CE ESTE IUBIREA ?!

Multe persoane confunda dorinta sexuala si atractia cu iubirea. Altele confunda acel sentiment de “fluturi in stomac” cu iubirea. Sunt si persoane care considera ca, daca exista pasiune, atunci un cuplu poate supravietui. Multi dintre noi pornim in viata cu diverse idei despre iubire pe care le preluam de la parintii nostri, de la societate. Marile povesti de dragoste infatisate de scriitori si filme sunt doar niste mituri in care ne place multora sa credem (Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Orfeu si Euridice). Daca Romeo si Julieta nu aveau interdictia iubirii lor, oare ne mai captiva asa de mult povestea lor daca s-ar fi terminat in bucatarie cu o Julieta plina de nervi pentru ca Romeo al ei nu o ajuta la curatatul cartofilor…. sau cu un Romeo satul de cicalelile consoartei. Multe filme care infatiseaza o relatie intre o femeie si un barbat au un final fericit, de cele mai multe ori cu cei doi care isi pun pirostriile. Dar filmul nu mai arata ce se intimpla dupa nunta, cum reusesc cei doi sa se inteleaga, sa se adapteze unul la nevoile celuilalt, sa negocieze relatia, sa colaboreze.
Si atunci ce este iubirea, daca cele de mai sus nu arata iubirea…?
De multe ori, in cuplurile reale, indragostirea de inceput piere dupa 3 ani. La inceput, dragostea ne “orbeste”, facandu-ne sa vedem doar ceea ce dorim sa vedem la celalalt. Astfel, nu vedem defecte,vulnerabilitati, slabiciuni… Indragostirea nu ne ajuta sa alegem constient o persoana. Ne farmeca, dar ne inseala. Nu inseamna ca, dupa ce dragostea dispare, nu putem alege constient sa avem o relatie cu acea persoana. Dragostea matura vis-a-vis de dragostea romantica/pasionala are avantajul ca imbina mult mai multe din domeniile vietii in viata de cuplu. In dragostea de inceput (mai ales cea care incepe prin indragostire) este implicata multa disponibilitate sexuala, ceea ce nu este deloc rau dar, cind aceasta dragoste se estompeaza, este necesar pentru a fiinta cuplul sa existe alte valori.

De obicei, persoana indragostita crede ca partenerul “trebuie” sa-i citeasca gindurile. Realitatea este ca partenerul are nevoie sa afle de la noi ce dorim pentru a ne cunoaste si a ne intelege mai bine. O dovada de iubire este sa cerem, sa oferim, sa ascultam, sa raspundem, nu sa fim muti asteptand minuni.
Dragostea matura implica teluri de viata comune, evolutie comuna, participare reciproca, intelepciune, empatie si multe alte ingrediente. Calitatea unei relatii de cuplu se masoara prin domeniile concrete ale vietii in doi (filosofie de viata, organizarea finantelor familiei, timp liber, problemele religioase, prieteni, relatii sexuale, obiective si scopuri importante, sarcini casnice, decizii legate de profesie si cariera). Inainte de a fiinta intr-o relatie de parteneriat este necesar sa fim noi insine impliniti atat pe plan profesional, cat si in plan personal. Nu alegem o relatie ca sa ne salveze de noi insine, ci ca sa crestem o data cu ea. Desigur, putem sa ne rezolvam implicit anumite probleme de imagine in cuplu (deoarece ne simtim valorizati de partener), dar daca stima noastra de sine este foarte joasa, cuplul nu poate sa ne-o creasca, ci doar noi insine putem sa ne vindecam. Altfel, fara increderea in propria persoana, nu o sa ne consideram niciodata demni de stima si capabili de a iubi la randul nostru.
Conform lui Francis Macnab, dr. Psihoterapeut, autorul cartii “Dorinta sexuala”, exista diverse mituri privitoare la casatorie (miturile sunt citate din cartea sa):
- raporturile sexuale sunt asociate in chip necesar cu dragostrea;
- punctual culminant al lunii de miere e consumarea in pat a casatoriei;
- unirea sexuala reprezinta punctual culminant al iubirii, bucuriei si reciprocitatii in casnicie;
- unirea sexuala reprezinta o modalitate ca doi oameni sa devina o singura fiinta;
- raportul sexual e scopul mariajului si fara el acesta nu ar supravietui;
- sotii si sotiile se doresc (sexual) unul pe altul in toate zilele;
- raportul sexual poate avea loc numai in cadrul unei relatii intime;
- unul nu-l poate refuza pe celalalt daca exista dragoste;
- dragostea pe care au simtit-o unul pentru celalalt in ziua casatoriei (si inainte) va dura o vesnicie si nu se va altera;
- daca mariajul “merge” si, daca comunicarea si relatia sunt pozitive, dorinta si activitatea sexuala sunt in regula.
Dragostea poate fi cuantificata/concretizata pentru a o intelege mai bine. Ca sa aflam ce inseamna pentru fiecare iubire am putea sa ne intrebam ce este semnificativ pentru noi. Dr. Gary Chapman, autorul cartii „Cele cinci limbaje ale iubirii”, a descoperit ca ar exista moduri de cerere si exprimare a iubirii prin:
- cuvinte de incurajare,
- timp acordat,
- primire de daruri,
- servicii,
- mangaieri fizice
Constientizandu-ti limbajul, poti sa nu mai intri in conflict cu partenerul si sa-l intelegi mult mai bine.
Ce ti-a cerut partenerul cel mai des in ultima vreme? Lucrul pe care ti l-a cerut se poate sa fie exact acela care l-ar face sa se simta iubit.
Ce face sau ce spune partenerul pentru a-si exprima iubirea fata de tine? Felul in care isi exprima iubirea poate indica ceea ce si-ar dori de la tine
Ce ii provoaca cea mai mare suferinta din ceea ce faci/nu faci? Opusul a ceea ce ii provoaca suferinta este probabil limbajul iubirii.
Ce e dragostea? As spune creatia a doua persoane, decizie constienta, responsabila, stropita cu rabdare, empatie, perseverenta, tandrete, comunicare, intelegere. Cum ilustreaza un copil dragostea: „Bunica, cand a avut artrita, nu putea sa se aplece ca sa-si vopseasca unghiile de la picioare si, atunci, bunicul se apleca si i le vopsea el, chiar si cand a avut si el artrita la maini. Asa este iubirea. (Rebecca, 8 ani)” „Iubirea este atunci cand mamica ii face cafea lui taticu', si gusta intai ea din cafea ca sa vada daca a nimerit-o tocmai bine. (Danny, 7 ani)”. Sa iubim si sa fim iubiti !

Nu e de ajuns sa iubesti - Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc daca nu pot primi toata aceasta dragoste in mine.
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit daca relatia mea nu este in acord cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele trebuie, de asemenea, sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca vreau o relatie de cuplu cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca ma poate iubi, daca mie mi-e teama de iubire, sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional daca nu disting nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea daca nu o vad cand suntem impreuna.
Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.
Nu e de ajuns sa ii spun `vreau sa traiesc cu tine` daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa ii spun `poti conta pe mine` daca eu sunt inca dependent.
Nu e de ajuns sa ii fiu fidel daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.
Dar, uneori, e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea, si mai multe, pentru a incepe sa construim impreuna, dincolo de intalnire, o relatie plina de viata.

Autor: CONSTANTA VASILE

Sursa:www.despresuflet.ro