Șapte vorbe de duh.
Patimile omului sunt nenumărate ca
nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice,
cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l
stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre
toate.
Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă
de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt
conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.
Când porniţi pe drumul anevoios al
maturităţii, luaţi-vă ca sprijin primele voastre impulsuri de umanitate;
altfel, n-o să le regăsiţi.
Ce este viaţa noastră? O vale în care
s-au cuibărit amărăciunile. Ce este lumea? O mulţime de oameni fără simţăminte.
Înţelepciunea cea mare nu stă într-o
vorbă de dojană, ci într-o vorbă care, fără să-şi bată joc de nenorocirea
omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj.
Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!
Patria sufletului este iubirea.
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu