Aleargă iubirea spre noi
Cu braţe de flori s-o primim,
S-aşternem răcoarea din ploi
Pe viaţa ce-atât o iubim.
Pe buzele noastre de foc
Să ardă iubirea mereu,
Şi flori de cireş şi de soc
S-apese pământul cel greu.
Cuvintele nu mai au loc
E-atâta iubire acum,
Şi toate s-au strâns într-un joc
Potrivnic, amar şi nebun.
Desculţi printre ploaia de flori
Petale de crin ne vorbesc,
Şi toate se-adună în zori
Să cânte în zbor pământesc.
Iubirea valsează şi ea
C-o floare de colţ prinsă-n păr,
Iar rochia cea albă de nea
E toată din floare de măr.
Dă-mi mâna, iubite, uşor
Şi hai să fugim prin păduri,
Să mergem desculţi printre flori
Pe-un ţărm plin de fragi şi de muri.
În ochi avem mare de flori
Ce cad pe pământ cu alai,
Iar noi alergăm până-n zori
Desculţi cu iubirea în mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu