Vine un moment in viata unei femei…

Vine un moment in viata unei femei, de obicei cand are o varsta mijlocie… un moment cand aceasta femeie trebuie sa faca o alegere...

“Vine un moment in viata unei femei, de obicei cand are o varsta mijlocie… un moment cand aceasta femeie trebuie sa faca o alegere – probabil cea mai importanta decizie psihica a vietii ei viitoare. Si aceasta este daca sa fie in continuare trista sau nu. Femeile ajung aici de obicei spre sfarsitul anilor 30, inceput de 40 de ani. Este un moment cand au trecut prin multe si au facut multe si ultima lovitura le-a epuizat si ele simt ca s-au saturat, ca le-a ajuns pana in gat. Visurile lor de la 20 de ani zac intr-un sertaras. Poate au inima franta, casnicii esuate si promisiuni inselate”. – Clarissa Pinkola Estés – autoarea best-sellerului international "Women who Run with the Wolves" (Femei care alearga cu Lupii), un tratat de psihologie jungiana, despre feminitate.

O alta autoare celebra, draga noastra Elisabeth Gilbert - autoarea cartii "Mananca, Roaga-te, Iubeste" a postat pe pagina ei de Facebook, un comentariu extraordinar pentru citatul din "Femei care alearga cu Lupii", ce merita a fi cunoscut de catre tooooate femeile!

Aici vine partea interesanta

Oricine dintre noi trebuie sa alegem la un moment dat in vietile noastre daca sa devenim amarati sau nu. Iar Clarissa are dreptate, aceasta alegere apare mai ales la varsta mijlocie, spune Elisabeth Gilbert.

De ce? Pentru ca ai fost pe-aici e o vreme – de trei, patru, cinci decade – si adevarul e ca ti s-au intamplat multe lucruri aiurea… doar pentru ca existi.

Ai fost parasita; ai fost mintita; ai fost tradata; ai fost psihic ranita; ai fost dezamagita; te-ai dezamagit tu insati; ai vazut oameni care au dat gres in fata ta si ai facut asta la randul tau; ai fost data afara; ai fost discriminate; ai fost pe nedrept acuzata; ai luat totul de la sine; te-ai imbolnavit; ai avut din ce in ce mai multe greutati; i-ai pierdut pe oamenii pe care ii iubeai cel mai tare; ai fost data la o parte, acuzata, abuzata, folosita…

Nu imi pasa cine esti, sau cat de frumoasa ar parea viata ta din exterior – dupa un anumit numar de ani este doar un lucru sigur: in mod cert si tu ai ai patit ceva ingrozitor.

Dar aici vine partea interesanta.
Pentru ca acum tu poti sa alegi.
Ce fel de persoana vrei sa fii de aici incolo?

Cum va arata viata ta de aici incolo?

Daca vei decide sa devii o fiinta trista, cine te poate acuza? Sansele sunt, sa ai o lunga lista de ofense care sa iti justifice alegerea. Lumea este o groapa a iadului, plina de mincionosi si oameni de nimic iar tu esti victima lor si poti produce 87 de motive ca sa iti justifici alegerea – si nimeni nu ti-ar putea demonta argumentul, fiindca este TOTUL adevarat…

Sau poti sa devii altcineva. Exista doua feluri de fericire, pana la urma. Este fericirea inocenta si este fericirea dobandita. Fericirea inocenta este raza de stralucire care apare de obicei in tinerete atunci cand nimic rau nu ti s-a intamplat. Este cea mai usoara forma de fericire. Este darul de a nu sti. Este dulce si naiva si bine-cuvantata. Este dulceaga… si garantata – dar lumea o va sterge in final din tine.

Dar dupa asta, ai de facut o alegere. Poti sa fii amar sau poti sa imbratisezi ceea ce eu numesc fericirea dobandita. Nu este nimic naiv in legatura cu acest tip de fericire pentru care ai luptat (si adesea ai luptat IMPOTRIVA).

Cum poti obtine fericirea?

Iata cum poti obtine aceasta fericire – luptand pentru lumina, chiar si atunci cand toate semnele indica catre intuneric. Sa cauti in istoria ta cu excavatoare pana cand gasesti fiecare urma de bunatate ce ti s-a intamplat si construiesti o barca de salvare pentru tine din aceasta bunatate.

Este bunatate atunci cand o cauti. Si te agati de fiecare dovada de gratie si maretie pe care pana acum lumea ti-a demonstrat-o – indiferent cat de mica sau chiar pentru o clipita – si iti cladesti noua ta viata pe aceasta.

Fiecare persoana care vreodata ti-a aratat bunatate – o pui intr-un dosar al dovezilor bune. (Fiindca atunci cand ai fost tradata de o persoana, nu ai fost trdata de toata lumea; a fost cineva, intr-un anumit moment, care ti-a aratat bunatate… chiar daca a fost si pentru o singura zi. Chiar daca a fost si pentru 5 minute in autobuz.)

Fiecare act de generozitate pe care l-ai primit sau la care ai fost martora, sau la care ai participat – pune-l in acel dosar si agata-te de el.

Fiecare farama de noroc care ti s-a intamplat – chiar si daca a fost sa gasesti un banut pe strada – pune-l in portofel si spune MULTUMESC.

Fiecare moment de fericre pe care ai avut ocazia sa il traiesti – pastreaza-l. Strange fiecare dovada a faptului ca viata ARE sens. Si chiar daca nicio paradigma standard despre sensul vietii (un cult religios de exemplu) nu merge pentru tine - atunci creeaza-ti propriul sens.

Ia toate acele dovezi de bunatate si pune-le in barca ta de salvare si navigheaza cu acea barca departe, catre LUMINA. Si, mai ales, in mod absolut si categoric, refuza sa devii trista, indiferent ce ai patit. Lasa asta celorlalti. Poate ca dupa toate cate ti s-au intamplat, ai spune: „Inocenta mea a disparut. NU voi mai fi niciodat la fel.”

Este adevarat. Nu vei mai fi niciodata la fel.
Dar este posibil sa fii mult MAI BINE.
Si depinde de tine.

Aceste cuvinte au fost notate de Elisabeth Gilbert pe Pagina ei de Facebook

www.garbo.ro