Este uimitor cît de rar privim spre cer.
Mergem cu privirea în pamînt, privim la cele din jur, privim cel mult reclamele
de pe blocuri si uneori mai căutam cu privirea un avion sau un elicopter dacă i
se aude în preajmă zgomotul specific. Mai privim uneori să vedem dacă e să
plouă sau nu, şi mai privim cîteodată luna sau stelele dacă ne prinde noaptea
pe afară. Şi totuşi e atît de frumos şi fascinant cerul senin! Să-l privim şi
să ne cufundăm în el, să ne mai eliberăm de praful drumului, de firele nevăzute
ale teluricului care ne atrag mereu spre în jos. Dacă e să faceţi un calcul
veţi vedea că priviti cerul mai puţin de trei minute pe zi şi apoi vă miraţi de
ce vă simţiţi atît de condiţionaţi în lumea aceasta, de ce vi se pare lumea
atît de strîmtă şi chiar sufocantă. Priviţi cerul mai mult, îndrăgiţi să vă
înconjuraţi de albastru, lăsaţi gîndurile să se topească în visele senine ale
cerului nesfîrşit. Nu priviţi ceva anume de pe cer, ci priviţi cerul. Ori de
cîte ori aveţi ceva timp liber priviţi cerul. Odihniţi-vă ochii privind
albastrul cerului măcar cîteva minute neîntrerupt. Dacă vom urma acest îndemn
cu consecvenţă ceea ce se va transforma în percepţia noastră va fi uimitor. Vom
fi cu adevărat mai senini!
www.artadeatrai.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu