“M-ai învăţat ce înseamnă
să ţi se poarte de grijă. Acesta este un dar minunat. – Helen Exley”
Ce aş putea să spun eu despre femeie mai
mult decât am spus-o în alte dăţi sau în fiecare zi? Nu ştiu, dar am să încerc!
Toate femeile merită să fie iubite!
Cred că așa am să încep. Pentru că acesta
este adevărul! Merită să fie iubite fiecare în parte și toate împreună!
Pentru că par atât de firave, dar duc pe
umerii lor și în suflet atât de multe fără să se plângă. Fără să se dea bătute.
Ele iau viața iar și iar de la capăt, până când totul este bine. Chiar dacă nu
pentru ele.
Merită iubite pentru că nu se tem să
iubească deși au fost rănite! Nu se tem să dăruiască deși au fost trădate! Nu se
tem să se lase iubite și să își manifeste dragostea. Nu se tem să alinte, să ia
în brațe, să se dea în întregime, deși uneori ies făcute puzzle, sfărâmate și
lipsite de orice răspuns. Se scutură pe umeri, pe suflet, trag aer în piept, se
oblojesc singure cum pot, nu urăsc și merg mai departe. Ele știu că undeva,
cumva, le va fi din nou bine!
Merită iubite pentru că sunt mereu
copilăroase, dar responsabile! Au febră, tușesc, dar totuși se ridică din pat
să le ducă copiilor și soțului tratamentul dacă și ei sunt bolnavi. Iar uneori,
imposibil, eroic, le pregătesc supa, le zâmbesc și le spun: va fi bine! Și
mereu este bine! Pentru că ele sunt născute să fie acel bine, acea
liniște, acel cuib în viața lor!
Merită iubite pentru că am fost născută
de una dintre ele. Una căruia îi spun mama și pe care o iubesc cu tot sufletul
meu pentru că este un om puternic. Micuță, firavă, cu ochi negri în care se
scaldă parcă numai bunătatea, ai spune că nu știe să fie decât delicată, dar nu
e așa. Pe umerii ei duce o lume de poveri, de gânduri, de probleme și le
rezolvă pe toate. Și nu uită să ne iubească. Să ne știe bine. Să ne protejeze.
Chiar dacă suntem trei oameni mari de acum!
Merită iubite pentru că am fost ținută
în brațe și crescută cu coloană vertebrală de o bunică. Pâinea vieții!
Merită iubite pentru că am o fetiță cu
un suflet dincolo de orice alt suflet și cuvinte. Veselă, frumoasă, gingașă,
harnică, protectoare, talentată, care știe ce vrea și le spune pe șleau, care
de la doi ani de când a învățat să umble, iar dacă nu i s-a dat, s-a descurcat
și a luat! Care nu se sfiește să vorbească cu oamenii și să le spună “te
iubesc” când simte!
Merită iubite pentru că le am în
preajma mea, minuni de femei! Prietene. Prietene cum puține persoane pot fi și
fără de care nimic nu ar fi la fel. Puternice, luptătoare, delicate, vesele,
nebunatice, serioase, demne, pline de caracter. Suflete pe care te poți baza.
Sunt strălucitoare în tot ce sunt și fac. Fără cuvinte!
În fiecare femeie există un vis care nu va
muri niciodată şi mai multe pe care şi le-a îngropat de mai de mult în sânge,
în carne, în suflet. Femeile când devin mame sau soţii uită de visele lor, de
speranţele lor, de năzuinţele lor. Nu pentru că se ignoră. Nu pentru că nu se
respectă, ci pentru că iubesc prea mult. Femeile nu se nasc niciodată pentru
ele şi uneori se nasc de mai multe ori într-o viaţă!
Se spune despre femeie că niciodată nu ştie
ce vrea, dar eu cred că ea de când se naşte are un scop numai al ei. De când
ţine în braţe prima păpuşă şi o piaptănă duios, o leagănă… ea ŞTIE, simte şi
îşi doreşte să fie mamă! Ştie că menirea ei este să dea naştere, să protejeze,
să fie mereu acolo. Nu are nevoie să i se spună. Inima ei găseşte repede rostul
iubirii din ea, deoarece inima unei femeie este mereu plină de iubire. De multă
iubire!
Mai târziu, când un anume bărbat o priveşte
în ochi şi îi atinge sufletul, iarăşi ŞTIE, simte… că îşi doreşte să fie
iubită! Îşi doreşte să fie femeie. În tot şi toate. Şi asta e menirea ei de
când se naşte, iar ea… știe!
Şi, poate, nu le face pe toate bine. Poate
nu reuşeşte de fiecare dată să se dea peste cap să fie gata la timp în toate.
Poate uneori e sensibilă, alteori supărată, uneori e copilăroasă, alteori
certăreaţă, dar ea este mereu umărul acela sub toate sufletele din familie.
Mereu la timp. Niciodată nu întârzie să zâmbească şi să aline. De ceea ce ea
îşi doreşte, poate uită de multe ori, dar niciodată nu uită de pachetul celui
mic la şcoală, de cămaşa apretată a soţului ei, de cafeaua aburindă, de ceaiul
sau laptele cald. Poate peste serialul ei preferat va sări cu uşurinţă, dar
niciodată nu va uita să citească povestea de noapte bună, să lase în urma ei
când închide uşa, lumina de mamă şi, nici braţele calde în jurul soţului ei nu
va uita să le aşeze, eşarfă de linişte şi dragoste.
În braţele unei femei cresc munţi de iubire,
înţelegere şi căldură. Când cei mici plâng, ea găseşte calea cu un singur pupic
să facă să treacă tot. Chiar şi când puii cresc. Oriunde mergem, oricât de mari
suntem, când ni se întâmplă ceva o strigăm pe ea… pe Mama. Sau când iubim prima
oară, ne vine să spunem: “Mamă, e atât de minunat!”. Sau când vedem ceva:
“Mamă, uite!”. Şi ea vede. Ea ştie. Ea este mereu acolo cu noi… deoarece ea
este femeia aceea care ne-a vegheat atât de mult sufletul încât a devenit parte
din el şi noi parte din ea. Între mame şi copii nu vor fi niciodată depărtări…
Ele ştiu să ne facă să avem încredere în noi şi când nu ne sunt alături!
În braţele unei femei până și bărbații cresc
și devin oameni mari! Acolo, un bărbat găseşte mereu liniştea, seninul şi
duioşia. Nu trebuie să dea mult. Trebuie doar să fie. Trebuie doar să îi
zâmbească, să o întrebe dacă este bine, să o sărute şi să nu uite dragostea ei.
Trebuie să o respecte și să fie sincer, iar ea îl va face invincibil!
Când o femeie este iubită, casa ei va fi
mereu luminoasă, caldă şi ocrotită. Ea este îngerul care o va veghea mereu. O
va umple de flori, ca să pară liberă şi proaspătă. O va umple de culoare ca să
fie mereu veselă. O va umple de miresme de cozonaci, de clătite, de mâncăruri
deosebite, cum numai acolo le vei găsi. Şi nu le vei uita. Le vei duce mereu cu
tine, oriunde te vei afla. Când guşti din mâncarea unei femei, îi guşti
sufletul. Pentru totdeauna.
Fericiţi cei care au şi pot să guste în
fiecare clipă sufletul femeii sau mamei lor! Nu vor fi niciodată săraci,
singuri şi neiubiţi.
Daţi unei femei o cărămidă, iar ea va face
din ea o casă şi daţi unei femei o casă, iar ea va şti mereu să facă din ea un
cămin!
Ramona Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu