Fericirea e ca o minge
după care fugi, dar când să o prinzi, îi mai dai o lovitură de picior...pentru
a putea continua să fugi după ea! Pentru că în această cursă te simţi stimulat;
în această căutare, în acest elan pentru atingerea ţelului se găseşte
fericirea. Deci, când aveţi o dorinţă, nu vă grăbiţi să o satisfaceţi, pentru
că ea vă ridică, vă împlineşte.
Ei da, iată secretul. De ce să cereţi ceea
ce veţi putea realiza în câteva luni sau câţiva ani? E prea uşor, nu aşa veţi
fi fericiţi, deoarece pentru a obţine ceea ce v-aţi propus nu aveţi nevoie să
vă legaţi la Sursa divină, inepuizabilă, singura care vă poate da totul. Cănd
sfârşiţi prin a obţine ceea ce vă doreaţi, bineînţeles că veţi fi fericiţi pe
moment, dar imediat după aceea, veţi simţi un gol: trebuie căutat încă ceva şi
nu veţi fi niciodată satisfăcut.
Atunci, ce e de făcut? Să
căutăm ceea ce este mai îndepărtat şi mai irealizabil: perfecţiunea,
imensitatea, eternitatea iar pe această cale veţi găsi toate celelalte:
cunoaşterea, bogăţia, puterea, iubirea... . Da, le veţi avea fără să le cereţi.
În timp ce, dacă vă propuneţi un lucru, vă veţi opri acolo, deci vă veţi limita
şi nu le veţi avea pe celelalte. Şi, numai Domnul ştie, dacă veţi obţine ceea
ce căutaţi!
Iată pentru ce, cel mai bun sfat pe care
vi-l pot da este de a nu cere altceva decât ceea ce e inacesibil. Toate, în
rest, le veţi găsi pe drumul vostru, fără a vă opri, fără să vă pierdeţi
vremea. Da, dar cine gândeşte aşa? Se spune:”A, dacă obţin această funcţie,
dacă câştig acest premiu, dacă mă căsătoresc, dacă voi avea copii....voi fi
fericit.” Dar de îndată ce le avem, aceasta nu schimbă mare lucru, ba chiar
sunteţi mai nefericiţi pentru că v-aţi oprit aici, în loc să alegeţi o
ţintă mai îndepărtată care să vă oblige să mergeţi înainte fără încetare.
Nu poţi fi fericit când ai un orizont prea
limitat. Iată de ce egoistul nu poate fi fericit: pentru că el totul este
strâmtat. Pentru a fi fericit, trebuie să te lărgeşti până la a îmbrăţişa
întreaga lume, şi doar dragostea permite acest lucru. Cel care are multă
dragoste, se întinde, se dilată, îmbrăţişează întreg universul, vibreză cu
universul; totul se deschide, el nu mai întâlneşte bariere şi fericirea nu-l
mai părăseşte. Calea spre fericire este dragostea, da, doar dragostea, nu
ştiinţa şi nici măcar filozofia. Ştiinţa, cunoaşterea nu pot să ne aducă
fericirea; ele pregătesc calea, orientează şi luminează, dar ele sunt
incapabile de a ne face fericiţi.
Cei care ştiu mult nu sunt fericiţi, iar
cei care au multă inimă, chiar dacă nu ştiu mare lucru, sunt mult mai fericiţi.
De ce? Pentru că Dumnezeu a pus fericirea în inimă şi nu în intelect. Dar inima
trebuie să fie generoasă; unei inimi egoiste, cerul şi pământul au jurat să
nu-i dea niciodată fericirea. Veţi spune:”Dar cunoaştem atâţia oameni care nu
lucrează decât pentru ei înşişi, pentru îmbogăţirea şi puterea lor, pentru
glorie şi sunt fericiţi!” Da, în aparenţă, şi pentru cât timp? Acest lucru
trebuie văzut. Ei vor obţine, poate, ceea ce doresc, mulţumită intrigilor lor,
dar în realitate vor fi privaţi de esenţial: de pace, bucurie şi plenitudine.
Chiar dacă ei nu sunt privaţi de nimic material, în interior totuşi vor fi
obligaţi să se simtă privaţi.
Cerul priveşte pe cine serviţi, dacă
serviţi propriul vostru dumnezeu, egoismul vostru, natura voastră inferioară,
el se va întoarce de la voi. El nu îşi împarte bogăţia unor oameni care nu se
gândesc decât la a-şi trăi viaţa de necinste, de plăcere, viaţa lor animală. Şi
atunci, cine vă va ajuta, cine vă va salva? Banii voştri? Gloria? Celebritatea
voastră? Pentru Dumnezeu, există doar două categorii de fiinţe: cei care lucră
doar pentru propriul interes, pentru îndeplinirea propriilor dorinţe, şi cei
care fac eforturi pentru a-şi ajuta fraţii, pentru a participa la munca a
miliarde şi miliarde de entităţi din lumea invizibilă care s-au înhămat la
realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Şi aceştia sunt înscrişi în marea
Carte a Vieţii ca binefăcători ai omenirii.
" Semintele
fericirii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu