mai mare. Nu poate fi un dezacord intre cele pe care le vrem noi si cele pe care le binecuvinteaza Domnul, ci este modalitatea prin care putem trai fiecare dupa darul lui: "Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel." (vers 7)
Binecuvantata este casatoria si iubirea dintre un barbat si o femeie, caci este un drum care duce la aceeasi destinatie: mantuirea. Din pricina inmultirii pacatului insa, totul se denatureaza si se transforma in anormal.
Asa cum exista fecioria in viata calugareasca, tot asa exista feciorie si in casnicie. Orice abatere de la promisiunea facuta in fata Domnului, fie este prin voturile monahale, fie prin oficierea Tainei Cununiei in fata Altarului, este desfranare in fata lui Dumnezeu.
Am fost intrebat odata de ce nu se roaga Preotul in timpul slujbei cununiei pentru dragostea dintre miri? Raspunsul este simplu: pentru ca o considera prezenta si este cea care-i aduce in fata Altarului! Imi place sa cred ca toate cuplurile ce-si unesc destinele prin binecuvantarea lui Dumnezeu, o fac din dragoste. Si aceasta dragoste este cea care va rodi in viata lor, cei prezenti rugandu-se doar pentru: "Trimiterea Harului cel Ceresc peste robii Tai acestia…, binecuvanteaza-i pe dansii, pazeste-i pe ei, da-le roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca; arata nunta lor cinstita, fereste patul lor neintinat…"
Dar pentru ca nu avem masura in tot ceea ce facem in viata, si din pacate discernamantul lipseste cu desavarsire; ajuns-am la desfraul care distruge familii si strica viitorul indragostitilor.
A fi indragostit este cel mai sublim sentiment din care se poate impartasi omul pamantesc in viata aceasta. Este poate cel mai inalta stare la care poate ajunge cineva in lumea aceasta. Poate fi si inceputul mantuirii, pentru ca mi se da prilejul sa pregust starea de bucurie a intalnirii sufletului cu Mantuitorul sau, atat de necesara spre a constientiza cat de mult ma iubeste Hristos. Dragostea este sentimentul ce te trezeste la viata, ce te face sa constientizezi ca existi! Dar ca orice lucru minunat si frumos, este pangarit de dusmanul cel vesnic si viclean.
Scriu acestea deoarece exista ispita gandului: "Toate-mi sunt ingaduite!", totusi continua Sf. Ap. Pavel: " …dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (1 Cor. 6, 12). Sa nu ramanem numai la prima jumatate, ci sa dam viata sfatului intreg "dar nu toate-mi sunt de folos!". Asa cum nu putem sa terminam scoala daca urmam numai doua clase, tot asa nu vom ajunge sa cunoastem viata fara sa urmam cuvantul Evangheliei.
Pentru mine, un singur lucru este clar: cel ce cade in desfrau uitand dragostea ce l-a unit cu sotul (sotia), a fost invins de patima pentru placerile trupului ce l-a aruncat in acest pacat. Iar daca multi nu mai inteleg sensul pacatului, atunci sa le explicam ca nu este frumos sa ranesti un suflet ce te iubeste. Fiecare pacat este o rana, fiecare rana poate fi si o boala; iar boala trebuie tratata pentru a nu provoca moarte.
Putem sa traim fara sa ne lasam prada patimei, doar traind indragostiti. Putem sa invingem ispita trupului si a placerii avand bucuria ca sunt iubit(a), iar daca am nevoie de criterii prin care sa-mi dau seama daca dragostea celuilalt este adevarata, atunci sa ascultam iarasi pe Sf. Sp. Pavel: "Dragostea este binevoitoare, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta la ale sale, toate le nadajduieste…" ( 1 Cor. 13, 4-7).
"Cautati dragostea si traiti-o cu smerenie!…" (Valeriu Gafencu)
Arhim. Siluan Visan
Sursa:www.crestinortodox.ro
Minunate sfaturi, luminate de Duhul Sfant… Astfel Sf. Ap. Pavel incearca sa explice corintenilor si noua tuturor, de ce este ingaduita impreunarea si casatoria intre barbat si femeie; fara sa reduca importanta casniciei si a infranarii.
Poate ca pentru multi sunt sfaturi demodate, insa desfranarea in care traim este din ce in ce mai mare. Nu poate fi un dezacord intre cele pe care le vrem noi si cele pe care le binecuvinteaza Domnul, ci este modalitatea prin care putem trai fiecare dupa darul lui: "Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel." (vers 7)
Binecuvantata este casatoria si iubirea dintre un barbat si o femeie, caci este un drum care duce la aceeasi destinatie: mantuirea. Din pricina inmultirii pacatului insa, totul se denatureaza si se transforma in anormal.
Asa cum exista fecioria in viata calugareasca, tot asa exista feciorie si in casnicie. Orice abatere de la promisiunea facuta in fata Domnului, fie este prin voturile monahale, fie prin oficierea Tainei Cununiei in fata Altarului, este desfranare in fata lui Dumnezeu.
Am fost intrebat odata de ce nu se roaga Preotul in timpul slujbei cununiei pentru dragostea dintre miri? Raspunsul este simplu: pentru ca o considera prezenta si este cea care-i aduce in fata Altarului! Imi place sa cred ca toate cuplurile ce-si unesc destinele prin binecuvantarea lui Dumnezeu, o fac din dragoste. Si aceasta dragoste este cea care va rodi in viata lor, cei prezenti rugandu-se doar pentru: "Trimiterea Harului cel Ceresc peste robii Tai acestia…, binecuvanteaza-i pe dansii, pazeste-i pe ei, da-le roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca; arata nunta lor cinstita, fereste patul lor neintinat…"
Dar pentru ca nu avem masura in tot ceea ce facem in viata, si din pacate discernamantul lipseste cu desavarsire; ajuns-am la desfraul care distruge familii si strica viitorul indragostitilor.
A fi indragostit este cel mai sublim sentiment din care se poate impartasi omul pamantesc in viata aceasta. Este poate cel mai inalta stare la care poate ajunge cineva in lumea aceasta. Poate fi si inceputul mantuirii, pentru ca mi se da prilejul sa pregust starea de bucurie a intalnirii sufletului cu Mantuitorul sau, atat de necesara spre a constientiza cat de mult ma iubeste Hristos. Dragostea este sentimentul ce te trezeste la viata, ce te face sa constientizezi ca existi! Dar ca orice lucru minunat si frumos, este pangarit de dusmanul cel vesnic si viclean.
Scriu acestea deoarece exista ispita gandului: "Toate-mi sunt ingaduite!", totusi continua Sf. Ap. Pavel: " …dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (1 Cor. 6, 12). Sa nu ramanem numai la prima jumatate, ci sa dam viata sfatului intreg "dar nu toate-mi sunt de folos!". Asa cum nu putem sa terminam scoala daca urmam numai doua clase, tot asa nu vom ajunge sa cunoastem viata fara sa urmam cuvantul Evangheliei.
Pentru mine, un singur lucru este clar: cel ce cade in desfrau uitand dragostea ce l-a unit cu sotul (sotia), a fost invins de patima pentru placerile trupului ce l-a aruncat in acest pacat. Iar daca multi nu mai inteleg sensul pacatului, atunci sa le explicam ca nu este frumos sa ranesti un suflet ce te iubeste. Fiecare pacat este o rana, fiecare rana poate fi si o boala; iar boala trebuie tratata pentru a nu provoca moarte.
Putem sa traim fara sa ne lasam prada patimei, doar traind indragostiti. Putem sa invingem ispita trupului si a placerii avand bucuria ca sunt iubit(a), iar daca am nevoie de criterii prin care sa-mi dau seama daca dragostea celuilalt este adevarata, atunci sa ascultam iarasi pe Sf. Sp. Pavel: "Dragostea este binevoitoare, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta la ale sale, toate le nadajduieste…" ( 1 Cor. 13, 4-7).
"Cautati dragostea si traiti-o cu smerenie!…" (Valeriu Gafencu)
Arhim. Siluan Visan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu