O relaţie cu sufletul
pereche este o explorare a dinamicii egalităţii, a respectului şi încrederii
reciproce. Este o relaţie matură şi iubitoare pe plan conştient. Ea cere o
comunicare perfectă, care se învaţă în general prin procesul de iertare din
cadrul relaţiilor anterioare, mai puţin conştiente. Într-un anumit sens, toate
relaţiile anterioare vă prepară pentru participarea deplină în relaţia cu
sufletul pereche. Sufletul pereche nu se poate manifesta, până
când nu există cinste şi limpezime în toate relaţiile voastre. Dacă
v-aţi părăsit un partener dintr-o căsătorie anterioară sau copiii, pentru a fi
cu un nou iubit/iubită, trebuie să suportaţi consecinţele. Nu vă puteţi găsi sufletul pereche, părăsind o altă fiinţă
omenească. Trebuie să fiţi corect în toate relaţiile voastre. Trebuie să
spuneţi adevărul fără frică, dar cu mare blândeţe şi compasiune. Ceilalţi
trebuie să ştie în ce poziţie se află. Trebuie să ştie în ce mod s-a schimbat
legământul vostru faţă de ei şi în ce măsură a rămas acelaşi. Vă dovediţi
dragostea faţă de ei, prin faptul că nu aveţi secrete, prin dezvăluirea
completă a gândurilor şi sentimentelor voastre. Trataţi-i aşa cum aţi vrea să
vă trateze ei pe voi, dacă situaţia ar fi invers. Şi, în felul acesta, puteţi
merge mai departe, fără să părăsiţi pe nimeni, fără să acţionaţi într-un mod
impulsiv şi nepăsător.
Dragostea adevărată
pentru o anumită persoană nu rezultă niciodată dintr-un comportament urât faţă
de alta. Aceasta nu înseamnă că nu puteţi să vă schimbaţi legămintele.
Înseamnă doar să păşiţi în acest proces de revizuire, cu respect şi grijă faţă
de celălalt şi, în acelaşi timp, ştiind foarte clar ce vreţi.
Atunci când în viaţa voastră apare
partenerul de viaţă, legământul se creează ca ceva de la sine înţeles. Dorinţa
reciprocă de a fi unul în prezenţa celuilalt devine demonstrarea continuă şi
spontană a legământului unuia faţă de celălalt. Dacă luarea deciziilor – atunci
când eraţi cu celălalt partener – era dificilă şi caracterizată printr-o luptă
continuă a ego-ului, împreună cu sufletul pereche deciziile se iau fără nici un
fel de efort. Fiecare partener respectă şi apreciază pe deplin gândurile şi
sentimentele celuilalt, fără să-şi minimalizeze propria experienţă. Există o
dorinţă totală de a fi pe deplin prezenţi, de a asculta părerea celuilalt şi de
a lua decizii, numai atunci când amândoi simt că totul este clar.
Până când nu vei fi
învăţat să-ţi asculţi intuiţiile, nu îţi vei întâlni sufletul pereche.
Descoperirea sufletului tău pereche se întâmplă deoarece, lăuntric, eşti
direcţionat înspre el/ea. Când vă întâlniţi, recunoaşteţi acest lucru în
interiorul vostru. Îl “ştiţi” în fiecare celulă a fiinţei voastre. În momentul
recunoaşterii reciproce a partenerului de viaţă, se produce o modificare în
esenţa fiinţei. Nu mai trăieşti doar pentru propria ta pace şi fericire. Propria ta
pace şi fericire se extind, pentru a include pacea şi fericirea partenerului.
Principiile individuale devin mai puţin importante decât cele reciproce. Nu vă
mai concentraţi pe cât sunteţi de diferiţi, ci pe ceea ce aveţi în comun.
Intraţi într-un nou stadiu al călătoriei vieţii. Unul se manifestă în exterior
ca fiind doi şi doi devin unul pe dinăuntru.
„Tu” eşti acum o entitate diferită. E
adevărat, încă ai un corp separat, dar până şi separarea trupească începe să se
estompeze, pe măsură ce amândoi deveniţi unul şi vă împletiţi în actul
dragostei fizice şi emoţionale. Minţile voastre renunţă la nevoile lor separate
şi se unesc în dansul ţelului comun şi al înţelegerii fără cuvinte. Prin voi se
naşte o nouă fiinţă. Este fructul dragostei voastre şi cel care vă împlineşte
cerinţele reciproce. Din unirea voastră apare ceva ce nu a putut fi realizat
până acum. Legătura voastră face ca acest lucru să fie posibil. Împreună,
acceptaţi scopul vostru spiritual şi îl împliniţi cu graţie, pe măsură ce
relaţia voastră se cristalizează şi radiază dragoste asupra tuturor oamenilor
din jurul vostru.
O dată ce ai întâlnit
persoana iubită în formă fizică, viaţa ta nu mai poate continua ca înainte.
Trebuie să renunţi la tot ceea ce înseamnă separare. Nu mai poţi păstra decât
ceea ce merge împreună, în cinstire şi îmbrăţişare reciprocă. Sinele izolat
trebuie să moară. Se naşte Sinele ca partener, ca pereche de viaţă. Aceasta
este căsătoria spirituală. Pe măsură ce intri pe calea autovindecării şi
autodescoperirii, există din ce în ce mai mult potenţial pentru o unire sacră.
Şi tu şi ceilalţi ca tine vă adunaţi ca parteneri egali şi începeţi să modelaţi
ceea ce înseamnă relaţia unei noi paradigme. Tu şi partenerul tău radiaţi
încredere şi respect reciproc. Radiaţi ţeluri şi legăminte comune, făcute fără
nici un fel de sacrificiu. Demonstraţi ce înseamnă să creaţi unul pentru
celălalt un spaţiu iubitor, sigur şi în care nimeni nu judecă pe nimeni.
Paul Ferrini –
Liniştea Inimii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu