Despre dragoste si regrete

 

Intotdeauna mi-am spus ca dragostea este cel mai frumos sentiment pe care il putem trai in aceasta viata.De cele mai multe ori, prin dragoste, prin persoana iubita reusim sa ne regasim pe noi,sau drumul spre noi, de aceea ii trimit in fiecare seara LUI acest gand. Vino, ca sa regasesc drumul spre mine!Dragostea este cel mai frumos cadou pe care l-au facut zeii oamenilor. Nu este usor sa iubesti, sa spui ceea ce gandesti, sa faci acele gesturi pe care simti nevoia sa le faci, sa arzi, sa speri, sa plangi, sa razi, sau sa suferi, sa mergi pe calea pe care simti tu ca trebuie sa mergi, chiar si atunci cand viata iti este impotriva, cand oamenii te judeca.Pentru toate acestea iti trebuie curaj.”Curajul sa ne fie flacara calauzitoare! Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideram nimic ca imposibil”, scria Prentice Mulford in Zarea Nemuririi. Cei care nu au curajul sa iubeasca, nu au curajul, de fapt, sa traiasca. Pentru ca dragostea inseamna viata.Dragostea este cea care ne invata sa iertam,sa intelegem, sa fim mai buni, mai aproape unii de altii, sa lasam de la noi cat se poate si cand se poate, sa dam sanse oamenilor. Dragostea ne invata ce cuvinte sa spunem si ce gesturi sa facem.Astfel de lucuri nu le putem invata la scoala, ci,doar atunci cand iubim. Dragostea este cea care poate construi poduri intre oameni.
Cu fiecare sentiment pe care il am, cu fiecare cuvant pe care mi-l spun in suflet, sau il spun lui, construiesc in fiecare zi la podul dintre mine si EL. Despre dragoste, Octavian Paler spunea:” A iubi inseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi!”

Dragostea este acel sentiment care ne da puterea sa trecem, mai usor, peste incercarile vietii. Ea este cea care ne ajuta sa speram, sa mergem mai departe. Dragostea nu inseamna doar cuvinte pe care le spui si le simti,ci,este ceva ce simti, intr-un zambet, sau intr-un plans, fara sa vorbesti. Cateodata, dragostea nu vine in viata, desi o chemam din tot sufletul si cu toate fortele noastre si sunt momente in care ea vine, desi nu noi am chemat-o. Si, tot in viata, se intampla ca ea sa vina prea tarziu si asta, deoarece exista deja o alta persoana acolo, in locul nostru. Dragostea nu tine cont de frontiere, de distante sau de locuri.Nu tine cont, nici macar de varsta. Dragostea inseamna sa ierti totul, sa uiti si sa nu reprosezi nimic, inseamna sa nu spui nimic si sa mergi, in tacere, mai departe. Inseamna sa oferi, fara sa astepti.”Dragostea nu este un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Dragostea este o certitudine; te iubesc pentru ca te iubesc”,afirma Liviu Rebreanu.Nicio poveste de dragoste nu seamana cu alta, asa cum, niciun sfarsit nu seamana cu altul. Fiecare iubeste si sufera in felul lui.Niciodata nu vom putea controla, intr-un totul, acest sentiment si niciodata,dragostea nu vine de unde am vrea si nici nu se duce unde ar trebui. Dragostea se duce unde vrea ea si la cine vrea ea.Atunci cand iubim si suntem iubiti, scoatem la iveala partea cea mai frumoasa din noi. Scoatem din noi cele mai frumoase cuvinte si adevaruri, pe care, unii le spun ca atare, altii le pun in versuri.Din dragoste si pentru dragoste eu le-am facut pe amandoua.

Nu pretuim, cu adevarat, dragostea, decat atunci cand o pierdem.M-am certat cu Dumnezeu,dupa care m-am impacat.Mi-am pierdut speranta, ca apoi sa o regasesc si sa sa cred iar in ea. Am urat de moarte,dupa care am iubit iar. Octavian Paler,stalpul meu de rezistenta in momentele de singuratate si de departare de parintii mei si de toti cei pe care ii iubesc,spunea ca “dragostea este un razboi, in care exista un invingator si un invins, un cuceritor si un cucerit” Cred ca, in fiecare poveste de dragoste exista, in acelasi timp, si invinsi, dar si invingatori, cuceritori si cuceriti.

Autor Alexandra Mihai

http://alalu79.wordpress.com/2010/05/13/despre-dragoste-si-regrete/