O scrisoarea de
dragoste adresată vieții.
Dacă, pentru o clipă, Dumnezeu ar uita
că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără
îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun.
Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
Aș dormi puțin, n-aș mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când alții adorm.
Aș asculta când alții vorbesc și aș savura o înghețată bună de ciocolată.
Și aș trăi “îndrăgostit de dragoste”.
Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
Aș dormi puțin, n-aș mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când alții adorm.
Aș asculta când alții vorbesc și aș savura o înghețată bună de ciocolată.
Și aș trăi “îndrăgostit de dragoste”.
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o
bucățică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui,
lăsându-mi goale corpul și sufletul.
Doamne, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheață și aș aștepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh aș picta pe stele un poem de Benedetti și i-aș oferi Lunii un cântec de Serrat.
Aș stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simți durerea spinilor și sărutul roșu al petalelor.
Doamne, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheață și aș aștepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh aș picta pe stele un poem de Benedetti și i-aș oferi Lunii un cântec de Serrat.
Aș stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simți durerea spinilor și sărutul roșu al petalelor.
Dumnezeule, dacă aș avea o bucată de
viată… n-aș lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i
iubesc cât de mult îi iubesc.
Aș convinge fiecare bărbat și fiecare femeie că ei sunt cei la care țin cu adevărat și as trăi îndrăgostit de iubire.
Aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că încetează să se îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-aș da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învețe singur să zboare.
Iar pe cei bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea.
Aș convinge fiecare bărbat și fiecare femeie că ei sunt cei la care țin cu adevărat și as trăi îndrăgostit de iubire.
Aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că încetează să se îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-aș da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învețe singur să zboare.
Iar pe cei bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea.
În fond, și eu am învățat de la oameni
atâtea lucruri…
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că adevărata fericire constă în felul în care urci înălțimile.
Am învățat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învățat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că adevărata fericire constă în felul în care urci înălțimile.
Am învățat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învățat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
Sunt o mulțime de alte lucruri pe care
as putea sa le învăț de la oameni , dar, realmente, multe nu îmi mai vor servi
la nimic cu adevărat, pentru că, atunci când ma vor pune la păstrare în acea
cutie, vai, eu voi fi murit deja.
Gabriel Garcia Marquez
(6 martie 1927 – 17 aprilie 2014)
(6 martie 1927 – 17 aprilie 2014)
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu