La început cei doi îndrăgostiți vor să se
impresioneze unul pe celălalt. El îi scrie ei o poezie, ea îl mângâie într-un
fel anume. El îi spune cuvinte dulci și moi, ea îi dăruiește desene cu el. El
îi aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor.
Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea
crește…Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în
ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și nu mai
au nevoie de cuvinte, de gesturi, de dovezi, de… pentru că ei ştiu totul. Doar
simplul fapt că sunt împreună, în comuniune, este tot ce contează. Se bucură
într-o stare de prezenţă continuă unul în celălalt şi invers. Simţiri.
Întrepătrundere reciprocă într-o împreună petrecere.
Ne bucurăm Unul de celălalt şi nu mai avem
nevoie de cuvinte că ştim Totul. Întotdeauna vor exista cuvinte nespuse aduse
până la marginea inimii și uitate acolo ca niște semințe nesemănate. Ziua
despărțirii…
Iubesc iubirea. Magnet. Iubirea nu are
margini, nici spațiu, nici timp. Este atât de puternică încât străbate cerul,
străpunge iadul, mângâie mormântul și topește orice inimă înghețată… Iubirea nu
se explică, iubirea se trăiește și atât, cu bucuriile și lacrimile ei… O iubire
teoretizată nu mai este iubire, ci o ideologie… Adunare de cuvinte. Cuvinte
grele, cuvinte ușoare.
Iubiți mult, Iisus Hristos vă poruncește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu