Placerea cea mai mare cand calatoream cu trenul..era sa suflu pe
geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in
care vom locui, aripile cu care voi zbura…Emotia mea cea mai profunda azi e sa
simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte,
nestiind ca pune intrebari…
Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu
ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te
studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care
si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat
cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o
femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat
ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea,
singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an
ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie.
Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si
plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de
cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atat de rau, de
fapt….
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie…
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta
faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei
sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine
de la fereastra mea….
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea…Ridica-ti privirea.
Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in
fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai
timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica
mana stranga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata…Scrisoarea mea e pe jos. Deci
ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu…Ai nevoie de mine,
dar ti-e frica…E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui….
Barbatii care plang in fata unei femei sunt niste oameni foarte
frumosi si au o forta pe care niciun muschi de suprafata n-ar putea-o intrece.
Sensibilitatea din noi are nevoie de lacrimi. Poate ca in ceata
unui plans calificat, de femeie care iubeste degeaba, de femeie uitata sau
parasita, de mama chinuita, se afla cele mai multe raspunsuri despre cine
suntem, cat de frumoase si cat de vii si de minunate suntem…Poate cate un plans
la timpul potrivit nu e doar ce curge din noi, ci despre ceea ce putem aseza
mai bine in noi….Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar
el e mereu una dintre lacrimi (alba sau neagra)
N-am idee de ce , dar oamenii care traiesc mult impreuna uita sa
se mai intrebe “ce mai fac”. Se trezesc unul langa celalalt, stiu pe de rost ce
mananca la micul dejun, ce muzica le place, cand pleaca si cand vin de la
munca, unde le place in vacanta, dar nu mai stiu “ce mai fac”….Tarziu, cand
lucrurile nespuse si-au facut cochilie, descopera ca celalalt face cu totul
altceva decat parea a face si ar raspunde mai degraba la intrebarea “tu cine
esti?”…In loc sa se intrebe seara, ochi in ochi, “ce mai fac”, cei mai multi
oameni isi tin sufletele ferecate si mimeaza “binele” pe care-l anunta mereu…
Sau sunt obsedati ca fac rau si nu mai stiu nici care-i intrebarea, nici unde-s
ochii celuilalt, nici care ar fi raspunsul autentic…
Am oameni la care ma gandesc imediat ce simt un miros care le
seamana. Stiu si pot retrai chiar si de la distanta mirosul de padure de
toamna, de mare, de copilarie, de acasa…de in brate la el, de parinti, de
scoala…
Ma gandesc la un barbat cu care diminetile aveau gust de
scortisoara si piper si miere, si ma copleseste mirosul de paine de casa nu
doar pentru ca e irezistibil, ci pentru ca asa-mi tin minte strabunicile si
bunicile care framantau aluatul…Prima ninsoare de care mi-a fost teama ca o sa
ma prinda singura mi-a ramas, in minte, calda…
Ne blocam de mici in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai
gresite ca ale noastre, ca, nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize
profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?...Toti ne pricepem la pus etichete,
toti stim sa “citim” oameni din prima si putini avem calitatea rara si
pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in
rau. Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum
facem de nu le abandonam.
…. E despre cum simt eu vara din mine…e despre ce a inflorit in
mine, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sunt
ploaie, cand mi-e vant, ce culori am si vacanta cui sunt…
Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o
femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea.
Sunt admiratoarea tuturor celor care reusesc sa ramana exceptiile care
imbatranesc de mana.
Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice ce-i aia
simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa
argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de
iubire…
…am invatat sa ma uit mult mai atent la cei care au masti, in
genere de histrioni, de mereu veseli, de sufletul-gastilor si petrecerilor, de
burlaci celebri, de neclintit sau de risipitori de amoruri fulgeratoare..Am
gasit pe acolo…nimic, mult zgomot si praf sau…omul care mi-a luminat viata.
Cand am putut sa iau omul in suflet, am fost fericita. Cand doar
l-am admirat si i-am zambit, sperand ca ma va observa la randu-i, am constatat
ca inhibam personajul, ca i se parea un joc, ca ma suspecteaza de placeri
ieftine, si ma trezeam ca fuge de mine…
Poate ca cel mai sincer anunt matrimonial- dar n-am auzit sa fi
publicat cineva asa ceva – ar fi : “ Sunt o femeie atat de singura, atat de
neiubita si de speriata, incat as vrea langa mine orice fel de barbat, numai sa
nu mai dorm singura si sa nu ma mai trezesc pentru nimeni…Sunt atat de saraca,
incat n-am nici macar cui sa povestesc despre mine…Caut domn serios, fara
obligatii, caruia sa-i dau in grija sufletul meu”…
Am intalnit un om care m-a eletrocutat. In secunda 1 mi se
taiase respiratia, timp in care mi-am auzit bataile inimii….2,3,4,5…Nici pana
azi nu stiu sa explic de ce. Dar stiu ca el era. Cea mai puternica amintire de
atunci e privirea lui.Nu se uita la mine, ci la ceva facut de mine. Era ceva pe
fata lui, in felul in care nu clipea si in izolarea pe care si-o contruise
rapid, ca sa nu-l atinga harmalaia din jur, era un semn ca-i pasa de mine pe
care rareori l-am intalnit in viata…Dar stiti de ce mi se face dor? Pentru ca
nu-l pot avea, e mereu al alteia…
Pe barbatul acesta il iubesc ca pe viata insasi, adica vreau
sa-l traiesc, sa-l provoc, sa-l fac fericit, puternic…Vreau sa am atata grija
de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu, chiar si din fata
altarului unde-i va spune “da” alteia. Nu toate iubirile au aceeasi forma, cum
nici macar intr-un cuplu femeia si barbatul nu iubesc la fel. Ma gandesc ca e
cel mai special om pe care viata mea l-a primit in dar, de aceea imi propun
sa-l iubesc in afara oricarei scheme, in afara oricarui gest previzibil si in
ciuda oricui. Nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea
vibratii, nu stiu daca nu cumva sunt ca un motor mult prea puternic pentru o
masina inca subreda dar stiu ca-i datorez acestui barbat cel mai seducator dar
pe care l-am primit vreodata- felul in care-l iubesc. Daca l-as pune acum
alaturi de mine, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate
si i-ar ramane in fata doar un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana
si l-as face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata
pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu
sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine
si lume, ca sa ma apere. Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si
el este inventatorul fiorului care-mi strabate chiar acum sira spinarii…Si cand
sunt foarte singura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc. Barbatul acesta
sigur exista. E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia
care mi-a adus aminte ca sunt..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu