Mariana Eftimie Kabbout-Frumoasa mea

Adormi în braţele-mi prea pline de pofta trupului tău fin,
şi lasă-ţi părul lung să cadă pe aşternutul de satin...
Să te trezeşti gustând săruturi ca-n dimineţile de-atunci
când te iubeam ca nimeni altul, frumoasa mea cu buze dulci ...

Nici nu mai ştiu de câtă vreme din gândul meu n-ai mai ieşit
deşi erai de mult plecată către neantul pustiit
Te căutam pe nu ştiu unde, în zborul meu nehotărât
nepriceput, fără cuvinte, doream să te iubesc ... şi-atât .

Te-am luat pe braţele-mi flămânde şi te-am purtat prin galaxii
acolo unde-a mea iubire te aştepta demult să vii
Respiră aerul pe care îl simţi atunci când îţi şoptesc
cuvinte care dau năvală ... frumoasa mea, cât te iubesc !

Ce este-n sufletu-mi sălbatic nici n-am ştiut până mai ieri
şi cum încă mai ai puterea să mi te dai fără să ceri,
Măcar un strop din inocenţa pe care-n suflet o aveai,
iar eu, în nebunia-mi cruntă te-am ferecat pe veci, în rai...

Aş vrea să cred că-ţi este bine, iubirea mea-i stângace,ştiu
dar lasă-ţi inima să bată în pieptul meu, la ceas târziu ...
Îţi voi gusta şoaptă cu şoaptă, frumoasa mea cu buze dulci
nu am nevoie de cuvinte să-ţi spun cum te-am simţit atunci...

Când mi-ai umplut singurătatea cu trupul tău înmiresmat,
şi-ai scris pe pieptul meu de piatră atingerea-ţi de neuitat...
Ştiam că te iubesc din vremea când încă nici nu existai,
Născută eşti ca să-mi fii înger ,născut am fost ca să-ţi fiu rai ..