Cati dintre noi n-am
trecut oare prin etapa in care nu stiam unde ne era locul, ce ne era dat sa
realizam si mai ales ce alegeri trebuia sa facem? Pe nesimtinte insa am
gasit rand pe rand raspunsurile la fiecare intrebare si existenta ne-a dus in
locuri nebanuite, astfel incat, odata in plus, am ajuns sa credem in
neprevazut. Totusi, chiar daca viata nu e plina de certitudini, am ajuns sa
cred ca e bine sa stii cand si cum ai nevoie de cel putin una.
Am revazut zilele
trecute o veche prietena devenita intre timp cunostinta, de care ma leaga
inevitabil aspecte ale existentei si de care cu siguranta nu ma voi putea
desprinde vreodata. Cu toate acestea, de fiecare data cand o vad ceva din
mine imi spune ca n-ar trebui sa fug, ca un om pentru care existenta a devenit
prea complicata e poate cel care are cel mai mult nevoie de mine si poate cel
pe care ar trebui sa incerc sa-l aduc in normalitate.
Refuza insa sa vada
lumea asa cum o vedem noi toti. Se arunca haotic in orice i se ofera si
cedeaza oricarei tentatii obscure fara a pune macar intrebari. Nu stie cand
si ce face, alege sa fie excentrica si raspunde cu ostentatie oricarei
propuneri de banalitate. S-a mutilat sufleteste uitand ce e iubirea si a ales
sa se inchida intr-o casa cu iz de mansarda victoriana, de unde iese doar
pentru a-si vedea cu sarguinciozitate de traiul zilnic. Mi-a dat mai mult
decat oricand o amara senzatie de singuratate si tristete si am cautat ore in
sir plimbandu-mi gandurile prin parcuri un mod de a-i fi inca prieten. Am
realizat tarziu, ca suferinta ascunsa pe care o poarta zi de zi nu vine,
paradoxal, din absenta iubirii.
Putem trai fara
iubire, dar nu putem trai fara dorinta de o cauta. Putem trai fara prieteni,
dar nu si fara a sti ca ei sunt totusi acolo pentru momentele in care ni-i
dorim aproape. Putem experimenta ciudatenii atata timp cat stim ca la
sfarsitul zilei ne intoarcem in banalitatea unei existente impartite, sau nu,
la doi...
Dincolo de toate
insa, nu am reusit sa gasesc explicatia schimbarii ce s-a petrecut fara sa
stiu, eu, cea pentru care totul poate deveni rationament. Am constatat cu
tristete ca suntem atat de departe incat orice stradanie, a mea sau a ei, nu
ne va ajuta sa daramam zidul ce s-a ridicat brusc.
Amica mea e poate
doar una dintre acele persoane care inca nu si-au gasit raspunsurile, cele
pentru cautarea a devenit o povara si pe care nimic nu pare sa mai ofere
certitudini.
Negasite la vremea
lor, ele incep sa dispara, incep sa se transforme in deziluzii si dorinte
ciudate de a fi altceva decat suntem. Fiecare moment al existentei noastre e
facut pentru a fi trait si nu abandonat undeva pe drum, din nestiinta sau
orgoliu, si orice alegere facuta la un moment dat se va dovedi in cele din
urma a fi cea mai buna, chiar daca ne e poate frica de ea.
Avem nevoie de
certitudini in viata noastra, si a trai mereu cu speranta ca viitorul ne va
aduce ceea ce trecutul nu ne-a adus niciodata e iluzia ce ne poate arunca cel
mai adesea in suferinta. N-am fost nicicand adepta ideii ca totul e asa cum
facem sa fie, dar privind-o cum isi intretine acea suferinta a omului fara
idealuri, tind sa cred poate, am putea face mai mult pentru noi insine, am
putea pleca atunci cand ni se ofera o cale, am putea zambi atunci cand ni se
spune o gluma, la fel cum am putea iubi atunci cand ni se ofera iubire...
|
Love is life
Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan
"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
28 octombrie 2013
Viata fara certitudini
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu