Cati dintre noi, astazi, mai credem in
iubire, cati mai acordam credit iubirii adevarate si cati ne lasam inselati de
declaratii rostite prea usor?
Cand doua din trei cupluri casatorite
divorteaza si mult mai multe nici nu mai ajung in fata altarului, cum sa mai
avem incredere ca iubirea adevarata exista? Si daca exista unde se duce atunci
cand dispare? Unde se duc juramintele de credinta rostite sub clar de luna cu
atata patos si in ce mod sunt pedepsiti cei ce le incalca?
Nimeni nu stie, desi iubirea este unul
dintre cele mai cercetate aspecte ale vietii umane, statisticile reusesc sa
spuna doar ca ar dura trei ani. Dar mai poate fi considerat veritabil ceva de
dureaza atat de putin, sau in orice caz, ceva ce este sortit sa se sfarseasca
candva?
Este la mare moda astazi sa fii
indragostit, sa fii implicat intr-o relatie ca sa “te afli in randul lumii”, sa
suferi din dragoste, sa te certi si sa te desparti doar de dragul dulcei
impacari, sa pui acel condiment lipsa intr-o viata mai mult sau mai putin
implinita, sa imbogatesti cu un plus de savoare o existenta incompleta si
mohorata.
Intram in relatii de frica singuratatii,
de teama ca imbatranim sau pentru ca vrem sa nastem o familie, pentru ca suntem
presati de parinti, de societate, religie sau conceptii limitate si fixe,
pentru ca vrem sa fim iubiti si protejati. Am invatat cum si unde sa cautam
parteneri noi, cum sa flirtam, cum sa cucerim, sa impresionam, cum sa vindem
cat mai bine iluzia ca suntem perfecti si ca meritam sa fim iubiti. Gasirea
unui partener a devenit mai mult o vanatoare de vrajitoare decat impulsul
firesc de a te uni cu cineva care ti-a taiat rasuflarea si fara de care nu mai
poti trai. Am uitat sa asteptam sa se nasca intai sentimentul si apoi relatia
si-am ajuns sa luam prea multe decizii majore confundand iubirea cu nevoile
noastre, cu emotiile puternice care ne suprind, cu pasiunea trecatoare sau
dorinta sexuala. Ne declaram prea repede indragostiti urmand a ajunge prea
repede in statistici.
Unde gresim? Suntem oameni buni si este normal sa ne
dorim sa fim iubiti si acceptati, ne place sa flirtam, sa ne tachinam, sa
radem, sa petrecem timp de buna calitate impreuna . Este coplesitoare emotia
nodului in gat, a fluturilor din stomac sau a partidelor patimase de amor,
devenim prea repede dependenti de adrenalina, de starea de euforie pe care ti-o
ofera orice inceput de relatie in perioada de curtare. Dar este aceasta
dragostea? Sau punem incorect semnul egalitatii intre pasiune si dragoste?
Dragostea e musai sa fie arzatoare ca sa
fie adevarata? Trebuie sa fie inflacarata si sa ne mistuie sufletele, sa nu ne
lase sa dormim sau sa ne hranim, sa ne faca sa ne pierdem controlul si sa ne
lipsim de ratiune? Sa ne indeparteze de prieteni si de tot ce inseamna trecut
si relatii sociale? Sa ne simtim impliniti si iubiti numai lipiti unul de
altul, cu corpurile impletite vibrand la unison intr-o cutiuta de cristal, de
parca am fi singuri pe Pamant?
Nu, dragostea adevarata este altceva, o
altfel de relatie, diferita de pasiune. Desi asa incepe in mod ideal orice
poveste de dragoste, ingredientele pasiunii nu sunt sufieciente pentru a
transforma iubirea in una adevarata, care sa dainuie. Cu timpul emotiile
pasiunii se sting asemeni unei flacari care ramane fara oxigen si trebuie
alimentate cu alt gen de trairi, cu sentimente, care sunt mult mai profunde si
mai mature. Cu cat flacara arde cu o intensitate mai mare cu atat de stinge mai
repede, dragostea arde mocnit si e nemuritoare.
Si cum o recunoastem, totusi? Cum
diagnosticam iubirea?
-este atunci cand te simti atras de
persoana iubita in totalitatea ei, cand reusesti sa vezi dincolo de ambalajul
fizic, cand te pierzi in privirea ei in incercarea de a-i citi gandurile. Cand
ii vezi si calitatile dar si defectele dar le accepti si hotarasti sa traiesti
cu ele fara a incerca sa le schimbi.
-cand reusesti sa faci echipa cu
partenerul tau completandu-va reciproc cunostiintele, cand deveniti complici
care se sustin si se sprijina in orice conditii neconditionat de vreun fapt,
cand invatati sa faceti lucruri impreuna.
-cand gasiti cu calm rezolvare
situatiilor dificile de orice gen, comunicand si exprimandu-va sentimentele,
temerile si convingerile. Cand aveti rabdare sa va cunoasteti si sa va
intelegeti scriind impreuna propria voastra istorie.
-cand binele celuilalt si satisfacerea
dorintelor sale devin mai presus decat ale tale chiar daca asta implica
sacrificii si renuntari.
-cand te simti bine si confortabil in
sanul relatiei voastre, stiind ca esti protejat, iubit si acceptat, cand oferi
si primesti stabilitate si securitate fara teama de a fi parasit, abandonat la
greu. Cand te simti liber sa fii tu insati, pentru ca dragostea nu te
ingradeste si nu-ti taie aripile, ba din contra, te incurajeaza si sustine
indiferent ce.
-cand oferi incredere si ti se raspunde
in acelasi mod, legati printr-o prietenie reala, cand te simti in stare sa-ti
pui sufletul pe tava fara teama ca vei fi ranit, cand iti permiti sa-ti exprimi
sentimentele, nevoile, durerile si cele mai intime trairi avand certitudinea ca
nu vei fi judecat si pedepsit.
-cand impartasiti acelasi sistem de
valori, interese comune si planuri de viitor, dar respectand totodata
diferentele de personalitate. Ca sa va iubiti nu-i nevoie sa fiti la fel sau
asemanatori, puteti fi total diferiti atata vreme cat nu uitati valoarea
respectului fata de celalalt. Puteti amesteca apa si uleiul, emulsia creata va
da o savoare deosebita relatiei voastre.
Adauga acestor cerinte pasiune in
cantitati mici cat sa intretii flacara iubirii fara sa arda prea repede si vei
obtine dragostea adevarata. Este mai greu de dobandit dar mult mai trainica si
durabila decat valtoarea pasiunii trecatoare. Investeti mai mult suflet dar
obtii inzecit iubirea ce-o oferi. Dragostea aduce fericire, liniste si
implinire in timp ce pasiunea este tumultuoasa si impanata cu neincredere,
insecuritate, deziluzii si deceptii. Depinde de tine ce cauti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu