Oamenii
se îndrăgostesc. Nu o spun eu. Pur și simplu se întâmplă de când lumea.
Oamenii plutesc
împreună în jocul acela nebun al iubirii. Uneori, preț de câteva clipe.
Alteori, preț de câteva luni. Și alteori, preț de o viață.
Împreună, oamenii
refac clipele. Le dau gust. Le dau miros. Le încheagă. Le transformă în gesturi
frumoase care te fac mereu să simți cum inima îți bate nebunește și nu vrei să
fii vreodată în altă parte. Sau lângă altcineva. Câteodată, însă, ne dăm seama
că sentimentele noastre nu sunt îndeajuns pentru a rămâne lângă un om. Și
atunci, plecăm. Plecăm nu pentru că nu am mai putea rămâne.
Oricine poate rămâne
lângă cineva o viață, dar nu despre asta este vorba în relații. Relațiile nu
sunt lupte pe câmpul inimii și al răbdării. Relațiile nu sunt “care pe care” și “cât mai rezistăm împreună”.
A
rămâne unul alături de altul o viaţă întreagă nu presupune acte de eroism. Nu
presupune compromisuri. Nici sacrificii. Presupune înţelegere, respect şi multă
preţuire. Presupune tandreţe, zâmbet, căldură. Presupune să repari unde se
poate şi să adaugi acolo unde se simte gol.
Presupune dimineţi în
care să te pierzi în ochii celui de lângă tine. Clipe în care să te ţii strâns
de mână. Presupune să tragi împreună la acelaşi car, în aceeaşi direcţie. Presupune
să te bucuri unul de altul și unul pentru altul chiar și când când bucuria pare
doar o părere. Presupune ca inima să ţină mereu sufletele în echilibru.
Presupune nopţi de pasiune, iar când acestea dispar, nopţi tandre şi liniştite.
Presupune iubire! Aceasta este reţeta unei relaţii de lungă durată – iubirea
dincolo de toate şi de tot.
Relațiile nu se
încropesc din compasiune față de un om, ci din dragoste. Când din rețeta asta
lipsesc ingrediente, mai bine dăruiți-vă un zâmbet frumos și lăsați viața să
completeze restul: golul lăsat de o plecare va fi umplut de cine va fi potrivit
să îl umple.
Din când în când,
iubirea înseamnă și plecări.
Ramona Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu