Osho-Gelozia sau iubirea

Gelozia este foarte complicata. Contine multe ingrediente. Lasitatea este unul dintre ele, atitudinea egoista este alt element, dorinta de monopolizare – nu e experienta de iubire ci doar de posesivitate, o tendinta de a fi competitiv, o frica adanc inradacinata de a fi inferior…

Deci multe lucruri sunt incluse in gelozie. Iubesti o persoana – sau cel putin crezi ca o iubesti… Daca intradevar iubesti, atunci gelozia nu e cu putinta. Daca vezi ca persoana iubeste pe altcineva, vei fi fericit: iubesti persoana si aceasta este fericita cu altcineva, si tot ceea ce vrei tu este că ea sa fie fericita. Nu te vei simti gelos/geloasa, ci din contra, te vei simti recunoascator persoanei care-l face fericit pe omul iubit….

Dar aceasta este iubirea autentica, care este o specie rara. Ceea ce exista in numele iubirii este doar o idee. Tu ”iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca posezi acea persoana. Tu “iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca acela nu poate iubi pe nimeni altcineva. Daca iubeste pe altcineva te insulta, iti dovedeste ca esti inferior, ca exista oameni mai buni, mai de iubit decat tine. Aceasta raneste ego-ul, iti raneste posesivitatea, iti raneste dorinta de monopolizare. Si in esenta este lasitate pentru ca nu incerci sa infrunti realitatea in ceea ce priveste iubirea ta, intr-o maniera sincera,directa. Problema nu este ca omul iubit iubeste pe altcineva, intrebarea este: iubesti tu acea persoana intr-adevar? Si tu nu esti destul de curajos pentru a infrunta acea intrebare. Si aceasta este adevarata intrebare care trebuie pusa. Daca iubesti o persoana atunci nimic nu conteaza. Iubirea “permite” libertatea. Iubirea “permite” ca orice simte el ca vrea sa faca, poate face. Orice simte ca il face fericit, aceasta este alegerea lui. Daca iubesti persoana, atunci nu interferezi in intimitatea sa. …Nu ii incalci fiinta. Nu vrei ca aceasta sa iti dea socoteala unde a fost, unde este, cand e tarziu. Nu este bine asa. Este viata sa, unde merge, daca vine tarziu sau nu… ai iubit persoana asa cum este – si asa este ea. Nu ii incalci intimitatea. Nu ii deschizi scrisorile, nu te uiti prin buzunarele sale, in jurnalul sau, in agenda cu numere de telefon. Nu incerci sa cauti indicii. Toate acestea sunt lucruri urate. Trebuie sa infrunti realitatea. Daca nu o faci, aceasta este lasitate. Si, pentru a o ascunde faci atata caz de gelozie incat uiti complet ca este vorba doar despre lasitatea ta. Este nevoie sa iti clarifici daca este ideea ca iubesti persoana sau daca este o realitate ca o iubesti. Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindca sunt superficiale. Dedesubt sunt atatea gunoaie incat acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru marunt si imediat incep problemele. Nu pot concepe ca daca doua persoana intradevar se iubesc se vor certa vreodata pentru orice motiv, ca vor incerca sa-si impuna vreo idee, pentru orice motiv, ca vor incerca sa-l opreasca pe celalalt in ceea ce vrea sa faca.

Cerinta de baza a iubirii este: Il accept pe celalat asa cum este el. Si iubirea niciodata nu incearca sa schimbe persoana conform ideei tale despre acea persoana. Nu incerci sa “tai” persoana pe ici si pe colo pentru a o aduce la “marimea” adecvata – ceea ce se face peste tot in lume, de altfel.

Oamenii care cred ca se iubesc – se hartuiesc reciproc incontinuu, incerca sa creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celalalt sa fie precum o marioneta iar sforile sa fie in mainile lor. Si acelasi lucru il faci si celalalt: el vrea ca tu sa fi o marioneta iar sforile sa fie in mainile sale. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie, durere. Si atunci ne minunam: de ce au scris poetii asa multe lucruri frumoase despre iubire? – fiindca nimic nu pare sa se intample! Exista doar in poezii. Adevarul este ca majoritatea poetilor nu au iubit vreodata. Ei sunt indragostiti de ideea de iubire, astfel incat creeaza poezii frumoase, povesti frumoase. Sau poate ca au iubit, dar au esuat,astfel incat pentru a se consola, ei creeaza situatia opusa in poeziile lor. …Este o compensatie. In viata, ei rateaza, asa ca transpun in scris, in scris poetul creeaza fantezia pe care ar fi vrut sa o traiasca aievea, pentru a-si uita viata, pentru a-i uita uratenia.

Deci fie poetii nu au iubit niciodata si nu au cunoscut agonia iubirii, ori daca au iubit au cunoscut agonia ei si au vrut sa cunoasca si extazul….

Lasitatea este cea care te tortureaza. Pur si simplu, infrunta realitatea, daca iubesti omul sau nu. Daca il iubesti atunci nu exista conditii. Daca nu-l iubesti, atunci cine esti tu pentru a pune conditii? Daca il iubesti, il iubesti asa cum este, daca nu-l iubesti, nu este nici o problema – el este nimeni pentru tine, deci ce conditii sa ii pui? Poate face orice doreste sa faca. Dar trebuie sa iti infrunti sentimentele intr-un mod foarte sincer. Si intalnirea directa cu propriile tale sentimente iti va arata calea. Viata nu este grea – noi o facem asa fiindca suntem lasi – nu vedem acel lucru care stim ca este acolo. … Nu ne uitam fiindca stim ca poate va fi greu sa infruntam realitatea. … Dar este mereu usor sa infrunti realitatea. Iar aceasta te face inocent si complexitatile care nu sunt necesare nu apar. Altfel, o persoana va continua sa traiasca in imaginatie, sa-si inchipuie ca iubeste, ca poate muri pentru celalalt. Tu nici macar nu suporti sa il vezi pe celalalt fericit pentru un minut cu altcineva – si tu crezi ca poti muri pentru acea persoana! Doar incearca sa vezi ce simti intr-adevar pentru celalalt – si gelozia va disparea. In majoritatea cazurilor, odata cu gelozia si iubirea ta va disparea. Dar este bine fiindca ce sens are sa ai parte de o iubire plina de gelozie, care de fapt nu este iubire?

Daca gelozia dispare si iubirea ramane, atunci ai ceva consistent, care merita.

“Lumina pe carare”