Tu, prietene, eşti eroul propriului tău vis. Eşti cel ce visează
întunericul şi cel ce aduce lumina. Eşti deopotrivă ispititorul şi mântuitorul.
Vei ajunge să cunoşti asta, dacă nu o ştii deja.
În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţie în contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cu aproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte în propria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii. Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui
Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg. Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.
În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţie în contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cu aproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte în propria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii. Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui
Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg. Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.
Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună
condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest
vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici
unul dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere.
Sunt încredinţat că, împreună, vom găsi o cale mai bună.”
Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ,
citeşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. Atunci îţi vei aminti că
rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde
l-ai auzi. Ceea ce nu e greu de făcut, dacă doreşti să-l faci. Nu se cer
calităţi sau talente speciale. „Cum”-urile şi „de ce”-urile iubirii se rezolvă
de la sine, de îndată ce păşeşti prin uşa ce se deschide în faţa ta.
Nu am spus niciodată că ar trebui să treci prin ziduri şi nici
măcar că ar trebui să umbli pe apă. Am arătat doar spre uşa deschisă şi te-am
întrebat dacă eşti gata să intri.
Şi asta este tot ce trebuie să-l întrebi pe aproapele tău. Cel
care iubeşte în mod necondiţionat nu este niciodată ataşat de consecinţe.
Oamenii vin şi pleacă şi nu vei şti niciodată de ce şi de unde. Despre unii vei
crede că vor trece cu uşurinţă prin uşă, dar, dintr-o dată, vor face
cale-ntoarsă. Alţii, despre care eşti convins că nu vor da cu ochii de uşă, vor
trece pragul cu o uşurinţă neaşteptată.
Nu fi îngrijorat. Nu e deloc treaba ta cine vine şi cine pleacă.
Legământul e făcut în fiecare inimă şi numai Dumnezeu ştie cine e gata şi cine
nu. Să lăsăm cunoaşterea în seama Lui şi să ne punem, pur şi simplu, în slujba
Sa. Viaţa curge mult mai liniştit atunci când facem Voia Sa. Iar încrezându-ne
în El, inimile noastre debordează de iubire şi acceptare.
Astfel ajungem să cunoaştem că oferta de iubire este nelimitată.
Ea nu are nici început, nici sfârşit. Toate limitările pământului sunt
absorbite în iubirea neţărmurită a Cerului, pe măsură ce împărăţia lui Dumnezeu
se instaurează în propriile noastre inimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu