“Prin Faca-se Voia Ta" nu inseamna sa stai si sa astepti ca altii sa actioneze in locul tau! Inseamna sa fii atent la semnalele pe care le primesti pentru lucrurile pe care le ai de facut! Inseamna sa nu mai fi preocupat de incercarile prin care treci plangandu-ti de mila ci la Scopul tau. Sa constientizezi ca tot ce se intampla tu ai chemat in destinul tau. Nu are sens sa dai vina pe nimeni pentru ca iti este rau, nu te simti bine sau esti neinteles. In acest moment nimeni in afara de tine nu te poate ajuta cu adevarat. Asa ca ai curajul sa iti privesti destinul in fata si sa treci peste tot ridicand experientele in Lumina! Cum ? Privindu-le cu ochii deschisi! Tu ai ales in acesta viata o serie de lectii pentru suflet si de aceea Liberul tau Arbitru este limitat. Ca sa poti fi auzit ai nevoie sa reglezi frecventa ta cu cea a Luminii… pentru a putea cere Alegerea. A venit momentul sa constientizezi viata ta, sa te trezesti, sa te ridici, sa te contii lumina si umbra deopotriva. Ceea ce mi-a adus intelepciune nu a fost lumina ci lupta continua cu umbra. Intunericul in care mi-am petrecut prima parte a vietii m-a determinat sa aleg acest drum de a ajuta pe ceilalti sa vada propria Lumina.
Sun Tzu spunea ”pentru
ati intelege dusmanul trebuie sa devii tu insuti una cu el”. In cazul tau
”dusmanul” este impulsul interior pe care nu il intelegi, care te macina si
suferi. Atata timp cat vei reprima umbra vei continua sa suferi si nu vei
invata nimic. Imaginea ideala pe care ai creat-o despre tine sfarseste prin a
te epuiza. Asculta-ti sufletul, deschide-l, umple-l, contine-l cu Fiinta
minunata care esti! Ca sa te poti contine ai nevoie sa scoti afara tot ceea ce
nu iti apartine, Tot! Aleg Acum ca nimic din ceea ce nu este al meu sa nu mai
continue! Renunt la teama, renunt la frica, renunt la gandurile si tiparele
care nu imi apartin, renunt la tot ceea ce imi face rau, renunt la tot ce ma
impiedica sa fiu fericit, renunt la toate obiceiurile care imi creaza
suferinta, renunt la toate acestea cu toata fiinta mea! Aleg Acum Iubirea in
sufletul meu. Aleg Acum sa ma Iert si sa ma Iubesc. Aleg Acum sa ma conectez cu
miezul fiintei mele. Sunt demn de a fi iubit si de a darui Iubire. Daca Iubirea
nu trece prin mine ea nu poate exista. Aleg Acum sa imi deschid inima, aleg
acum sa ma deschid la puterea vindecatoare a Iubirii! Aleg sa fiu eu Matricea
divina pe care Dumnezeu a creat-o!
Destinul nu se lasa induiosat, dar el nu e niciodata crud; e
just. Toate greselile pe care le-ati comis se aduna pe un platan al balantei,
dar daca va decideti sa va redresati viata, tot ceea ce faceti bun va apasa pe
celalalt platan. Deci, cand va veni momentul de a plati pentru greseli,
gandurile, sentimentele, actiunile voastre bune intervin pentru ca plata sa fie
mai mica. Aceasta inseamna, de asemenea, ca nu trebuie sa fim fatalisti
spunand: “Pentru ca destinul meu e asa si asa, nu e nimic de facut, trebuie
sa-l accept.” Nu. Nu uitati niciodata aceasta: destinul nu ne cere sufocarea,
inabusirea spiritului. Din contra, destinul exista pentru a ne obliga sa ne
trezim spiritul si sa lucram cu el, pentru a ne crea un nou destin.
Din cauza greselilor savarsite in incarnarile precedente, omul
trebuie sa sufere, conform destinului sau; hindusii spun ca e o “Karma” de
platit. Dar aceasta nu semnifica ca e imposibil de a reactiona la aceasta,
pentru ca cel ce nu face nimic altceva decat sa sufere, o sfarseste, intr-o zi,
strivit. Din contra, trebuie sa luptam cu armele iubirii si luminii, pentru a
triumfa asupra destinului si pentru a intra in ordinul Providentei. Din acest
moment, nu mai exista destin pentru omul ce s-a hotarat sa traiasca in lumina.
El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleasi, a iesit din lumea
fatalitatii pentru a intra in cea a gratiei.
Marea majoritate a
oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu
indiferenta cuvantul destin pentru tot ce li se intampla in viata, bun sau rau.
Nu, sa numim, daca vreti, “destin” consecintele ignorantei noastre, greselilor
noastre, si “Providenta” consecintele luminii noastre si a tot ceea ce am facut
bun. Deci, acum e clar: exista Providenta pentru cei ce traiesc in lumina si
dragostea divina si exista destin pentru cei ce se incapataneaza sa ramana
marginiti si rautaciosi. Acel care vrea sa iasa de sub influenta destinului trebuie
sa inceapa prin a vedea clar lucrurile: sa discearna gandurile, sentimentele si
faptele care-i ingreuneaza karma, si sa se straduie sa devina mai intelegator,
mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra in sfera Providentei unde isi
creaza cu adevarat viitorul. Cu cateva exceptii, extrem de rare, nicio fiinta
umana n-a venit pe pamant fara sa aiba greseli de reparat, datorii de platit.
Cati Initiati, cati sfinti si profeti au suferit, de asemenea, pentru a-si
repara greselile pe care le-au facut in incarnarile anterioare! Aceasta nu a
impiedicat sufletul si spiritul lor sa traiasca in splendoarea divina, pentru
ca munceau fara ragaz, in ciuda karmei lor, si astfel au devenit sfinti.
Orice vi se intampla,
trebuie sa va pastrati spiritul vostru intr-o regiune inatacabila. Aici trebuie
sa va refugiati pentru a munci. Atunci, chiar daca karma va asalteaza, va veti
simti deasupra: karma vrea sa va limiteze, voi va veti elibera; karma vrea sa
va tina in intuneric, voi va veti ilumina… pentru ca in ciuda oricaror
incercari voi va continuati eforturile. Da, trebuie sa cautati sa ajungeti la
acel punct in care veti scapa sferei de influenta a karmei.
Se pune acum problema
de a sti daca puteti urca pana acolo, daca sunteti capabili de a va stabili in
aceasta regiune care se gaseste dincolo de vanturi, vartejuri si fulgere.
Tocmai despre aceasta regiune vorbea Iisus cand dadea sfatul de “a construi
casa pe stanca”. Stanca este sfera spiritului in care trebuie sa ne plasam
lacasul, pentru ca este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea
“inaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Pana cand nu ati atins aceasta
sfera prin gandire si meditatie, veti stagna in regiunile inferioare ale
planului mental si al planului astral si veti fi vulnerabili, veti ramane prada
zbuciumarilor.
Sper ca aceste cuvinte
vor clarifica mai bine problema. Nu putem scapa karmei, dar putem sa o platim
in diferite feluri. Este ca si in viata, cel mai des se plateste cu bani, dar
sunt alte mijloace de a-ti achita datoriile: poti munci sau face un cadou sau
poti face un serviciu… in plan spiritual cel mai bun mijloc de plata este de a
strange aur, adica a-ti dezvolta calitati si virtuti. Dar si rugaciunea e o
forma de plata, pentru ca si in rugaciune puneti aur, tot ce este mai bun din
inima voastra, din sufletul si spiritul vostru. Va caiti pentru greselile
voastre, promiteti sa le reparati prin fapte bune. Atunci Cerul spune: ”De
vreme ce se caieste si vrea sa-si repare greseala, inseamna ca a inteles: sa-i
usuram incercarile”. Pentru ca, ce doreste Cerul? Ca noi sa fim mai buni. El nu
vrea sa ne striveasca, la ce i-ar servi? Dorinta sa este ca noi sa devenim mai
constienti, mai intelepti; de aceea, daca noi avem capul tare, el continua sa
ne trimita incercari. Dar daca vede ca noi am inteles fara sa trebuiasca sa
trecem prin toate aceste incercari, ii este suficient, el nu tine sa ne
nimiceasca.
Oricare ar fi incercarile, Initiatii continua sa lucreze,
continua in lumina, bine, in dragoste pentru ca au inteles esentialul. Atunci,
bucurati-va pentru cunostintele din acest invatamant, bucurati-va si multumiti
pentru toate aceste pietre pretioase, aceste posibilitati ce se dezvaluie in
fata voastra, in fata spiritului vostru pentru o munca gigantica. Fara aceasta
lumina, ce ati deveni?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu